– Patruzeci de milioane de oameni suferă la nivel mondial, de fibrilație atrială. Este cea mai frecventă tulburare de ritm cardiac și n-ar trebui să comitem greșeala de a o considera inofensivă. Ce-am putea face ca să ne protejăm este o prioritate și pentru oamenii sănătoși –

Inima este capabilă de performanțe uluitoare și, în primul rând, este de o rezistență ieșită din comun. Ea pompează neîncetat sângele în artere, asigurând astfel creierului și tuturor celorlalte organe aportul corespunzător de substanțe hrănitoare și oxigen. Pentru aceasta, cele două ventricule (cavitățile situate în partea ei inferioară) se contractă de 60 până la 80 de ori pe minut, când corpul se află în stare de repaus. Calculând totalul contracțiilor pe durata unei zile întregi, ajungem la o cifră ce depășește 100.000. Însă ostenelile pe care trebuie să le suporte inima sunt mult mai mari de atât, căci emoțiile sau efortul fizic o obligă deseori să bată mai repede. La drept vorbind, nici nu prea avem motive să ne mirăm de faptul că, fiind supus unei asemenea solicitări permanente, mușchiul ei își pierde câteodată cadența. De cele mai multe ori, aceste aritmii sunt inofensive. Însă nu și atunci când e vorba de fibrilația atrială. O statistică a Societății Europene de Cardiologie anunța 33,5 milioane de cazuri la nivel mondial, pentru anul 2010. De atunci până astăzi, prevalența afecțiunii a continuat să se majoreze în ritm accelerat (în prezent există în lume peste 40 milioane de oameni care suferă de această boală), și tendința ascendentă se menține. „Este cea mai frecventă tulburare de ritm cardiac, iar numărul pacienților va crește sensibil în următorii ani, din cauza prelungirii duratei de viață a populației”, precizează specialiștii. Ei prognozează că, până în 2030, fibrilația atrială va afecta aproape 17 milioane de europeni.
Cum se defectează pompa
Contracțiile miocardului se produc prin intermediul unui mecanism de mare finețe. La nivelul celor două atrii (camerele superioare ale inimii) se găsește așa-numitul nod sino-atrial, compus dintr-un țesut muscular specializat. El emite impulsuri electrice, funcționând ca un veritabil pacemaker natural, ținut în echilibru de acțiunea conjugată a sistemului nervos simpatic (care sporește frecvența impulsurilor) și a celui parasimpatic (cu efect invers, de scădere a frecvenței). După ce traversează atriile, făcându-le să se contracte, impulsurile sunt trimise către nodul atrio-ventricular, situat mai jos, între atrii și ventricule. Rolul său este acela al unui bodyguard: el filtrează fluxul de impulsuri și, îndepărtând eventualul surplus, le transmite spre ventricule, pentru a determina contracția lor simultană. După contracție, mușchiul cardiac se relaxează.
În fibrilație, nodul sinusal nu mai funcționează la capacitatea necesară, iar o serie de celule din atrii intervin pentru a-i compensa deficiența, însă ele generează impulsuri în mod haotic, provocând o adevărată furtună de stimuli electrici. Rezultatul: atriile nu se mai contractă suficient, pentru a împinge ritmic și energic sângele în ventricule, deci nu le mai susțin cu destulă eficiență în activitatea lor de pompare a fluxului sangvin în artere. În această situație, nodul atrio-ventricular este suprasolicitat, devine incapabil să selecteze și să distribuie uniform ceea ce primește și lasă să treacă prea multe impulsuri, dând naștere unui ritm cardiac neregulat, prea rapid sau prea lent.
Există trei tipuri de fibrilație atrială. Fibrilația paroxistică apare brusc, ca o criză, și de obicei se remite după 24 de ore – totuși uneori poate dura și 48 sau chiar 72 de ore. Din păcate, are și obiceiul neplăcut de a reveni. Fibrilația persistentă se menține mai mult de 7 zile, iar fibrilația permanentă este una instalată definitiv, care nu mai permite restabilirea ritmului normal al bătăilor inimii.
Ce poate provoca tulburări ale ritmului cardiac

