Români care au reușit

Când vorbim despre satul românesc, pe mai toți ne apucă nostalgia, amintindu-ne de câte un colț de copilărie petrecut acolo, fie în casa părintească, fie în cele mai frumoase vacanțe, la casa bunicilor. Ne ostoim dorul mai degrabă în amintire decât în viața reală. Bunicii s-au dus, părinții poate, și ei, poate casele au fost vândute și ele. În plus, nici satul de azi nu mai seamănă cu cel de ieri. Colbul drumului a dispărut, până și ulițele cele mai lăturalnice au fost asfaltate, de la pășunat nu se mai întorc seara ciurde de vaci, că nu-i cine să se mai ocupe de ele, așa cum era altădată.

Satul de azi nu mai prea aparține țăranilor, ci celor mutați la țară, în căutarea unui trai idilic, așa cum și-l imaginează, de cele mai multe ori, fără o bază reală. Cu toate acestea, satul românesc are încă un potențial nebănuit. Ce înseamnă acest potențial și cum poate fi el valorificat și transmis mai departe, fără a fi alterat? Sunt întrebări pe care și le-au pus un grup de antreprenori români, dornici să se implice concret în viața satului românesc actual.

„Noi credem într-un sat în care tinerii se întorc și rămân”

„Chiar dacă inițiativa noastră se cheamă «Antreprenorești-Adoptă un sat!», nu e vorba de o afacere, ci de o datorie de suflet”, precizează Florina Caldare, coordonatoarea, la nivel național, a proiectului Antreprenorești.

– Să începem cu începutul! Ce înseamnă acest proiect?

– Antreprenorești–Adoptă un Sat s-a născut în cadrul „Fundației Romanian Business Leaders” și trăiește astăzi sub umbrela Asociației „Țara Faină”, dintr-o durere pe care o simțim cu toții: România pierde în fiecare an aproximativ 80.000 de oameni, plecați să-și caute rostul pe aiurea, prin lume. E ca și cum, an de an, 24 de comune ar dispărea definitiv de pe hartă. Ne-am întrebat: ce-ar fi dacă cei care au reușit în viață, antreprenorii acestei țări, s-ar întoarce cu fața spre sat și ar pune umărul la revigorarea câte unei comune? Așa a crescut proiectul-pilot „Ținutul Stejarilor”, din Prahova, apoi emisiunea cu același titlu de la Digi24. Romanian Bussines Leader este o organizație neguvernamentală, apolitică și non-profit, fondată în 2011, care reunește antreprenori, manageri și profesioniști din mediul privat, care contribuie activ la schimbarea în bine a țării.

– Cine sunt „făptuitorii”?

– O mână de oameni pe teren și o comunitate întreagă în spate. Sufletul proiectului este arhitecta Hildegard Brandl, liderul Antreprenorești și membru în Consiliul Director Romanian Business Leaders, iar eu, Florina Caldare, coordonez proiectul la nivel național și duc munca de zi cu zi din teren. Asociația „Țara Faină” e condusă de președintele Emil Munteanu. Pe Valea Gurghiului, în Mureș, drumul e croit de Anamaria Ungur, în Banat, de Adrian Bădescu, în Hunedoara, de Oana Suciu, la Sibiu, de Conservation Carpathia, la Piatra Neamț, de Oana Radu. Iar alături de noi stau Dedeman, MedLife, KPMG, Metro România, GMP, Unith2B și mulți alții.

– Care e viziunea voastră despre viitorul satului românesc? Ideile vi se întâlnesc cu cele ale autorităților locale?

– Satul românesc de azi e un paradox: are de toate și nu mai crede în nimic din ce are. Are pământ bun, oameni pri­cepuți, biserici, păduri, izvoare, meșteșuguri, dar și-a pierdut încrederea că din toate acestea se poate trăi demn. Credem într-un sat din care tinerii nu mai pleacă de nevoie, ci rămân sau se întorc de drag. Autoritățile locale ne sunt parteneri cu acte în regulă, cu hotărâri de con­siliu local și contribuții din bugetele proprii. Direcția de dezvoltare o hotărâm împreună cu oamenii locului și cu primarii lor. Legitimitatea este a lor.

„Satul are lecții de dat, nu doar de primit”

– Echipa Antreprenorești e alcătuită din    antreprenori de succes. Satul Ro­mânesc e compatibil cu viziunea lor?

