Magia pietrelor prețioase

– Vechiul zodiac chinezesc prezice că anul 2021 va fi „de lux”. Lumea se va îngriji de frumusețe, de modă și, mai ales, de podoabe. Prindem prilejul ca să vă spunem câteva povești fabuloase despre magia diamantelor, smaraldelor și rubinelor –

Diamantul

Podoaba „Regelui Soare”

Cel mai renumit diamant din lume, de 45.52 de carate și evaluat în prezent la circa 200–350 de milioane de dolari, și-a câștigat faima nu doar grație frumuseții și mărimii lui excepționale, ci și datorită incredibilei sale istorii. Superba ne­ste­mată bântuită de lumini albăstrii a trecut prin mâinile mai multor regi și regine, dar și ale multor altor personaje celebre.

Legenda spune că diamantul a fost furat de pe statuia unei zeițe indiene, motiv pentru care toți cei care aveau să-l atingă sau să-l posede erau bles­te­mați. De fapt nu s-a știut niciodată cine și cum a descoperit piatra prețioasă, ci doar că ea își are originile în mina Kollur din India, fiind achiziționată (sau furată), în secolul XVII, de un negustor francez de bijuterii. Acesta i-a vândut diamantul (înainte de tăiere avea 115 carate), însuși „Regelui Soa­re” al Franței, Ludovic al XIV-lea. Însărcinat să șlefuiască ne­ste­mata și să o transforme „într-o piesă memorabilă”, bijutierul Curții, Sieur Pitau, a creat, după doi ani de muncă, o operă cu adevărat fantastică, de 67.125 de carate, care avea să apară în inventarele regale sub numele de „Le diamant bleu de la Couronne de France”. În formă de tri­unghi, diamantul avea acum mărimea unui ou de porumbel și strălucirea sa excepțională amin­tea de un astru ceresc. După moartea regelui, dia­mantul a fost moștenit, rând pe rând, de Ludovic al XV-lea și de Ludovic al XVI-lea. Soarta a făcut ca soția acestuia din urmă, „regina exceselor”, Maria Antoaneta, deși era „nebună” după bijuterii, să nu apuce să poarte spectaculoasa nestemată înainte de a fi ghilotinată, în 1793. În haosul generat de Revo­luția Franceză, diamantul a fost furat, alături de multe alte bijuterii ale Coroanei. Au trecut 20 de ani fără să se mai știe ceva despre el, pentru ca apoi să reapară în Anglia, dar sub o altă formă: pentru a i se pierde urma, nestemata fusese tăiată și reșlefuită, pierzând 23.5 carate. Ulterior, diamantul a fost cum­părat de Regele George al IV-lea al Regatului Unit de la un negustor de bijuterii. Din cauza datoriilor acumulate de monarh, diamantul a fost însă vândut, ajungând în 1830 la bancherul londonez Thomas Hope, de la care i se trage și numele pe care îl poartă azi: Hope Diamond. Dar călătoria pietrei prețioase nu se oprește aici. Ea avea să mai treacă prin multe mâini, în decursul următorului secol. Soarta a făcut ca mulți dintre proprietarii lui să rămână faliți, fiind siliți să-l vândă mai departe, pentru a scăpa de datorii. În 1908, diamantul Hope a ajuns în mâinile sultanului otoman Abdul Hamid și, doi ani mai târziu, a fost cumpărat de celebrul bijutier francez Pierre Cartier, care i-a creat o nouă și deosebit de ele­gantă montură. În 1949, nestemata a fost cum­părată de negustorul de diamante Harry Winston, care l-a donat, în final, „Institutului Smithsonian”. Expediat fără pază, prin poștă, și învelit în carton, ca orice colet obișnuit, „Diamantul Hope” a sfârșit astfel la loc de cinste, în Muzeul Național de Istorie Naturală din Washington, unde poate fi admirat și în zilele noastre.

Majoritatea diamantelor au cel puțin un miliard de ani

Fiind nestemata cea mai dură, diamantul și-a primit numele de la grecescul „adamas”, care se traduce prin „de neînvins”. Pentru a ajunge la în­fățișarea actuală, aceste pietre pline de strălucire au trecut prin procese de formare extrem de tumultuoase, inițiate cu 1 până la 3,5 miliarde de ani în urmă. Ele s-au născut la presiuni ridicate, la adân­cimi între 150 și 250 de kilometri, unde tempe­raturile ajung între 1.200 și 1.400 de grade Celsius, fiind aduse la suprafața Terrei cu ajutorul erupțiilor vucanice.