* Vârsta înaintată – Este unul dintre principalii factori de risc ai fibrilației atriale, care afectează abia 1% dintre oamenii mai tineri de 50 de ani. În schimb, la persoanele trecute de 60 de ani, se observă deja o prevalență crescută a bolii: uzura inevitabilă a sistemului cardiovascular începe să-și spună cuvântul. Printre cei din categoria de vârstă 70-80 ani, fibrilația se regăsește în proporție de până la 16%.
* Consumul exagerat de alcool – Potrivit unui studiu realizat la Institutul Karolinska din Stockholm, probabilitatea statistică de a dezvolta o fibrilație atrială crește semnificativ (cu 34%) în condițiile unui consum ce depășește 3 drink-uri pe zi. Prin „drink” se înțelege o unitate de alcool, mai exact 12 grame de alcool pur, cantitate conținută în 350 ml de bere, un pahar de vin (150 ml) sau un shot de băutură distilată (40 ml). Specialiștii sunt de părere că alcoolul influențează direct contracția atriilor. Cercetătorii americani au introdus termenul de „holiday heart syndrome” („sindromul cardiac de sărbători”), definit ca aritmia temporară, apărută la o persoană cu inima sănătoasă, în urma abuzului ocazional de alcool, și dispărută odată cu factorul declanșator.
* Excesul de cofeină – Vă puteți imagina începutul unei zile fără ceașca aburindă de cafea în față? Dimineața și-ar pierde tot farmecul. Cofeina prezentă în cafea, ceai și băuturile energizante ne înviorează și ne susține concentrarea, însă excesul se repercutează negativ, printre altele, și asupra funcționării inimii. Doza maximă de cofeină admisă pentru o zi este de 400 mg. Să vedem care este concentrația ei în licorile noastre preferate: 355 ml de cafea ne oferă 260 mg de cofeină, iar în 235 ml de ceai negru se găsesc până la 80 mg. Aceeași cantitate o vom ingurgita și atunci când consumăm 245 ml dintr-o băutură energizantă.
* Fumatul – Un studiu publicat în paginile revistei „European Journal of Preventive Cardiology” arată că, la cei care fumează, riscul de a dezvolta fibrilație atrială este cu 32% mai mare, comparativ cu nefumătorii. Dar iată și o veste bună: autorii unui studiu clinic realizat în Coreea de Sud și prezentat anul trecut la un congres al Societății Europene de Cardiologie au constatat că persoanele care renunță definitiv la fumat îndată ce au fost diagnosticate cu fibrilație își pot reduce cu 30% riscul de a suferi un accident vascular cerebral.
* Afecțiunile pulmonare cronice – 12-14% dintre pacienții cu BPOC (bronhopneumopatie obstructivă cronică) au tulburări de ritm cardiac, cel mai adesea fibrilație atrială. Și astmaticii sunt expuși acestui pericol: se consideră că unele medicamente administrate în astmul bronșic ar favoriza aritmiile, deoarece scad concentrația potasiului în sânge.
* Diabetul zaharat – La diabetici, riscul de fibrilație atrială este de două până la patru ori mai ridicat decât la oamenii sănătoși. Specialiștii explică aceasta prin faptul că rezistența la insulină operează în timp modificări structurale la nivelul inimii prin fibrozarea și dilatarea atriilor, ceea ce alterează funcționalitatea cordului.
* Hipertensiunea arterială – Există medici care afirmă că hipertensiunea netratată ar fi principala cauză a fibrilației. Opinia lor este susținută de observația că aproximativ 70% din pacienții cu fibrilație sunt și hipertensivi. Această asociere se regăsește, cuantificată cu precizie, într-un studiu recent, publicat în ianuarie 2021 în revista „Hypertension”, editată de „American Heart Association”. Pe baza datelor colectate de la 700.000 de persoane, cercetătorii concluzionează că o creștere de 1 mmHg a tensiunii sistolice majorează cu 1,8% riscul de fibrilație atrială, iar în cazul tensiunii distolice, aceeași creștere duce la sporirea riscului cu 2,6%.
* Boala coronariană – S-a constatat că 20-30% din cei ce suferă de fibrilație atrială au arterele coronare rigidizate și îngustate din pricina depunerilor de plăci de aterom.

