– Unirea Principatelor de la 1859 a fost, pentru Moldova, un roman polițist. Pentru a-și vedea idealul înfăptuit, unioniștii au dus, la propriu, o luptă „pe viață și pe moarte”. Tentative de lovituri de stat, încercări de asasinare, conspirații, abuzuri și trădări au fost evenimente la ordinea zilei în anii, lunile și chiar și în zilele premergătoare „Micii Uniri”. Cu atât mai mare a fost bucuria dezlănțuită care a urmat! –
Atentat la Cuza
Unul dintre complotiștii de vârf care au țintit la obținerea tronului Principatelor în 1859 a fost Grigore Sturdza, fiu de fost domn și fost ofițer în armata otomană. Sprijinit de bancheri evrei, Sturdza a strâns în jurul său o mică armată de mercenari polonezi, cu care a împânzit Moldova. Înfrânt de Alexandru Ioan Cuza, soluția-surpriză a unioniștilor, Sturdza a pregătit o lovitură de stat pentru ziua de 13 ianuarie. Pe capul liderilor unioniști se pusese câte un premiu de 1.000 de galbeni și slujbe bune în noua administrație. Are însă, loc, o trădare: Cuza află planul şi complotul e lichidat. Conspiratorii sunt judecaţi de Curtea Criminală, sub acuzaţia de „pregătire a unei răscoale”, sunt pedepsiţi corporal, cu 20 de lovituri, şi apoi expulzați din țară. Incidentul va continua cu o nouă încercare de atentat asupra lui Cuza, pe l februarie 1859, la Bucureşti.
Jurământul lui Cuza
Imediat după alegerea ca domn în Moldova, Alexandru Ioan Cuza a rostit unul dintre cele mai frumoase jurăminte din istoria noastră: „Jur, în numele Prea Sfintei Treimi și în fața țărei mele, că voi păzi cu sfințenie drepturile și interesele patriei, că voi fi credincios Constituției, în textul și în spiritul ei, că în toată domnia-mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toți și în toate, uitând toată prigonirea și toată ura, iubind, deopotrivă, și pe cei ce m-au iubit, și pe cei ce m-au urât, neavând înaintea ochilor mei decât binele și fericirea nației române. Așa, Dumnezeu și compatrioții mei, să-mi fie întru ajutor!”.
Cocuța Conachi, iubita lui Cuza?
Informați despre rolul jucat de Cocuța Conachi în favoarea unioniștilor moldoveni, adversarii Unirii au lansat tot felul de zvonuri care să o compromită. Unul dintre ele a fost acela că Ecaterina ar fi avut o poveste sentimentală chiar cu viitorul domn, Alexandru Ioan Cuza, cunoscut în epocă drept „crai”. „Poate să fi fost o aventură între ei, dar sustragerea scrisorilor, care s-a întâmplat în 1857, nu putea avea nicio legătură cu Cuza. El fusese pârcălab de Galați și își dăduse demisia la acea vreme. Nimeni nu își imagina că va ajunge domn peste doi ani”, explică profesorul Vasile Ghica, din Tecuci.
„Hai sictir, farsorule!”
Alertată de zvonurile intervenției marilor puteri în alegerile de la Iași pentru noul domn, partida unionistă din Moldova s-a strâns urgent să decidă, în noaptea de 3 ianuarie 1859, numele candidatului ei. Deși se afla printre cei propuși, Alexandru Ioan Cuza a refuzat să ia parte la negocieri, preferând să meargă la teatru, pe Dealul Copoului. Prietenii lui, în frunte cu Nicolae Pisoschi, fug să-i ducă vestea cea mare, că a fost ales candidat al unioniștilor la Divanul ad-hoc! Legenda spune însă că viitorul domn al celor două principate unite nu era la teatru, ci la o partidă de biliard. Când au sosit „solii”, surprins de veste, Cuza, crezând că e vorba de-o păcăleală, i-ar fi spus iritat amicului său Pisoschi: „Hai sictir, farsorule!”.
