VACCINUL ANICOVID – Ne va permite să revenim la o viață normală?

– Întrebări și răspunsuri –

Care este adevărul despre vac­­ci­nurile create în Rusia și China?

– Vaccinul rusesc „Sputnik 5” a fost primul care a primit (cu mare tam-tam, din partea presei rusești), la 11 august, o aprobare oficială, chiar da­că ea a fost doar una limitată. În­să până și autorităților ruse le-a devenit până la urmă clar că trebuie să facă teste tot mai numeroase, dacă vor ca vaccinurile lor să aibă o șansă și pe plan in­terna­țional. În prezent, studiile pe voluntari se află în faza a treia și sunt în desfășurare nu doar în Rusia, ci și în Venezuela, Emiratele Arabe și India. La mij­lo­cul lunii octombrie, a fost parțial aprobat în Rusia și un al doilea vaccin, „EpiVac Corona”, care mai are puțin până la licențiere. Rezultatele vor fi probabil publicate și în revistele interna­ționale de știință și examinate în conse­cință.

Vaccinurile rusești nu sunt inferioare, în sine, altor produse, doar pentru că au fost aprobate prea repede. Ele ar putea fi folosite în timp chiar și în Europa, cu condiția să înde­pli­nească în prea­labil crite­riile de siguranță locale. Același lucru este va­labil și pentru vacci­nurile chinezești, pre­cum cel de la CanSino. Alte trei vaccinuri chine­zești sunt deja parțial aprobate – și exportate. Două dintre ele le sunt deja admi­nistrate perso­nalului medical din Emiratele Arabe Unite, o țară cu mare încre­dere în competența cercetătorilor ruși din dome­niul virusologiei.

Cum se vor distribui vaccinu­rile apro­bate?

– Modul în care sunt dezvoltate vaccinurile împotriva Covid-19 este fără precedent, atât din punct de vedere științific, cât și din punct de vede­re al presiunii timpului, care pare să nu mai aibă răbdare cu pan­demia. Niciodată nu s-a mai depus un aseme­nea efort medical la nivel global. El este susținut de rețele glo­bale preexistente, pre­cum CEPI („Coallition for Epidemic Preparadness Inno­vations”) și Gavi („Global Alliance for Vac­cines and Immunisation”). Obiectivul unor astfel de inițiative, la care se adau­gă cea a Organizației Mondiale a Sănătății, care este la rândul ei impli­cată și care dispune de propriile programe de vac­cinare globale și regio­nale, nu este repre­zentat doar de dezvoltarea și producerea rapidă a unor vaccinuri eficiente, ci și de împărțirea lor echitabilă. „Naționalismul vaccinării” a fost rapid pus în discuție, atunci când s-a putut vedea cum și-au asigurat dreptul de pre-vânzare statele bogate, care au făcut pre­comenzi ce se ridică la miliarde de euro. Iar asta nu este valabil doar pentru Sta­tele Unite, ci, în egală măsură, pentru Uniunea Europeană, unde acest fenomen poate fi observat în cazul unor țări bogate precum Elveția, Olanda, Germania…

Există deja planuri pentru cam­pa­niile de vaccinare?

– UE și-a conturat strategia încă de la mijlocul lui iunie. În cadrul ei, au fost încheiate contracte de livrare cu diferiți producători, inclusiv opțiuni de cumpărare suplimentare, pentru peste un mi­liard de doze de vaccinuri. Alte asemenea înțele­geri sunt în curs de perfectare. Deși UE, după bre­xitul Marii Britanii, a rămas cu doar 448 de mili­oane de locuitori, vaccinurile trebuie admi­nis­trate (în funcție de calitatea lor, și pentru a doua oară, la un interval de câteva săptămâni sau luni, pentru a asigura deplina protecție. În plus, UE dorește să dea dovadă de solidaritate și să contribuie, de pildă, la programul „OMS Covax”, prin care ar urma să le fie livrate vaccinuri și unor țări care altfel nu și le-ar putea permite.

Transportul re­pre­zintă, în acest con­text, o provocare la fel de mare ca însăși dezvoltarea și pro­duc­ția de masă a vac­cinurilor. Unele pre­pa­rate trebuie aduse la tem­pe­raturi extrem de scă­­zute, inclusiv în cazul unor transporturi in­ter­con­ti­nentale. Deo­camdată, strategia de vaccinare pre­supune două faze. Mai întâi, trebuie vaccinate acele persoane care au, în mod special, nevoie de această protecție. În faza a doua, când vac­cinurile vor fi dis­po­nibile în mod aproape nelimitat, va avea acces la ele și populația în ansambul ei. O obligativitate a vaccinării nu va exista însă. Autoritățile se ba­zează mai degrabă pe înțelegere, măcar din partea marii majorități a populației (dezbaterile pro și contra sunt prezentate în toată Europa). Protecția asigurată de vaccinul împo­triva unui virus care pune viața în pericol, așa cum este Sars-CoV-2, depășește cu mult cadrul medical. El permite ieșirea din pandemie, in­clusiv din punct de vedere economic și cultural.

