– În răstimpul care a trecut de la numirea Guvernului Cîțu, câțiva dintre noii miniștri și-au anunțat public, prin intermediul presei și al televiziunii, programele. Cum vi se par? Reprezintă ele un progres, o speranță de bine, ați remarcat anume pe cineva?
– Planurile pot fi bune – și unele sunt – dar problema esențială a guvernului Cîțu este reforma de fond, pornind de la demontarea multiplelor caracatițe care parazitează administrația și care au zădărnicit până acum orice tentativă de reformă. Premierul Cîțu și vicepremierul Dan Barna s-au declarat deciși să elimine risipa realizată prin instituții și organizații-căpușă sau prin supradimensionarea aparatului bugetar, dar vor rezista ei presiunilor venite din partea privilegiaților, adică a paraziților bugetari? Deocamdată nu știm nimic despre planurile privind reforma unor domenii dificile – administrația, sistemul de pensii și salarizarea bugetarilor. Vedem doar cum bâjbâie ministrul Muncii, Raluca Turcan. Nu vom ignora însă semnalele bune date de noii miniștri Cătălin Drulă (Transporturi), Claudiu Năsui (Economie), sau Tanczos Barna (Mediu), care avansează planuri îndrăznețe, cum este planul ministrului Economiei de a scuti de impozite salariul minim, sau proiectul ministrului Tanczos privind recuperarea ambalajelor și decizia anunțată de a fundamenta măsurile de reducere a poluării pe studii științifice. Un semnal pozitiv remarcabil a fost și memorandumul guvernamental pentru desființarea secției speciale (SIIJ) și angajamentul privind remedierea legilor justiției. În sfârșit, se pare că ministrul de Interne, Lucian Bode, ar putea să nu fie prizonierul mafiei din poliție și din MAI, cum a fost predecesorul său. Mai sunt însă arii extinse ale activității guvernamentale dominate încă de incertitudine. De fapt, guvernul Cîțu pare că încearcă să pună un petic nou pe o haină veche. Știm din Evanghelie că nu aceasta este soluția, ci înlocuirea hainei vechi cu una nouă. E o sarcină grea pentru o coaliție eterogenă, al cărei principal partid este răvășit de o sângeroasă luptă pentru putere. Optimismul nostru, dacă îl dorim cu tot dinadinsul, nu poate fi deci decât moderat.
– Cazul Navalnîi a stârnit o adevărată revoluție în Rusia. Masele de protestatari care ies în stradă sunt un spectacol la care nu ne-am fi așteptat sub dictatura lui Putin. Cum vedeți evoluția evenimentelor? Va ceda „țarul roșu”? E de bine sau e de rău?
– Manifestații de amploare împotriva lui Putin au mai fost în Federația Rusă, mai ales în 2011-2012, legate de acuzațiile de fraudare a alegerilor, iar susținerea de care s-au bucurat contestatarii din partea guvernelor occidentale, mai ales din partea SUA, a dus la declanșarea războiului hibrid pe care Putin îl duce acum împotriva civilizației occidentale. Recentele manifestații ale opoziției impresionează mai ales prin faptul că au acoperit aproape tot teritoriul Rusiei, de la Moscova și Sankt Petersburg, până la Vladivostok, iar demonstranții nu s-au lăsat intimidați de represiunea sălbatică din partea poliției. Ele semnalează faptul că revenirea în Rusia a lui Alexei Navalnîi creează o problemă aproape imposibil de rezolvat pentru Vladimir Putin: fie îl eliberează pe Navalnîi și declanșează un măcel al opoziției, sperând să-l blocheze, fie îl condamnă la închisoare pe termen lung, poate chiar îl asasinează, cum a tot încercat (nu degeaba a avertizat opozantul rus că nu are intenția să se sinucidă în detenție), și încearcă din nou să-i manipuleze și să-i divizeze pe liderii occidentali, întotdeauna deschiși la compromisuri cu Kremlinul în schimbul unor avantaje economice. Riscul variantei dure este ca martirizarea lui Navalnîi să ducă la radicalizarea opoziției astfel încât Putin să nu o poată anihila fără a risca un război civil. Ecuația fiind complicată, predicțiile sunt hazardate. Vedem totuși că UE este decisă să îl apere pe Navalnîi, iar noul președinte al SUA, Joe Biden, a ridicat problema opozantului rus în prima sa discuție telefonică cu Putin. Liderii totalitari însă nu prea știu și nici nu prea pot să cedeze. Singurul punct luminos din acest tablou este faptul că opoziția din Rusia are un lider credibil, care nu îi lasă lui Putin nicio ieșire compatibilă cu logica sa de lider totalitar. Așadar, „e de bine”!
Romanian