* Valvulopatiile – Pentru ca inima să-și poată îndeplini corespunzător funcția de pompare a sângelui, acesta trebuie să circule într-o singură direcție: din atrii în ventricule, iar de acolo, mai departe, în artere. Rolul de supape ce controlează fluxul sangvin este deținut de valvele cardiace. Atunci când una din ele nu se mai deschide complet, o anumită cantitate de sânge se întoarce în atriul drept, provocând dilatarea lui. În consecință, va apărea fibrilația atrială.
* Insuficiența miocardică – Slăbirea mușchiului cardiac în zona ventriculului stâng favorizează declanșarea fibrilației atriale – și invers: fibrilația agravează simptomele insuficienței miocardice.
* Hipertiroidia – O analiză amplă a datelor privind starea de sănătate, obținute de la 30.000 de persoane, a condus la concluzia că o creștere, fie și moderată, a valorilor hormonului tiroidian FT4 (tiroxina liberă, biologic activă) mărește riscul de fibrilație atrială.
* Sindromul de apnee în somn – Din cauza pauzelor de respirație intervenite repetat în timpul somnului, saturația oxigenului în sânge coboară la un nivel nesatisfăcător, iar aceasta favorizează aritmiile cardiace, inclusiv fibrilația.
* Obezitatea – Surplusul de greutate corporală modifică structura și elasticitatea miocardului și totodată dezorganizează transmiterea impulsurilor electrice care determină contracțiile inimii. Potrivit unui studiu de dată recentă, kilogramele excedentare măresc riscul de fibrilație atrială cu 31% la bărbați și cu 18% la femei.
O afecțiune care trebuie luată foarte în serios
Pericole majore

Fibrilația atrială nu este o indispoziție oarecare, ce poate fi privită cu ușurință sau neglijată. Netratată, ea amenință să producă în timp consecințe dramatice. Contracțiile dezordonate ale inimii permit sângelui să stagneze în atrii, unde formează cheaguri, iar acestea pot migra, blocând o arteră care alimentează creierul: accidentul vascular cerebral (AVC) constituie principala complicație a fibrilației – statisticile medicale consemnează faptul că aritmia se află la originea a 20-30% dintre cazurile de AVC. Dar cheagul transportat de fluxul sangvin poate parcurge și un alt traseu, reușind să obtureze una din arterele coronare – și astfel va declanșa un infarct. Însă, chiar dacă nu se ajunge în asemenea situații extreme, fibrilația prelungită obosește și slăbește treptat miocardul, iar în final poate provoca o insuficiență cardiacă sau, în eventualitatea că aceasta există deja, îi va agrava cu siguranță simptomele.
Manifestări
Fibrilația se manifestă prin palpitații, bătăi de inimă ieșite din ritm, uneori prea repezi (tahicardie), alteori atât de puternice, încât cel în cauză are senzația că ele reverberează până în gât, dificultăți de respirație, stări de slăbiciune, oboseală, amețeli, transpirații abundente, apăsare sau durere în piept. Cineva care se confruntă cu asemenea neplăceri ar trebui să-și programeze fără întârziere o vizită la cardiolog. Și se poate considera „norocos”, fiindcă aproape jumătate din bolnavi sunt asimptomatici, prin urmare ajung la medic prea târziu, după ce au dezvoltat deja complicații. De aceea, cardiologii ne recomandă ca, începând măcar de la 65 de ani, dacă nu mai devreme, să ne măsurăm regulat pulsul. O putem face fie cu ajutorul unui ceas sau al unei brățări pentru monitorizarea funcțiilor vitale, printr-o aplicație specială pe smartphone, cu ajutorul unui tensiometru electronic, sau palpând încheietura mâinii cu arătătorul și degetul mijlociu. Dacă vom constata că avem un puls neregulat sau prea rapid, se impune controlul medical.
Diagnosticare și opțiuni de tratament