Șiretlicul lui I. C. Brătianu
Exilat în Franța, după Revoluția de la 1848, unde face închisoare în urma atentatului asupra lui Napoleon al III-lea, Ion C. Brătianu, viitorul ocrotitor al Unirii, apelează la un șiretlic foarte ingenios, pentru a putea reveni în Muntenia, ca să organizeze forțele unioniste de la București. Brătianu convinge autoritățile că e pe moarte, după ce făcuse tuberculoză în detenția franceză, și că vine să își vândă moșiile, pentru a-și plăti datoriile făcute la medicii parizieni. Lăsat să intre în Țara Românească, Brătianu trece imediat la organizarea Partidei Naţionale, dovedindu-se încă de pe atunci organizatorul providențial de care țara avea nevoie după Unire și după obținerea Independenței, sub Carol I.
Primire fastuoasă în București
Iată cum comenta presa vremii intrarea lui Cuza, ca domn al Principatelor Unite, în București. „Mai e trebuință a vorbi de marele entuziasm ce fu duminică? Numai aceia ce au văzut acele zeci de mii de oameni ce împlea strada Mogoșoaia, de la barieră până la Mitropolie, și mai multe poște înainte de București, acele ferestre și acoperișuri de case garnisite de lume, acele stindarde și decorații care împodobeau toate casele, acele strigări nebune de entuziasm și veselie, acele buchete ce curgeau pe Prinț, acele arcuri de triumf ce se zăreau din distanță în distanță, în fine, acea iluminare splendidă și generală, precum nu a mai văzut Capitala noastră, trebuie, zic, să se fi văzut toate acestea, pentru ca să poată cineva simți bine toată mărimea acestei sărbători”.
Costache Negri, fratele Cocuței Conachi, primul diplomat al Principatelor
Dacă rolul Cocuței Conachi a fost esențial în realizarea Unirii Principatelor, nu e mai puțin adevărat că și fratele ei după mamă, Costache Negri, a avut merite deosebite. „În visurile mele înflorite se arată viitorul României. Suntem milioane de români răzlețiți. Ce ne lipsește ca să ajungem un neam tare? Unirea, numai unirea. Să trăiască unirea românilor!”, declama Costache Negri, la Paris, în 1848. Peste câțiva ani, a fost trimis să susțină, ca diplomat, la Constantinopol și la Viena, unirea Principatelor Române. Deși a fost îndemnat să candideze la tron, Costache a refuzat. După alegerea lui Cuza, a fost trimis din nou la Constantinopol, ca reprezentant al țărilor unite. Prin misiunile sale, Negri e considerat a fi primul diplomat al Principatelor Române. Eminescu îl definește drept „unul din cei mai nobili bărbați ai românilor, căruia îi datorăm toate actele mari săvârșite în istoria modernă”.
Femeile din prima linie a Unirii
Cocuța Conachi nu a fost singura femeie care a ajutat la realizarea Unirii Principatelor. În Țara Românească, I. C. Brătianu s-a bazat, de la bun început, pe forța și farmecul unor femei de viță nobilă: doamnele din familia Golescu, Luxiţa Florescu (iubita lui Nicolae Bălcescu), Elena Ghica (cunoscută şi ca Dora d’Istria, una din primele agente de informaţii româneşti, în mediul rusesc), Catrina Despot (căsătorită cu reprezentantul Franţei în comisia de alegeri, Georges Serrurie, pe care 1-a „convertit” în unionist şi apărător al cauzei românești). Printre „agentele” lui Brătianu s-a numărat și actriţa de numai 16 ani Frosa Sarandy, din celebra trupă a lui Millo, care întrerupea spectacolele de teatru pentru a transmite mesajele patriotice trimise de marele lider liberal!
Vezi și:
https://www.formula-as.ro/2021/02/08/un-erou-uitat-al-micii-uniri-cocuta-conachi/