Siberia – diamante din cer

Nu toate diamantele naturale s-au născut însă în străfundurile pă­mântului. O excepție notabilă sunt, de pildă, cele descoperite în cra­terul Popigai din Siberia, apărute în urma impactului cu un asteroid. Presiunea creată de coliziunea sa cu pământul a fost atât de puter­nică, încât a trans­format instan­taneu grafitul din pământ în diamante. Și asta, pe o rază de 13,6 km față de punctul de im­pact.

Universul e plin de diamante

Dacă pe pământ diamantele sunt o raritate, în spațiul cosmic ele exis­­tă din belșug. Experimen­te­le între­prinse de cercetători in­dică faptul că pe unele pla­nete, pre­cum Uranus și Nep­tun, ar putea literalmente să plouă cu diamante, conden­sa­te din me­tan. În plus, în afara siste­mu­lui nostru solar, există planete întregi compuse a­proa­pe ex­clusiv din diamant. O stea de diamant este „Lucy”, cu un dia­metru de 4000 de kilo­metri, aflată în constelaţia Cen­taurus, la circa 50 de ani lumină de Pământ. O altă planetă transformată în diamant se află la 900 de ani lumină de Terra, în constelația Vărsătorului, și este cam la fel de mare ca propriul nostru Pământ.

Inelul de logodnă cu diamant

Fiind mineralul cu cea mai mare duritate, dia­mantul a fost de timpuriu asociat cu iubirea, cre­zân­du-se că el conferă rezistență re­lațiilor de dragoste. Nu întâmplător, cuplurile ajung să sărbătorească „nunta de diamant” abia după 75 de ani de căsnicie. Diamantul a fost pentru prima dată asociat logodnei în 1477, când arhiducele Maximilian al Austriei i-a dăruit logodnicei sale, Maria de Burgundia, un somp­tuos inel cu diamante, stârnind o adevărată modă printre mai-marii lumii de atunci. Printre muritorii de rând, obiceiul s-a încetățenit însă abia în secolul 20, într-o perioadă când prețul diamantelor fiind în scădere, Compania „De Beers” a pornit o cam­panie publicitară inteligentă, oferindu-le dia­man­te unor vedete de la Hollywood, protagoniste ale unor filme de dragoste, pentru a le folosi ca sim­boluri ale iubirii eterne. Designeri celebri au în­ceput să vorbească despre moda cu diamante, iar în 1947, licee­nilor din Statele Unite li s-a băgat în cap că ine­lele de logodnă sunt de neconceput în absența unui diamant. Succesul răsunător al campaniei a fost fidel oglindit de cifre: vânzările de diamante „De Beers”, în SUA, au crescut de la 23 de milioane, în 1939, la 2,1 miliarde de dolari în 1979!

Puterile mistice ale diamantelor

Diamantul este asociat cu invincibilitatea, per­fec­țiunea, adevărul și prestigiul, se crede că el oferă cla­ritate mentală, purifică, aduce speranță și bu­năstare. Despre aceste nestemate, asociate lunii apri­lie, se mai crede că își protejează proprietarii de ener­giile negative, dar și de hoți, foc, apă, otravă, boa­lă și vrăjitorie. Pentru ca puterea protectoare a diaman­tului să fie maximă, el trebuie purtat la gât sau la mâna stângă.

Medicamente cu diamante

Despre diamante se crede că sunt de folos atât pentru sănătatea psihică, cât și pentru cea fizică. Li se atribuie, de pildă, puterea de a alunga stresul și an­xietatea, aducându-ne în schimb calmul și pacea interioară. Vechii hinduși credeau că vibrațiile dia­man­tului întăresc fiecare organ al corpului, și în special creierul. În Rusia, diamantul a fost utilizat ca tonic cardiac. Procedura este simplă: diamantul se introduce într-un pahar cu apă, se acoperă și se lasă acolo peste noapte, urmând ca dimineața apa să fie băută cu înghițituri mici, pentru a întări inima. Des­pre diamante se mai crede și că previn leucemia și problemele osoase, că echilibrează metabolismul, îm­bunătățesc vederea, întăresc sistemul imun și com­bat durerile stomacale, febra, bolile de piele și de­presia și îi ajută totodată pe cei care se luptă cu dependența.

