• La început a fost un bordei săpat în mijlocul câmpului, în marginea unuia din numeroasele drumuri care se adună de peste tot, la Brăila, pe malul Dunării. Era stație de poștă, dar și loc de popas, un han pricăjit, pentru călătorii care străbăteau șesul în căruțe. Datorită gliilor cu iarbă care îl acopereau, i-au zis Bordei Verde. Coșmelia a dispărut, însă numele i-a supraviețuit, fiind atribuit satului care s-a format prin împrejurimi. Astăzi, este denumirea unei comune brăilene, cu trei sate, care însumează peste 2.000 de locuitori. Investițiile din ultimii ani au transformat ulițele în străzi. În fiecare sat este montată câte o stație de autobuz… inteligentă! •

Proiecte edilitare

Rețeaua de drumuri a fost reconfigurată în epoca modernă, astfel încât Bordei Verde se situează acum între două mari artere rutiere, care converg la Brăila. Una vine de la Buzău, prin Ianca, alta de la Slobozia, prin Însurăței. Ca să ajungi în satul crescut în jurul vechii stații de poștă, trebuie să te abați din una din cele două șosele naționale și să parcurgi întinderea, parcă nesfârșită, a acestei părți de Bărăgan. Acum sunt sisteme de ghidaj electronice, aplicații pe care le descarci pe telefonul mobil și reușești ușor să ajungi la destinație, la volanul mașinii. În trecut, numai cei obișnuiți cu drumurile nimereau locul căutat. Altfel, riscau să se rătăcească și să se învârtă toată ziua în jurul unui sătuc, fără indicatoare și fără hărți. În câmpie te pierdeai mai ușor decât la munte. Intrarea în sat este marcată de un indicator mare, cu urarea „Bine ați venit”. Asfaltul este nou, mărginit de canale pluviale, acoperite cu dale din ciment, de tip grătar. Semn al unor investiții recente. Gata cu șanțurile tradiționale, unde mai ajungeau caii nărăvași, cu căruța după ei. De fapt, nici nu mai prea sunt căruțe. Locul le-a fost luat de autoturisme, pe care le văd parcate pe la porți. Satul este străbătut de camioane de mare tonaj, poate prea multe camioane. Modernitatea duduie, ca peste tot, și la Bordei Verde: motoare, electricitate, antene GSM, rețele de internet și de telefonie mobilă, panouri solare, stații de autobuz inteligente, camere de supraveghere montate pe stâlpi. Rețeaua de gaz lipsește însă. În pragul iernii, locuitorii cumpără lemne de la muntenii din Vrancea sau Buzău care sosesc în sat cu micile lor camioane încărcate cu marfă. Alții ard cocenii de porumb sau mai taie câte un salcâm din ogradă. Pe primarul Dumitru Rotaru îl găsesc în biroul lui. Aflu că a derulat peste 40 de proiecte cu fonduri publice. Valoarea totală, vreo 25.000.000 de euro. Sursa banilor: bugetul european, bugetul național, bugetul Consiliului Județean Brăila și cel local. Robinetul cu bani a fost deschis și la Bordei Verde. Fondurile publice au ajuns și la țară, nu numai la oraș. Nimeni nu poate contesta asta!

