Una dintre premisele esențiale pentru care Europa postbelică s-a dezvoltat în jurul unor formate politico-economice precum Alianța Atlanticului de Nord (NATO) sau Uniunea Europeană (UE) a fost aceea că buna vecinătate dintre țări, care cu puțin timp în urmă erau într-o dușmănie de moarte, e mai profitabilă pentru toată lumea decât efemerele succese pe câmpul de luptă. Până și statele din Est ajunse sub influență sovietică – iar unele, precum Ungaria și România, avuseseră dispute dure în Al Doilea Război Mondial – au încercat formule de colaborare, precum Pactul de la Varșovia sau Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER). În raport cu situația dezastruoasă de la finele lui 1945, când foametea bântuia continentul de la un capăt la altul, anii de pace efectivă, chiar dacă sub amenințarea unui „Război Rece”, s-au văzut în prosperitatea Europei. Mai mult în Vest, desigur, motiv pentru care, după căderea Cortinei de Fier, țările din Est au adoptat, magnetic, modelul occidental și au făcut primii pași spre aderarea la NATO și UE. Tot un format colaborativ, Grupul de la Vișegrad, a grăbit accesul acestor state în structurile euro-atlantice, înaintea României și Bulgariei, iar asta s-a simțit multă vreme în avansul economic al primelor țări.
Binele a durat cât a durat, dar UE a devenit tot mai contestată, și din exterior, dar parcă și mai abitir din interior. Ungaria face, de ani buni, opoziție internă la Bruxelles. Ceea ce părea, la început, un joc de frondă în fața „dictaturii” UE, justificată, bunăoară, de negocierea unor condiții mai bune pe diversele dosare comunitare, a devenit în timp o frână fățișă pentru interesele largii majorități a statelor din uniune. Asta se vede mai clar de la începutul războiului din Ucraina, când orice încercare a Uniunii Europene de a ajuta Kievul, în efortul său de apărare împotriva agresiunii Rusiei, s-a lovit de contrele Budapestei. Programarea, zilele viitoare, a unor alegeri parlamentare în Ungaria, în care regimul Viktor Orbán își joacă serios continuarea în lunga sa guvernare, a făcut ca opoziția anti-UE a Ungariei să fie și mai vocală. La fel și opoziția față de Viktor Orbán, care se confruntă cu dezvăluiri de presă de cea mai mare gravitate. Liderii de la Budapesta sunt acuzați, pe baza unor surse din serviciile secrete occidentale, că „turnau” la Moscova, în timp real, fiecare decizie luată în cadrul UE!
Dacă Uniunea Europeană a ales să nu tulbure și mai mult „apele” electorale din Ungaria, guvernul polonez a luat poziții extrem de virulente față de Viktor Orbán și față de ministrul său de externe, cunoscutul Péter Szijjártó. În vreme ce Ucraina și Ungaria, vecinele noastre, se află într-un conflict diplomatic fără perdea, în scenă intră acum și Polonia, una dintre țările cele mai influente din regiune. Și, în timp ce prietenii Ungariei de la Est bombardează provocator infrastructura care aprovizionează cu apă și curent Republica Moldova, România se află, ca de obicei, la mijloc, cu un UDMR în guvern, despre care nu se îndoiește, credem, nimeni, că nu raportează la Budapesta fiecare mișcare de la București. Dar în timp ce Varșovia protestează, Bucureștiul tace mâlc…
E dreptul maghiarilor să aleagă zilele viitoare ce e mai bine pentru ei. Dar rezultatul din Ungaria va avea o importanță mare și pentru noi, românii, și pentru viitorul UE. Planurile Moscovei de spargere „în bucăți” a Uniunii Europene continuă fără niciun răgaz. Iar un UE colapsat nu va face decât să dea și mai multă apă la moară tensiunilor din regiune.
