– 9 aspecte care provoacă derută printre bolnavi și oamenii sănătoși –
1. Cum se „simte” infecția cu Covid-19: simptome mai numeroase decât s-ar crede

Majoritatea celor infectați cu noul coronavirus și care au avut simptome povestesc că au trecut prin ceva complet diferit de tot ce au mai trăit până atunci – viroză sau gripă. Multe dintre simptomele reclamate de ei nu se regăsesc însă pe paginile oficiale de internet ale autorităților, care menționează, în general, doar trei dintre ele: febră, tuse seacă și insuficiență respiratorie (dificultate în respiraţie/senzație de sufocare). Nimic despre alte simptome, motiv pentru care mulți dintre românii infectați cu noul coronavirus nu-și dau seama decât foarte târziu că suferă într-adevăr de Covid-19. Din fericire, tabloul manifestărilor pe care le îmbracă această boală e întregit de informațiile furnizate de Organizația Mondială a Sănătății, de unele clinici private, precum și de mărturiile unor foști pacienți, care au prezentat descrieri detaliate și pe înțelesul tuturor ale posibilelor simptome Covid-19:
* Stare accentuată de oboseală, uneori chiar epuizare inexplicabilă, la cel mai mic efort (apar adesea încă de la debutul bolii).
* Amețeli sau senzație de vertij.
* Febră sau stare subfebrilă (mulți pacienți se învârt în jurul valorii de 37 de grade Celsius, plus-minus două-trei grade).
* Frisoane.
* Durere în gât (descrisă de multe ori ca o senzație de râcâială) sau uscăciune.
* Tuse (în general seacă, deși există și pacienții care au expectorat).
* Dureri musculare.
* Dureri de cap.
* Sinusuri înfundate (fără ca nasul să curgă neapărat).
* Senzația de presiune puternică în cap, dar fără durere (mai rar).
* Senzația că, deși tragem aer în piept, parcă respirăm în gol, fără a ne oxigena așa cum trebuie.
* Status mental alterat (de pildă dificultăți de concentrare sau stare de confuzie, aceasta din urmă fiind un simptom despre care se crede că apare mai ales în cazul vârstnicilor, reprezentând adesea un prim indiciu că au contractat boala).
* Grețuri, vărsături sau diaree (simptome despre care se crede că sunt asociate mai ales copiilor, dar care apar în multe cazuri și la adulți).
* Debut recent de anosmie (pierderea mirosului) sau ageuzie (pierderea gustului). Pacienții Covid-19 insistă de regulă că acestea nu seamănă cu acea atenuare a gustului și mirosului provocate de răcelile obișnuite.
* Durere sau presiune toracică (simptom inclus de OMS la cele grave, dar care poate să apară la fel de bine și la cazuri ușoare, care nu necesită spitalizare).
* Conjunctivită (mai rar).
* Iritație la nivelul pielii sau o decolorare a degetelor de la mâini sau de la picioare (rar).
* Incapacitatea de a vorbi sau de a se mișca (un simptom rar, dar considerat grav).
2. Cum decurge boala – cuvântul de ordine este imprevizibilitatea

Mai toți foștii pacienți Covid-19 povestesc că boala aceasta ba te ia, ba te lasă. De pildă, febra poate să dispară cu orele sau cu zilele, iar apoi să reapară. La fel se poate întâmpla cu durerile de cap și senzația de presiune, sau cu dificultățile de respirație. Pentru unii, serile sunt mai grele decât diminețile, iar nopțile mai grele decât zilele. În cazul altora, toate simptomele se atenuează timp de o zi sau două, pentru a reveni apoi cu intensitate scăzută. Pe medici cel mai mult îi sperie aparențele: faptul că un pacient, care pare la prima vedere să se simte bine, poate avea, de fapt, probleme mari la plămâni. O altă ciudățenie a Covid-19 este că unele simptome – inclusiv pierderea gustului și a mirosului – pot persista chiar și peste șase săptămâni de la debutul bolii.
3. De ce se recomandă, uneori, spitalizarea, în absența simptomelor?
Atât de imprevizibil este coronavirusul, încât mulți au ajuns să-l numească parșiv. Și tocmai schimbările bruște și neașteptate pe care le poate determina asupra stării de sănătate reprezintă unul dintre motivele principale, pentru care specialiștii recomandă internarea unor pacienți în spitale, deși aceștia au simptome ușoare, și tratamentul poate fi cam la fel cu cel de acasă (paracetamol și atât, de exemplu). Realitatea este însă că, la spital, personalul medical poate lua măsurile necesare (intubare etc.) de îndată ce lucrurile iau o întorsătură nefericită. Internarea lor este recomandată în special persoanelor vulnerabile, precum cele cu probleme pulmonare sau cardiace, cu diabet, vârstnicilor care suferă de obezitate.
