• Vara, în vacanță, contuziile, întinderile musculare și entorsele sunt la ordinea zilei. Dureroase și supărătoare, ele pot fi totuși vindecate pe cale naturală •

Cum putem susține vindecarea și regenerarea

Traumatismele închise apar atunci când o forță acționează din exterior asupra corpului, fără a perfora pielea. Tipice sunt în acest sens izbiturile, loviturile, căzăturile sau coliziunile. În astfel de situații au de suferit în special mușchii, țesutul conjunctiv, vasele de sânge ori oasele. Printre consecințele frecvente se numără durerea, umflăturile, vânătăile și limitarea mobilității, fără ca la exterior să fie vizibilă vreo rană deschisă.

• Frigul calmează și limitează – căldura relaxează și regenerează

Frigul și căldura au efecte opuse, dar complementare, în cazul leziunilor. Aplicările reci se utilizează în faza acută, adică în primele 24 până la 72 de ore după producerea accidentării. Acestea contractă vasele de sânge, atenuează inflamația, reduc umflăturile și calmează durerea. În acest fel, țesutul se detensionează și nu este iritat suplimentar. Dacă este afectat piciorul sau genunchiul, se recomandă ca membrul respectiv să se țină ridicat cât mai des posibil, iar articulația lezată să fie menajată.

Aplicările calde sunt folosite abia în faza de vindecare și regenerare. Acestea stimulează circulația sângelui și susțin eliminarea metaboliților. În plus, căldura ajută la eliminarea acelor tensiuni prin care corpul încearcă, în mod inconștient, să protejeze zona după o accidentare. Și, deoarece intensitatea semnalelor de durere transmise prin intermediul sistemului nervos se atenuează, ne mișcăm mai ușor și cu mai multă siguranță.

• Răcirea țintită a zonelor afectate:

În primele ore după accidentare, se recomandă ca zona afectată să fie răcită de mai multe ori pe zi – timp de zece până la 20 de minute, în cazul unei contuzii la nivelul oaselor sau al articulațiilor, sau 20 până la 30 de minute, în cazul leziunilor musculare. Mulți folosesc în acest scop cuburi de gheață din congelator. Însă, atenție: deoarece pielea răcită își pierde din sensibilitate, nu ne dăm seama imediat dacă este afectată de frig. De aceea, nu aplicați niciodată gheața direct pe piele, ci înveliți-o întotdeauna într-o pânză. Un burete îmbibat cu apă rece sau o fașă de tifon umezită, care se înfășoară strâns pe membrul afectat, constituie o alternativă mai blândă.

Deosebit de eficiente sunt compresele, împachetările și aplicațiile care conțin substanțe cu efect terapeutic. De exemplu, împachetările cu brânză de vaci sunt un remediu natural consacrat pentru articulațiile umflate. Pentru a le pregăti, întindeți brânza de vaci, la temperatura camerei, pe o compresă, și împăturiți-o o dată (puteți folosi și prosoape de bucătărie din hârtie). Compresa se aplică pe articulația dureroasă și, la nevoie, se fixează. Lăsați compresa să acționeze până când se încălzește – ceea ce durează, de regulă, aproximativ un sfert de oră. În cazul inflamațiilor puternice, împachetarea se schimbă de două până la trei ori, iar în cazul simptomelor mai ușoare, poate rămâne aplicată până când brânza se usucă.

Entorsele se ameliorează cu o compresă cu argilă medicinală pentru reducerea umflăturii. Pentru a o pregăti, amestecați o mână de argilă cumpărată de la farmacie cu puțin oțet, întindeți pasta pe o pânză de in și aplicați-o pe zona dureroasă.

În cazul contuziilor, strivirilor, întinderilor și vânătăilor recente, și-au dovedit eficiența și compresele îmbibate cu un produs german, numit Retterspitz Äußerlich. Acest preparat tradițional, care conține diverse uleiuri esențiale, poate fi achiziționat online sau din farmacii.

• Căldură binefăcătoare

În faza de vindecare a traumatismelor închise, se trece de la terapia prin răcire la terapia prin căldură. În acest sens, remediile clasice sunt buiotele și pernele cu sâmburi de cireșe, împachetările cu fango și nămol terapeutic, precum și băile calde. Rozmarinul pus în apa de baie adaugă un stimul în plus circulației sângelui și relaxează musculatura. În farmacii sunt disponibile, de asemenea, numeroase produse practice pentru terapia cu căldură. Acestea se găsesc în diferite dimensiuni și forme, putând fi folosite pentru diversele părți ale corpului. Plasturii termici păstrează căldura foarte mult timp și permit o eliberare direcționată și uniformă a acesteia. Preparatele cu capsaicină, o substanță care se găsește în ardeiul iute, generează un stimul termic intens.

Susținere din interior

În completarea tratamentului, puteți susține regenerarea și „din interior”. Deși organismul se reface, în principiu, singur, procesul poate fi stimulat în mod țintit.

• Magneziu

În timpul activității fizice, consumul de magneziu crește, deoarece mușchii folosesc mai multă energie, iar nervii sunt activați mai frecvent. Dacă aportul de magneziu este insuficient în asemenea situații, mușchilor le este mai greu să se relaxeze, iar riscul de suprasolicitare, contracturi musculare și accidentări crește. Deși preparatele cu magneziu nu sunt un „remediu” care acționează direct pentru tratarea contuziilor sau întinderilor, ele susțin organismul în procesul de regenerare și reduc durerea. Împreună cu calciul, magneziul reglează contracția și relaxarea musculaturii, detensionând-o. Atunci când este disponibil într-o cantitate suficientă, tensiunile musculare dureroase dispar.

