N-au trecut decât puține zile de când Tribunalul Militar a decis achitarea foștilor șefi ai Jandarmeriei implicați în reprimarea violentă a protestului din 10 August 2018, că instituțiile de forță au „comis” o nouă faptă de curaj împotriva propriilor cetățeni. Într-un desant demn de destructurarea unui uriaș cartel al drogurilor, numai bun pentru filmări care să fie redate obsesiv la jurnalele și la talk-show-urile TV, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a descins la Bihor, în bătătura unui cetățean care, de zeci de ani, cu maximă transparență (a fost subiectul a numeroase reportaje!) și cu complicitatea manifestă a statului român, făcea munca de asistență socială pentru oameni bolnavi și singuri, pe care instituțiile plătite să o facă nu o făceau – în orice caz nu la standardele de la Dumbrava! În timp ce persoane bănuite de acțiuni armate împotriva României, sub oblăduirea unui stat ostil, sunt puse în libertate, iar dosarele lor se subțiază sfidător pe zi ce trece, DIICOT luptă cu familia Pașca, pe care ne-o prezintă drept „grup infracțional organizat”.
Nu discutăm fondul dosarului, faptul că Asociației „Dumbrava” îi lipseau avizele pentru munca de caritate sau eventualele incidente punctuale într-o activitate întinsă pe zeci de ani. Ce a șocat opinia publică – într-un efect de bumerang față de cei care au orchestrat „misiunea” din Județul Bihor – e forța disproporționată a acțiunii, coordonarea suspectă cu canalele media și cu zonele politice interesate de dezvoltarea narațiunii „Azilele groazei” și deja extrem de deranjanta „coincidență” legată de încercarea de compromitere a premierului interimar Ilie Bolojan. Acțiunea s-a pornit, „din senin”, cu tam-tamul de rigoare, doar pentru a demonstra că „ceva e putred” în Bihorul lui Bolojan. Cum ițele lucrăturii se vedeau de pe lună, cazul „Dumbrava” a reușit ceva incredibil: să unească o masă critică, extrem de furioasă, din fragmente cât se poate de diverse ale societății. Oricine a intrat într-un spital, într-un azil sau într-un centru pentru îngrijirea persoanelor vulnerabile, aflat sub coordonarea statului, s-a simțit jignit când a văzut că eforturile celor de la Dumbrava sunt prezentate drept „Azile ale groazei”. Nu doar că mărturiile de acolo spun complet altceva, dar statul însuși era „complice” la „crimă”, trimițându-le pe bandă rulantă cazurile cele mai grele celor de la Asociația „Dumbrava”.
Pentru vina de a încerca să facă ceva într-un stat care nu face (mai) nimic în privința celor mai amărâți dintre noi, cei de la Dumbrava s-au trezit în arestul poliției. Nu mai vorbim că sutele de persoane pe care le îngrijeau au ajuns în câmp, la 40 de grade, după care au fost trimise prin țară, te miri unde și în ce condiții… S-a ajuns atât de departe, încât bătrânii și bolnavii au ajuns victime colaterale ale războiului politic, iar instituțiile de forță, cum ne-au obișnuit de la Revoluție încoace, n-au nicio jenă în a executa ordine împotriva propriilor cetățeni. Dosarul Revoluției, Dosarele Mineriadelor, Dosarul 10 August sunt dovezi recurente că nu li se poate întâmpla nimic. Justiția e cu ochii pe cardul de salariu și pe clepsidra care măsoară anii până la pensionarea anticipată, n-o să se complice ea cu împărțirea dreptății.
Premierul Bolojan iese întărit și după această nouă tentativă de compromitere, iar întrebarea care se pune e cât de departe vor merge adversarii săi. Tăcerea complice a președintelui Nicușor Dan, care ne-a avertizat că „se vor întâmpla lucruri”, lasă suspansul la cote înalte…