Efectul vaccinurilor este simi­lar? Cine și pe care anume îl pri­meș­te?

– Din punctul de vedere al UE, este vorba de a comanda, dintre variantele oferite, acele vac­cinuri despre care studiile par să indice că ar fi cele mai promițătoare și care se conturează ca ve­nind în aju­torul cât mai multor oameni. Ne putem de pildă confrunta cu situația în care un vaccin să fie folosit pentru o anumită categorie a populației. Despre vârstnici, în cazul cărora trebuie asigurată rapid o protecție, date fiind problemele respira­torii care apar la Covid-19, se știe, de pildă, că odată cu trecerea anilor, puterea siste­mului lor imunitar scade. În cazul lor, ar putea fi utilizate vaccinuri care să pro­ducă mulți anticorpi. În schimb, în cazul tinerilor, este posibil ca un pre­parat mai slab să fie suficient pentru a asigura o pro­tecție similară. Asemenea considerente vor juca cu siguranță un rol, în momentul în care vor fi distribuite vaccinurile. Ele au de-a face și cu modul în care va decurge, în continuare, testa­rea. Din câte se prefigurează, la început vor fi amenajate centre de vaccinare întinse pe suprafe­țe mari, precum săli expoziționale ori aeroporturi, care la această dată sunt puțin folosite. În aceste cen­tre trebuie respectate obișnuitele reguli de pro­tecție împotriva noului coronavirus. Nu tre­buie în niciun caz să se ajungă la aglomerări. Cei vacci­nați trebuie să aibă posibilitatea să se odih­nească după vaccin. Se vor face programări, ast­fel încât regulile de distanțare socială să poată fi îndepli­nite, și înregistrarea celor vacinați să de­cur­gă bine. Va dura ceva până când toți doritorii vor putea fi vaccinați de două ori. După aceea, este nevoie de două până la trei săptămâni pentru a dezvolta o protecție imunologică împotriva Covid-19.

Se va termina cu pandemia du­pă vaccinuri?

– Încă nu este limpede ce tip de imunitate vor oferi vaccinurile. Cel mai important obiectiv este acela de a salva cât mai multe vieți. Din acest mo­tiv, prima urgență constă în a institui o apărare împotriva unui parcurs dificil al Covid-19. Rămâ­ne, așadar, un subiect deschis dacă vaccinurile vor avea și un efect de „sterilizare”, adică dacă vor opri înmulțirea virusului. Deocamdată, exper­ții nu pornesc însă de la această premiză, iar asta are consecințe și asupra vieții noastre de „după”, pentru că, în acest scenariu, contagiunea s-ar pu­tea produce în continuare în pofida vaccinării. Iar cei nevaccinați ar putea deveni în continuare grav bolnavi. În orice caz, este posibil ca recoman­dă­rile, precum cea legată de aerisirea spațiilor închi­se, să devină obligatorii. Așadar, este aproape si­gur că pandemia nu se va sfârși de la o zi la alta. Măcar din cauza faptului că nu toți pot fi vaccinați în același timp, chiar și dacă ar fi dispuși să o facă. Numărul celor aflați în pericol va scădea doar treptat, dar virusul nu va fi exterminat. Mai degra­bă pe termen lung, în decurs de generații, se va ajunge la un soi de conviețuire pașnică, Sars-CoV-2 alăturându-se grupurilor de virusuri, în mare parte inofensive, din familia celor care provoacă ră­ceala. Până în acel moment însă, trebuie să ne protejăm în continuare.

Dacă vaccinul va avea efect doar pentru un anume răstimp (ceea ce presupun mulți spe­cialiști din dome­niu), el va trebui re­petat în mod regulat, la fel cum se în­tâmplă cu vac­ci­nul antite­ta­nos sau cu cel antigri­pal. Ca măsură de pre­cauție, vor tre­bui să se vacci­neze și cei care au fost deja bol­navi de Covid-19. Pri­mele re­îm­bolnă­viri confirmate indică faptul că imunitatea „naturală” dobândită nu du­rează o viață, ci probabil mult mai puțin. Este posi­bil ca, odată cu trecerea anilor, să fie dezvoltate vaccinuri mai eficiente și cu un efect mai de durată decât cele ale generației întâi.

O componentă la fel de importantă pentru viața în pandemie sunt însă medicamentele împotriva Covid-19, care, la această dată sunt neglijate în cadrul dezbaterii generale. De mare urgență ar fi un medicament care să reducă atât de mult în­mulțirea virusului, după producerea contagiunii, încât să nu se mai ajungă la o îmbolnăvire, cu în­treaga ei gamă de complicații posibile. Asta ar re­prezenta o protecție foarte eficientă, care n-ar fi mai puțin importantă decât un vaccin.