4. Ce se întâmplă când stăm acasă
Dacă avem Covid-19, dar prezentăm simptome ușoare sau moderate, și medicii nu ne recomandă internarea într-un spital, ne numărăm printre cei norocoși. Iar cei norocoși sunt, din fericire, majoritatea. Potrivit autorităților, aproximativ 80% dintre pacienți își revin fără a avea nevoie de vreun tratament special, și doar circa una din șase persoane bolnave întâmpină dificultăți de respirație. Avantajele de a sta acasă sunt evidente. Avem parte de confortul propriului cămin, în care ne simțim ca acasă, iar perspectiva însănătoșirii e mai ușor de imaginat decât în spital.
În cazurile ușoare, tratamentul recomandat de medici constă, în general, în administrarea de paracetamol, ceaiuri calde și vitamine şi minerale (precum C, B, D3 și Zinc). Unii specialiști ne recomandă, de asemenea, să aerisim cât mai mult, să facem pe cât posibil un pic de mișcare, dar fără să ne forțăm, și să luăm melatonină, supranumită și „Dracula hormonilor”, care reglează ritmul veghe-somn. Există opinia că pacienții cu un nivel adecvat de melatonină se confruntă cu un risc mai scăzut de a dezvolta complicații, infecțiozitatea Covid-19 putând fi semnificativ redusă. În plus, melatonina îmbunătățește calitatea somnului și reduce anxietatea și permeabilitatea vaselor de sânge.
5. Cum putem diminua anxietatea?
Cunoscând mult prea puține lucruri despre această boală și știind că ea poate lua pe neașteptate forme severe, pacienții intră adesea în panică, experimentând adevărate crize de anxietate. (Zvonul că pot face pneumonie sau că riscă să le scadă brusc nivelul de oxigen din sânge fără să simtă face victime.) Iar dacă pacienții întâmpină și dificultăți de respirație, sau dacă le bate inima ciudat (lucruri care pot fi provocate de panică), frica poate crea momente de coșmar. Pe scurt, când aflăm că avem Covid, anxietatea ne poate chinui mai rău decât boala în sine. Ce este, așadar, de făcut pentru a ne stăpâni spaimele?
* Procurați-vă un pulsoximetru – este un dispozitiv micuț, în care ne introducem vârful degetului, pentru a ne afla pulsul și nivelul de saturație a oxigenului din sânge. Se consideră că pulsul normal variază undeva între 60 și 100 de bătăi pe minut, în repaus, la adulți. În ceea ce privește nivelul normal de oxigen din sânge, specialiștii spun că acesta este de 95-100%, valorile sub 90% însemnând hipoxemie. Costul unui asemenea aparat variază de regulă între 35 și 140 de lei. Folosirea lui este simplă, nedureroasă și ne permite să ne monitorizăm starea de sănătate în permanență.
* Beți ceaiuri cu efect calmant – Dacă vă simțiţi neliniștiți în timpul zilei, apelați și la ceaiuri cu efect liniștitor, precum cel de tei sau de roiniță. Dacă, în afară de anxietate, vă confruntați și cu probleme de somn, la un ceai de valeriană, de sunătoare sau passiflora.
* Faceți exerciții de respirație – Indiferent dacă aveți dificultăți de respirație, faceți regulat exerciții de respirație controlată. Ideal ar fi să o faceți de trei ori pe zi, în serii de zece-douăzeci de respirații totale (cât puteți inspira) cu geamul deschis.
* Faceți mișcare – Studiile au arătat că mișcarea îi ajută pe bolnavii Covid-19 să treacă mai ușor prin boală și să se refacă mai repede. Cu o observație extrem de importantă: nu vă forțați, pentru că în caz contrar riscați să vă faceți mai mult rău decât bine. Mulțumiți-vă cu câteva exerciții ușoare de gimnastică, faceți yoga ori unele activități casnice, care să vă pună sângele în mișcare (cum ar fi folosirea aspiratorului) sau plimbați-vă puțin prin aer curat, în pas domol.
* Vorbiți cu apropiații, împărtășiți-vă temerile și emoțiile – Aceste discuții vă vor ajuta să vă descărcați, să vă mai liniștiți și, nu în ultimul rând, să nu vă simțiți singuri. De ajutor în a vă menține un echilibru emoțional chiar și în cele mai grele momente ale bolii pot fi de asemenea meditația și rugăciunea.
* Destindeți-vă – Căutați să țineți stresul la distanță, abătându-vă gândul de la boală într-un chip cât mai plăcut. Ascultați o muzică bună, priviți un film sau o emisiune care vă încântă, ori citiți o carte despre care știți că vă va capta interesul ușor.