Smaraldul

Piatra cu rugăciuni

Era nestemata preferată a cârmuitorilor Impe­riu­lui Mogul, o dinastie mongolă care a cucerit India. Ei au lăsat în urmă unul dintre cele mai celebre ase­me­nea nestemate din lume. Numit „Mogul Eme­rald”, el cântărește 43.560 de grame și are o di­men­siune de aproape 10 centimetri, fiind unul dintre ele mai mari smaralde din lume. Dar piatra nu impre­sionează doar prin mărime, ci și prin faptul că pe una dintre părțile sale au fost inscripționate texte de rugăciune, în vreme ce cealaltă parte a fost decorată cu gravuri elaborate, reprezentând flori. El este unic și pentru că poartă inscripționată o dată: 1695. În această perioadă, în fruntea Imperiului Mogul se afla cel de-al șaselea cârmuitor al său, Aurangzeb, care a avut o domnie lungă de aproape o jumătate de secol. După amurgul Imperiului Mogul, nestemata verde a intrat în colecția privată a unui iubitor de pietre prețioase din India, în familia căruia a rămas până în secolul 20, când a fost achiziționată de mineralogul american Alan Caplan, care a permis ca piatra să fie expusă în mai multe muzee importante din SUA. În 2001, legendarul smarald a fost vândut de casa de licitaţii Christie’s din Londra unui cumpărător ano­nim, pentru suma de 2,2 milioane de dolari, dar din 2008 el a intrat în posesia Muzeului de Artă Islamică din Doha, Qatar, unde poate fi admirat și astăzi.

Podoaba preferată a Cleopatrei

Regina Cleopatra, dar și actrița Elizabeth Taylor, care a inter­pre­tat-o pe regina egipteană în film, au îndră­git în mod spe­cial sma­raldele. „Piatra de te­melie” a im­pre­sionantei co­lecții de bi­ju­terii cu sma­ralde a divei de la Hol­lywood a fost pusă de Ri­chard Burton, marea iubire a vieții ei, cu ca­re și-a în­ceput relația chiar în timpul filmă­rilor la peli­cu­la „Cleopatra”. Actorul i-a o­fe­rit ca dar de logodnă o broșă cu smarald și diamante, pe care-i plăcea s-o poarte cu un colier de smarald, primit drept cadou de nuntă. În decursul anilor, colec­ția s-a tot mărit, ajungând să mai cuprindă între altele o pereche de cercei și un inel cu smarald.

Împăratul Nero și Vrăjitorul din Oz

Smaraldul are o istorie fenomenal de bogată, fiind comercializat încă de acum 6.000 de ani, în pie­țele din Babilon, adorat de incași și menționat de Biblie în mai multe pasaje. Printre marii iubitori ai acestei nestemate s-a numărat și filozoful grec Aristotel, care a scris că deținerea unui smarald îi crește proprietarului prestanța, îi îmbunătățește discursul atunci când discută afaceri, îi oferă victoria în procese și combate epilepsia, dacă e purtat la gât sau pe deget. Amintindu-ne parcă de „Vrăjitorul din Oz”, legenda spune că și împaratului roman Nero îi plăcea să privească luptele dintre gladiatori printr-un mare smarald transparent, considerând că minu­nata culoare verde are un agreabil efect calmant.

O piatră bună și pentru citirea viitorului

Magicianul roman Damigeron afirma, în secolul al 2-lea î.H., că smaraldul „influ­en­țează orice tip de afaceri și, dacă rămâi cast în timp ce-l porți, adaugă subs­tan­ță atât corpului, cât și vorbirii”. În Evul Mediu, se credea că această piatră prețioasă are puterea de a menține castă o femeie (dar nu și un bărbat). În unele culturi, se credea că sma­raldele le permit oamenilor să prevadă evenimentele viitoare, cu condiția să le țină pe limbă sau să le poarte pe partea stângă a cor­pu­lui. Despre neste­matele verzi se mai spunea că ar avea puterea de a dezvălui ce e adevărat și ce e fals, dar și că ar fi slujit drept anti­dot la des­cân­tece și blesteme.

Ajutor pentru minte și spirit

Asociat lunii mai, sma­raldul e consi­derat o nestemată capabilă (la fel ca însăși primăvara) să transforme negativitatea într-o ener­gie emoțională pozitivă, fiind recomandat în pe­rioadele de tranziție. În­tru­cât i se atribuie pute­rea de a-și dărui purtătorul cu elocvență, cu un plus de inteligență și memorie, precum și cu darul de a trezi simpatie, nestemata le este recomandată și ce­lor care au de susținut un discurs. Despre sma­ral­de, simboluri ale iu­birii, se mai spune că ne îm­bunătățesc intuiția și că ne spo­resc onestitatea.