– Eu aș întoarce întrebarea: sunt antreprenorii dispuși să învețe de la sat? Satul are lecții de dat, nu doar de primit. Inovația noastră nu înseamnă sticlă și beton, ci pricepere în organizare și în drumul către piețe, pusă în slujba unor valori vechi: produsul curat, meșteșugul, ospitalitatea. Uitați-vă la Telemeaua de Ibănești, primul produs românesc cu Denumire de Origine Protejată: o tradiție de sute de ani, gospodărită antreprenorial, ajunsă mândrie națională. Satul și antreprenoriatul nu sunt lumi vrăjmașe, sunt rude care abia acum se regăsesc.

„Ferească Dumnezeu de sate-dormitor!”

– În ce ar trebui transformat satul românesc și de ce?

– Nu vrem să transformăm satul în altceva, ferească Dumnezeu de sate transformate în cartiere-dormitor! Vrem să-i schimbăm în bine soarta unui loc din care se pleacă, într-un loc în care se rămâne și în care se revine. Nu ne atingem de identitate; dimpotrivă, pe ea clădim. Ghidurile noastre de arhitectură îndeamnă la păstrarea stilului local. Pornim de la ce există de sute de ani, nu de la ce se poartă. Singura transformare e cea din suflet: satul care își cunoaște din nou prețul și îndrăznește să creadă în el.

– Care sunt comunele în care v-ați implicat deja?

– Inima proiectului bate în „Ținutul Stejarilor”, respectiv, comunele Cocorăștii Mislii, Scorțeni și Telega, din Prahova: 14 sate și peste 12.500 de suflete. Acolo lucrăm la toate cele care fac un sat viu: educație antreprenorială pentru localnici, sprijin pentru școli și pentru primării, punerea în valoare a arhitecturii și a peisajului, agricultură, sănătate. Tot acolo amenajăm acum „Drumul Stejarului”, un traseu  turistic de 42 de kilometri, care leagă cele trei comune, cu borne, popasuri și indicatoare făcute de meșteri de la noi. Am pornit și pe Valea Gurghiului, în Mureș, pe Valea Bistrei, Valea Almajului, în Caraș-Severin, în Hunedoara, Sibiu și Piatra Neamț. Am ajuns și în Corbi, Vultureni, Valea Stanciului, Valea Lotrului sau la Văleni, în Basarabia.

„Satul românesc așteaptă să credem iarăși în el”

– Poate exista o comuniune reală între cei ai locului și cei mutați aici?

– Casa cumpărată la țară nu te face țăran, așa cum biblioteca nu te face cărturar. Dar poate să te facă vecin bun, dacă asculți înainte să propui. Să respecți rânduiala locului, și abia apoi să pui ce știi tu în folosul obștii. Noi îi așezăm la aceeași masă pe localnici, pe primari, antreprenorii locali și pe cei veniți din afară, iar hotărârile le ia comunitatea. Comuniunea se câștigă în timp, prin lucru făcut împreună și prin cuvânt ținut.

– Ce înseamnă și cum se poate „adopta” un sat?

– Ca orice adopție adevărată, e o legătură pe viață. Un antreprenor „adoptă” o comună punându-și la bătaie timpul și o parte din resurse, alături de comunitate și de primărie. La capătul drumului, trebuie să rămână în urmă structuri locale, rânduieli care merg mai departe singure, fără noi. Visul nostru: dacă primele o mie de companii românești ar adopta fiecare câte o comună, am schimba fața României rurale: într-o singură generație.

– Spre care vă îndreptați atenția, concret?

– Oamenii satului, gospodarii de acolo, cei care visează să înceapă ceva al lor, tinerii meșteșugarii, dascălii. Căutăm oameni cu meserie și cu inimă, antreprenori dispuși să fie mentori, arhitecți, specialiști în finanțări. Iar drept tovarăși de drum, companii responsabile și administrații care înțeleg că satul nu e o cheltuială a României, ci zestrea ei.

Poveștile acestor sate și ceea ce facem se poate vedea în emisiunea „Antreprenorești–Adoptă un Sat”, difuzată în fiecare sâmbătă, pe Digi24. Din toamnă, începe al treilea sezon al emisiunii. De asemenea, site-urile www.antreprenoresti.ro și www.tinutulstejarilor.ro vă pot lămuri cine suntem, ce am făcut deja, dar și ce intenționăm să mai facem. Și dacă citind aceste rânduri, v-ați gândit, fie și o clipă, la satul copilăriei dumneavoastră, de acolo pornește totul. Satul românesc nu așteaptă să fie salvat, ci să credem iarăși în el, împreună. Noi am pornit la drum. Mai e loc și pentru dumneavoastră!