6. Ce analize putem face și cum să le interpretăm rezultatul?

Testele RT-PCR sunt considerate cele mai sigure și ne spun dacă suntem sau nu infectați cu Covid-19
În mod ideal, atunci când suspectăm că am putea fi bolnavi de Covid-19, trebuie să ne facem așa-numitul test RT-PCR, care pune în evidență ARN-ul viral, adică materialul genetic unic al noului coronavirus. Acest tip de test se face prin recoltarea de către un cadru medical a secrețiilor nazale și faringiene, cu ajutorul unui bețisor cu tampon de vată. Rezultatele le primim de regulă în câteva zile, dar ele au avantajul de a fi considerate extrem de precise. Testul RT-PCR ne indică dacă suntem infectați cu noul coronavirus, chiar și dacă acesta este prezent doar în concentrații foarte scăzute, sau dacă suntem complet asimptomatici. Tot un test RT-PCR este indicat pentru a confirma în mod oficial că am scăpat de boală.
Testele rapide, bazate pe detecția de antigen, sunt considerate, mai degrabă, „orientative”
Aceste teste rapide identifică prezența proteinelor coronavirusului (antigene virale). Probele se iau tot din secrețiile naso-faringiene, care se recoltează cu un bețigaș lung cu tampon de vată. Pentru a da rezultate cât mai corecte, acesta trebuie însă introdus cât mai adânc în nas – atât de adânc, încât ne provoacă o usturime neplăcută, făcându-ne inevitabil să ne țâșnească lacrimile. Acesta este, de altfel, unul dintre motivele pentru care autoritățile din România au decis să interzică vânzarea unor asemenea teste în farmacii. Mulți dintre cei care cumpărau testul și-l făceau pe cont propriu și incorect, neintroducând bețigașul suficient de adânc pentru a putea recolta probe de calitate. Din acest motiv, testul ieșea uneori negativ, deși cel care-l făcea era infectat cu noul coronavirus.
Testele serologice de laborator ne ajută să aflăm dacă avem anticorpi
Aceste teste se fac în clinici sau la spital, pe baza unor probe de sânge venos recoltat de la pacienți. Rolul lor este de a măsura nivelul anticorpilor IgM și IgG, produși de organism atunci când este expus la infecția cu Covid-19. Pentru că mulți indivizi suspectează posibilitatea de a fi fost infectați cu Covid-19 fără să știe, și doresc să capete un răspuns clar în acest sens, testele de acest fel sunt la mare căutare. Rezultatele vin la una sau mai multe zile.
Testele rapide, bazate pe detecția de anticorpi
Aceste teste, ușor de făcut, și care dau rezultate rapide, indică, și ele, prezența anticorpilor în sângele persoanelor care au avut Covid-19. Organizația Mondială a Sănătății nu le recomandă, pe motiv că sunt nesigure. Ele pot da rezultate negative la persoane cu răspuns imun scăzut sau tardiv, ori rezultate pozitive greșite, la persoane care sunt infectate cu alte tipuri de coronavirus.
7. Cum interpretăm rezultatele testelor pentru anticorpi: IgM versus IgG
Dacă testul a evidențiat prezența anticorpilor IgM, care apar drept o primă reacție la boală, la câteva zile de la debutul ei, acest fapt e considerat un indiciu (nu și o dovadă însă) a faptului că suntem (încă) infectați cu noul coronavirus, motiv pentru care ni se recomandă în general să facem și un test RT-PCR pentru a tranșa definitiv problema.
Dacă testul a evidențiat prezența anticorpilor IgG, pe care organismul începe să-i producă abia după ce boala a trecut, se consideră că am fost bolnavi de Covid-19, dar că infecția nu mai e prezentă.
8. Controverse des întâlnite privind interpretarea testelor pentru anticorpi

Mulți dintre cei care-și fac teste pentru detectarea anticorpilor rămân intrigați de rezultatele primite. De pildă, cei care știu sigur că au avut Covid-19, dar în cazul cărora testul arată, totuși, că nu au dezvoltat anticorpi IgG. Sau cei care au avut primele simptome Covid-19 în urmă cu săptămâni, și care se simt vindecați, dar care au în continuare anticorpi IgM, fapt ce semnalează, teoretic, că sunt încă în toiul bolii. Celor care se confruntă cu astfel de nelămuriri le-ar fi poate de folos să înțeleagă că anticorpii pot fi produși la o distanță de câteva zile sau săptămâni de la momentul infectării, și că fiecare om răspunde într-un mod propriu la infecție. În plus, știm încă prea puține lucruri despre Covid-19, astfel încât este firesc să ne lovim de unele incertitudini, pe care nici măcar cei mai mari specialiști nu au reușit încă să le deslușească în întregime.
9. Când intervine DSP?
În principiu, Direcțiile de Sănătate Publică ne iau în vizor în două situații. Prima e cea în care iese la iveală că suntem contacții cuiva confirmat cu Covid-19. În acest caz, trebuie să stăm izolați vreme de 14 zile, pentru a se vedea dacă ne-am infectat și noi sau nu și, desigur, pentru a nu risca să răspândim boala.
Al doilea caz este când facem un test RT-PCR care iese pozitiv. În această situație, suntem obligați să stăm izolați tot 14 zile de la data la care am făcut testul. DSP nu intervine dacă testul care evidențiază prezența anticorpilor IgM a fost făcut la spital.