Smaraldul și medicina chineză

Sumerienii credeau că, purtat ca inel pe degetul mic al mâinii stângi, smaraldul ar tămădui inflamația ochilor, iar vechii greci obțineau din aceste pietre o pudră fină, folosită ca loțiune pentru ochi. Tot în vechime, se credea că o gravidă care poartă smaralde își protejează pruncul de eventuale complicații apă­rute la naștere. Smaraldul era, de asemenea, folosit pentru a combate febra, problemele stomacale, durerile de cap, epilepsia, hipertensiunea arterială, cancerul, sifilisul, astmul sau anemia. Pulberea de smarald, folosită și în zilele noastre în China la prepararea anumitor remedii tradiționale, era prizată în speranța că va sluji drept antidot la otrăvuri.

Rubinul

Un record absolut

„Rubinul răsăritului de soare”, care a fost extras din Myanmar, este un rubin uriaş vândut unui cum­părător anonim, în cadrul unei licitaţii din 2015, pentru suma-record de peste 30 de milioane de do­lari, devenind astfel nu doar cel mai scump rubin, ci și cea mai scumpă piatră preţioasă din lume, care nu este diamant. „A fost un record şi în ceea ce priveşte culoarea. Roşu aprins precum sângele de porumbel, rubinul cântăreşte peste 25 de carate. El este una dintre cele mai rare pietre preţioase din lume. De fapt, nici nu cred că s-ar mai putea găsi aşa ceva. În 40 de ani, eu n-am văzut niciun alt rubin cât de cât apropiat de această mărime sau cel puţin de o culoare apropiată”, a mărturisit David Bennett, preşedintele „Diviziei internaţionale de bijuterii” a Companiei Sotheby’s.

Macedonia, țara europeană a rubinelor

Rubinele se găsesc pe tot mapamondul, dar cele mai râvnite sunt cele din Asia, renumite pentru calitatea și coloritul lor deosebit. Istoricii cred că ele au fost extrase din zone precum Myanmarul de azi, care a fost secole la rând cea mai importată și mai apreciată sursă de rubine a lumii. În Europa însă, rubinele nu se găsesc decât într-un singur loc: în Republica Macedonia. Rubinele de aici au o culoare unică, ce aduce mult cu cea a zmeurei.

Rubinele și invincibilitatea

Din cauza culorii lor, rubinele au fost asociate cu sângele și invincibilitatea. Soldații birmani credeau, de exemplu, că dacă purtau un rubin în partea stângă a corpului, nu mai puteau fi vătămați. Atât de puternică era această convingere, încât unii dintre ei își inserau rubinele pe sub piele, direct în carne, fiind convinși că astfel vor fi feriți de răni și se vor dovedi totodată feroce în luptă.

Dar nu doar oamenii puteau fi protejați cu ajutorul rubinelor, ci și proprietățile. Celebra carte de memorii „Călătoriile lui Sir John Mandeville” vorbește despre un bărbat care „a atins toate cele patru colțuri ale pământului său cu rubinul pe care îl avea, iar casa, pod­goria și li­vada i-ar fi fost protejate de fulgere, fur­tuni și recolte slabe”.

Până și în zilele noastre circulă povești potrivit cărora rubinele ar avea puterea de a prevesti cala­mitățile, ele schimbându-și culoa­rea sau devenind opace chiar îna­intea producerii unui dezastru.

Despre rubin se credea că ar combate hemoragia și inflamația

Despre „Regele pietrelor prețioase”, cum nu­meau indienii rubinul, se spune încă din vechime că ar avea nenumărate beneficii pentru sănătate. Potrivit celebrului mineralog ame­rican George Frede­rick Kunz, nestematele roșii ar combate hemoragiile de tot felul și toate bolile inflamatorii. Rubinul „exercită o influență calmantă și îndepărtează furia și discordia”.

Binecuvântările rubinului: optimism, putere de concentrare și prosperitate

În zilele noastre, diversele pagini de internet dedicate proprietăților nestematelor afirmă că rubinul, asociat zilei de marți și lunii iulie, își ajută posesorul să-și păstreze concentrarea și claritatea în gândire și să-și stabilească niște țeluri realiste. De asemenea, el ar spori optimismul, calmul, vigoarea (și potența) celor care îl poartă și ar îndepărta din calea lor energiile negative. Nu în ultimul rând, există convingerea că rubinele îi ajută pe oameni să prospere, întrucât întăresc încrederea și motivația, încurajează visurile înălțătoare, combat letargia și protejează averea deja deținută. Din punctul de vedere al sănătății fizice, se crede că el detoxifiază organismul, tratatează febra și infecțiile și stimulează circulația sângelui și a limfei.