Pentru stabilirea unui diagnostic precis, medicului cardiolog îi stau la dispoziție, în completarea examenului clinic, un set de investigații, din care va alege ceea ce consideră că i-ar fi util în cazul dat. Electrocardiograma (EKG) este un procedeu simplu, folosit frecvent, care pune în evidență abaterile de la ritmul normal al inimii. Holterul EKG se atașează de trunchiul pacientului, fiind purtat în permanență timp de 24 de ore (sau mai mult, până la 30 de zile), pentru a înregistra eventualele modificări de ritm. Însă când acestea se manifestă foarte rar, este mai indicată întrebuințarea unui loop recorder, un dispozitiv de mici dimensiuni, implantat sub piele, care permite monitorizarea pe termen lung. Ecografia cardiacă oferă în timp real imagini ce transmit informații complete despre structura anatomică și activitatea inimii.
În funcție de gravitatea simptomelor și de starea generală a pacientului, medicul va opta pentru varianta de terapie care i se pare cea mai potrivită. El poate decide să trateze într-o primă etapă boala de fond care provoacă aritmia. În cazul când aceasta persistă, va încerca s-o țină sub control cu medicamente antiaritmice. Iar vârstnicilor, care prezintă și alți factori de risc AVC, în afară de fibrilație (hipertensiune și/sau ateroscleroză), le va prescrie suplimentar anticoagulante. De asemenea, cardiologul are posibilitatea de a recurge la o procedură numită cardioversie electrică: prin intermediul unor electrozi aplicați pe piept, i se administrează pacientului o doză terapeutică de curent electric, care întrerupe un moment activitatea inimii, pentru ca apoi ea să reînceapă să bată, de astă dată în ritm normal. Pentru cei ce nu răspund la tratamentul medicamentos și la care cardioversia nu dă rezultate, există alternativa ablației prin radiofrecvență, o intervenție minim-invazivă, prin care se induce necroza celulelor cardiace vinovate de generarea impulsurilor haotice.
Cum ne ajutăm inima

* Mișcarea și lupta cu kilogramele în plus – Specialiștii au descoperit că pacienții care își reduc greutatea corporală cu mai mult de 10% își pot micșora cu 76% riscul de a repeta episoadele de fibrilație atrială. Într-un raport al OMS se arată că, pentru a menține sistemul cardiovascular într-o formă optimă, sunt necesare 30 de minute de antrenament moderat pe zi. Dar și o plimbare de 15-20 de minute în pas alert aduce beneficii considerabile.
* Alimentația mediteraneană – Numeroase studii, la care au participat peste 570.000 de persoane, confirmă faptul că hrana preponderent vegetală contribuie eficient la prevenirea afecțiunilor cardiovasculare. Deci, mâncați cât mai multe legume, nu uitați nici de fructe și nuci, reduceți consumul de carne și înlocuiți-l, pe cât posibil, cu pește, folosiți uleiuri de calitate superioară, de exemplu măsline și rapiță.
* Mineralele – Cercetătorii americani care au realizat un studiu cu participarea a 88.000 dintre compatrioţii lor ne încredințează că magneziul este indispensabil pentru buna funcționare a inimii. Surse excelente de magneziu sunt: nucile, fulgii de ovăz, bananele, orezul brun și cacao.
* Extractele de păducel – Principiile active conținute în frunzele și florile de păducel dilată arterele coronare și, îmbunătățind irigarea sangvină a mușchiului cardiac, măresc capacitatea lui de pompare.
* Optimismul – Sintetizând rezultatele a 15 studii realizate în SUA, Europa, Israel și Australia, medicii de la Mount Sinai Hospital din New York afirmă că oamenii cu o stare de spirit pozitivă au un risc de boli cardiovasculare cu 35% mai mic, în comparație cu cei cărora „le ninge și plouă” întruna.
„Sufăr de fibrilație atrială – am un risc mai mare de a mă infecta cu noul coronavirus?”

Întrebarea de mai sus face parte dintr-un document dat publicității de Societatea Europeană de Cardiologie, în încercarea de a clarifica nelămuririle și a calma temerile populației de pe continentul nostru, în contextul actualei pandemii de Covid-19. Transcriem aici răspunsul specialiștilor cardiologi reuniți în acest for medical: „În sine, fibrilația atrială nu crește riscul de infectare. Cu toate acestea, nu trebuie trecut cu vederea faptul că mulți dintre pacienții cu fibrilație atrială au o vârstă înaintată și asociază diverse comorbidități (de exemplu, insuficiență cardiacă, hipertensiune arterială, diabet zaharat). Această asociere îi predispune la o formă mai severă a infecției. De aceea, toți pacienții sunt sfătuiți să respecte măsurile generale de prevenție: distanțarea socială (cel puțin 1,5 – 2 metri), spălarea frecventă a mâinilor timp de 20 de secunde cu apă și săpun și purtarea măștilor în public.”