– Sociologul Vasile Dâncu, revenit în PSD, ca președinte al Consiliului Național, promite revenirea la o politică rațională și pregătirea unei noi generații de intelectuali de stânga. Admițând că promisiunea e onestă, ce șanse de izbândă are ea?
– De câte ori oare nu i-am auzit pe liderii PSD, inclusiv pe domnul Dâncu, promițând reformarea PSD în spirit european și atragerea intelectualilor de stânga? De tot atâtea ori, în prag de alegeri, PSD a uitat de social-democrația europeană și de intelectuali și a recurs la vechile tactici de atragere a electoratului fidel, alcătuit preponderent din populația neinstruită, neinformată și/sau dependentă de bugetul central sau local. Însuși domnul Dâncu a fost citat de presă acum câțiva ani cu memorabila propoziție „votul unei babe de la țară este la fel de valoros ca votul unui intelectual”. Cine l-a împiedicat pe domnul Dâncu să inițieze formarea unei intelectualități de stânga? Nu cumva faptul că, deși în trecut a avut lideri ca Adrian Năstase și Mircea Geoană, singurii intelectuali vizibili, PSD a fost întotdeauna partidul baronilor locali, nu numai venali și corupți, ci și semidocți și ostili oricărei activități intelectuale? Falsitatea promisiunii, care demonstrează că și Vasile Dâncu știe bine că este nerealistă, a fost, de altfel, demascată într-un interviu acordat de proaspăt alesul președinte al Consiliului Național, postului de radio RFI. Întrebat de ce s-ar asocia intelectualii, fie și de stânga, cu un partid în a cărui conducere se află personaje ca Olguța Vasilescu, Paul Stănescu sau Claudiu Manda, Vasile Dâncu a replicat că aceste personaje „aduc voturi” și „au fanii lor”. Înțelegem deci imediat că PSD nu are cum să se schimbe – adică nu are cum să renunțe la personajele care îl fac nefrecventabil pentru electoratul educat și informat, adică pentru acea clasă de mijloc, pe care Marcel Ciolacu – mare intelectual și el! – declară că vrea să o atragă. De altfel, domnul Dâncu i-a consiliat de-a lungul anilor pe toți liderii PSD, inclusiv pe Liviu Dragnea, care îl declara „prieten” al său. Cu toate acestea, PSD nici nu s-a reformat, nici nu a atras vreo minte aleasă. De ce să ne pierdem vremea ascultând o flașnetă uzată?
– Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj este singura universitate din România inclusă în tradiționalul clasament „Shanghai” al universităţilor, în vreme ce vecina noastră Ungaria are 5, iar Polonia 8. Având în vedere că tinerii români performează ca studenți sau cercetători la instituții de top din lume, ce îi lipsește mediului academic din România pentru a fi inclus în clasamentele universitare mondiale de prestigiu? Ce fac alții bine și noi nu facem?
– Nici mediul universitar, nici societatea românească în ansamblu nu manifestă respect sau preocupare față de performanța universitară, iar principala vină în acest sens îi revine clasei politice, cu câteva excepții notabile. Atunci când Daniel Funeriu, încurajat de președintele Traian Băsescu, a promovat Legea Educației Naționale, care cuprindea criterii de promovare în cariera universitară, similare celor din Occident, s-au revoltat falșii universitari, adică politruci care populează puzderia de universități dubioase din toate târgurile și cătunele patriei, create pentru a furniza diplome semidocților din administrația locală și profituri unei haite de șarlatani. După cum știm, „legea Funeriu” a fost masacrată după 2012, când PSD a revenit la guvernare. Adio standarde internaționale! Nu a mai fost nevoie de publicarea unui număr minim de articole în reviste recunoscute internațional, era suficient să publici în vreo foaie a autorității județene, de care nu a auzit nimeni, și promovarea era asigurată. În strânsă legătură cu aceste evoluții a apărut și fenomenul plagiatelor, care începe din primii ani de studiu și atinge apogeul la obținerea titlului de doctor. Spre deosebire de țările serioase, unde un plagiator este exclus din spațiul public, la noi, impostura este tratată cu indulgență. Cum altfel ar putea un plagiator dovedit, ca Victor Ponta, să fie luat în seamă și invitat la televiziuni? Totodată, sistemul își apără impostorii și le ascunde tezele, după cum au observat puținii jurnaliști interesați, ca Emilia Șercan, de verificarea lucrărilor dubioase. În sfârșit, cum să obții studenți performanți, când liceele produc analfabeți funcționali în proporție de peste 40%? Tinerii români care se disting la nivel internațional provin din câteva licee de elită și pleacă din țară imediat după bacalaureat. Din păcate, cu un guvern și un ministru al Educației care nu demonstrează nicio preocupare față de chestiunea performanței, nu avem nicio speranță că lucrurile se vor îndrepta prea curând.