Tipurile de magneziu recomandate frecvent pentru administrare sunt citratul, bisglicinatul sau aspartatul de magneziu, deoarece au o biodisponibilitate ridicată. Dozele uzuale sunt de 200 până la 400 mg pe zi, de preferat fracționate în mai multe prize sau administrate seara. O alternativă o constituie apele minerale terapeutice, cu un conținut ridicat de magneziu. Apele minerale se consideră a fi bogate în magneziu dacă au o concentrație de minimum 100 mg pe litru, putând acoperi astfel aproximativ o treime din necesarul zilnic de magneziu, fără un aport caloric suplimentar.

Arnica: „planta accidentărilor”

Arnica montana este considerată în homeopatie cel mai bun remediu pentru leziuni și afectări ale țesuturilor de orice fel. În acest sens, cu cât granulele homeopatice sunt luate mai des, cu atât efectul este mai puternic, iar cu cât potențele sunt mai mari, cu atât mai rar trebuie administrate granulele. De exemplu, în cazul accidentărilor sportive acute, este adesea suficientă administrarea unei singure doze de cinci granule de Arnica C30. Dacă se utilizează Arnica D6, se recomandă administrarea a câte două până la trei granule la fiecare oră în prima zi, la fiecare două ore în a doua zi și de până la patru ori, în cea de-a treia zi.

Planta din familia Asteraceae, care crește în regiunile montane, își manifestă uriașele proprietăți terapeutice și sub formă de comprese și aplicații locale. Pentru o compresă răcoritoare cu arnică, diluați trei linguri de tinctură de arnică (disponibilă în farmacii) în 250 de mililitri de apă rece, îmbibați un șervet cu această soluție și aplicați compresa pe zona afectată.

Atenție, însă: planta medicinală nu trebuie aplicată pe răni deschise, iar persoanele alergice la plantele din familia Asteraceae ar trebui să evite preparatele cu arnică. O alternativă consacrată sunt unguentele pe bază de tătăneasă, folosită de popoarele indigene din America de Nord pentru calmarea durerilor provocate de fracturi, luxații sau entorse. Acestea pot fi aplicate și atunci când un traumatism închis este însoțit de o julitură.

Când e cazul să mergem la medic?

Traumatismele închise sunt, în multe cazuri, ­inofensive. Totuși, ele ar trebui evaluate de un medic dacă…

– apar dureri puternice sau care se intensifică;

– apar umflături și vânătăi evidente sau capacitatea noastră de a ne mișca se limitează simțitor;

– zona afectată pare deformată sau amorțește;

– sunt afectate capul, abdomenul sau toracele;

– apar suplimentar amețeli, greață, vărsături sau tulburări ale stării de conștiență;

– simptomele nu se atenuează după o zi, două, ci se agravează.

Dacă aveți dubii, gândiți-vă că un consult medical în plus e de preferat unuia venit prea târziu.

Traumatismele închise, pe scurt

* În cazul unei întinderi, componentele capsulo-ligamentare ale unei articulații au fost întinse excesiv. Ligamentele își păstrează funcția de ghidare și stabilizare, dar se pot și rupe.

* Entorsa este o leziune în care amplitudinea normală de mișcare a unei articulații este depășită, de exemplu, printr-o răsucire. În primele ore și zile, entorsa poate fi la fel de dureroasă ca o fractură. Totuși, atât timp cât articulația mai poate fi mișcată sau persoana mai poate păși cu piciorul afectat, nu este vorba despre o fractură. Un diagnostic cu adevărat sigur poate fi stabilit doar de medic, prin investigații imagistice.

* Când călcăm strâmb, entorsa și întinderea se combină: articulația se deplasează, iar ligamentele și tendoanele sunt suprasolicitate.

* Contuzia apare în urma unei lovituri sau izbituri. Ca urmare, mici vase de sânge se sparg sub piele, sângele pătrunde în țesuturi și se formează o vânătaie. Dacă sunt afectate vase situate mai profund, sângerarea devine vizibilă sub forma unei umflături. Durerea apare atât din cauza presiunii pe care sângele scurs o exercită asupra țesuturilor, cât și pentru că lichidul limfatic stagnează în zona ­lezată.

* Febra musculară apare din cauza unor microtraumatisme produse în fibrele musculare și în țesutul conjunctiv din jur. Aceste rupturi minuscule declanșează o reacție inflamatorie. În cadrul acestui proces sunt eliberați mediatori inflamatori care determină dilatarea vaselor fine de sânge și creșterea permeabilității pereților acestora. În acest fel, lichidul, proteinele și celulele imunitare ies din vase și ajung în țesutul înconjurător. Durerea apare când apa pătrunde în țesutul conjunctiv pentru a elimina fragmentele de proteine rezultate. Atunci, mușchiul se umflă în mod dureros și devine atât de rigid, încât o nouă solicitare intensă devine imposibilă. ­Deoarece aceste procese inflamatorii și de reparare necesită timp, febra musculară apare de obicei abia la 12 până la 48 de ore după suprasolicitarea ­musculară.