Cabinete medicale

Au fost asfaltate toate străzile, în cele trei sate care formează comuna: Bordei Verde, Constantin Gabrielescu și Lișcoteanca. Da, nu mai vorbim despre ulițe, termenul actual este cel de stradă. Sătenii recunosc că acum umblă în papuci pe stradă. Înainte de asfaltare, mergeau în cizme, ca să răzbată prin noroiul adânc și imemorial. Asfaltul îi stimulează însă pe vitezomani. În satul de reședință, funcționează un cabinet medical și unul stomatologic. În celelalte două, primarul a construit cabinete medicale dotate cu minimul necesar pentru exercitarea actului medical. Cele două sedii stau însă goale, din lipsă de medici! Primarul susține că niciun cadru medical nu a acceptat până acum să vină să lucreze în cabinetele respective. „Le-aș asigura transport gratuit”, îmi zice edilul șef. Locuitorii din cele două sate aparținătoare sunt nevoiți să vină la cabinetele medicale din satul de reședință. Și distanțele nu sunt mici. Între Lișcoteanca și Bordei Verde sunt 10 kilometri. Clădirea școlii din Bordei Verde este în renovare, cu bani din Planul Național pentru Redresare și Reziliență (PNRR), alimentat cu bani de la Uniunea Europeană, dar proiectul este blocat, din cauza nerespectării de către România a obiectivelor asumate. Elevii de școală primară sunt transportați cu microbuzele la școala nouă din satul Constantin Gabrielescu. La fel și cei din Lișcoteanca. Unul din microbuze este cu motor electric, cumpărat cu bani din PNRR. Bateria motorului este încărcată la stația electrică situată în apropierea primăriei. O stație de încărcare plătită tot din fonduri publice. Zilnic, microbuzul care nu mai emană gaze de eșapament, face curse între cele trei sate. În apropierea școlii din Lișcoteanca a fost montată o stație de autobuz inteligentă, din categoria mobilierului urban. Are afișaj electronic, cameră de supraveghere, semnal de internet wireless. Peste drum, se ține, încă demnă, vechea stație de autobuz, din tablă galvanizată, cum se făceau în comunism. Două obiecte stradale, din două epoci diferite. Pentru stațiile noi, finanțate prin PNRR, primăria este încă datoare: le-a comandat, le-a instalat, dar banii nu au mai ajuns, fiindcă nu au mai fost dați de la Bruxelles: România nu a făcut reformele promise.

Reforma administrației

Situată în inima Câmpiei Bărăganului, comuna Bordei Verde este una eminamente agrară, ca să folosesc o expresie moștenită din schițele lui Caragiale. Sunt active aproape 20 de societăți comerciale cu profil agricol. În toamnă, grâul abia răsărit înverzise tarlalele spre râul Călmățui, care curge spre Dunăre, prin zona de sud a localității. Cantități mari de cereale și de semințe oleaginoase sunt recoltate de aici, în fiecare an, și transportate către bazele de recepție. Pentru valorificarea paielor rămase după treierare, în satul Constantin Gabrielescu a fost construită, cu bani europeni, o fabrică de peleți. Munții de paie erau transformați în combustibil vegetal concentrat pentru centralele termice, sursă de căldură pentru o zonă lipsită de păduri. Fabrica este acum închisă, nefuncțională. Lacătul atârnă pe poartă. În incintă, au început să crească bălăriile. Un proiect privat implementat cu bani europeni a ajuns pe butuci. Prin apropiere, sunt destule case părăsite. Depopularea este vizibilă și în aceste sate. Contrastele la Bordei Verde sunt evidente: modernitatea duduie, însă și paragina se întinde, inexorabilă. Asfaltul trece, uneori, prin fața unor case pustiite și a unor grădini nelucrate. Locurile de muncă sunt puține în sat. Primăria are, cred, cel mai mare număr de angajați, 18. Este, așa cum se întâmplă în multe comune din țară, cel mai mare angajator. Guvernul condus de Ilie Bolojan pregătește o reformă care ar putea duce la reducerea de personal din administrația publică locală. Primarul declară că nu ar vrea să dea oameni afară. Până atunci, a organizat, chiar la începutul anului, un concurs de angajare pentru postul de „Consilier achiziții publice, clasa I, grad profesional asistent”. Tinerii și-au găsit locuri de muncă la Ianca, orășelul din apropiere. Funcționează acolo două abatoare de pui și mai multe magazine. În jur, sunt active câteva sonde de țiței și gaze, dar activitatea extractivă este în regres. Alți locuitori s-au dus la Brăila și în alte orașe mari din țară sau au plecat în Occident. Suma totală a proiectelor de investiții din comuna Bordei Verde, din județul

Brăila, este de aproximativ 25.000.000 de euro. O parte din acești bani, cum am zis, nu au mai ajuns în conturile primăriei și, mai departe, în conturile firmelor care au prestat lucrările. Punga bugetului de stat se strânge, în numele disciplinei financiare. Progresul este vizibil însă și în aceste trei sate pierdute în întinsul câmpiei: au asfalt, canale pluviale, mașini la poartă. În același timp, depopularea roade la temelia acestor așezări. Lipsa locurilor de muncă îi determină pe localnicii în putere să caute de lucru în altă parte. Dar cine știe, poate destinul acestei comune stă în chiar numele acesteia: să rămână mereu verde!