Despre ficat, după ospățul pascal

– După cum se știe, sarcina lui principală este să descompună al­coolul. Însă ficatul contribuie și la digerarea grăsimilor, o muncă trans­formată în osândă, când ne punem pe mâncat și băut. În cele ce ur­mează, veți afla cum vă puteți menține organul-cheie al metabolismului, într-o stare de sănătate perfectă –

Fără îndoială, inima, plămânii și creierul dețin un rol important în corpul nostru, iar aceasta nu constituie un secret pentru nimeni. În schimb, când vine vorba de ficat, lu­crurile nu ni se mai prezintă la fel de clar. Suntem la curent cu faptul că el descompune alcoolul, grăsimea, și cam atât. Nicio clipă nu ne dăm seama că, dacă el n-ar funcționa corespun­zător, ne-ar fi imposibil să supraviețuim. Îl nedrep­tățim acordându-i prea puțin interes, deși indiferența noastră se justifică măcar în parte, prin aceea că el însuși nu obișnuiește să se facă observat. „Pur și simplu, ficatul se im­pune mult mai rar atenției noas­tre decât alte organe”, explică specialișii. „Când depunem efort fizic, inima își accelerează bătăile. Când plămânii nu lucrează cum tre­buie, avem dificultăți de respi­rație și începem să gâfâim. Când există o pro­blemă la rinichi, o perce­pem. Însă când este afectat ficatul, nu ne apare nicio durere, care să ne avertizeze în legătură cu disfuncția respec­tivă.” Așadar, e greu să sesizăm momentul când acest organ se află în sufe­rință, iar ca să prețuim cum se cuvine uriașa lui însemnătate pentru sănătatea și starea noastră generală de bine, ar trebui să ne dăm puțin oste­neala de a înțelege ce anume face el pentru noi.

Un talent multilateral

Plasat în partea dreaptă a abdomenului supe­rior, imediat sub coaste, și astfel apărat oarecum împotriva șocurilor, ficatul cântărește în jur de 1,5 kilograme, fiind cel mai voluminos și mai greu dintre organele noastre interne. În interiorul lui se desfășoară simultan aproximativ 500 de procese. Cu fiziologia sa extrem de complexă, reușește să funcționeze, în același timp, ca laborator chimic, centrală energetică, hală de depozitare și trans­portator de deșeuri. Una din principalele lui înda­toriri este detoxifierea: atunci când consumăm alimente sau băuturi în exces sau care conțin substanțe dăunătoare organismului, când luăm medicamente sau introducem în corp diverși alți compuși nocivi, ficatul neutralizează toxinele, înainte ca acestea să genereze probleme. Foarte important este și rolul său de depozitar al energiei. În celulele hepatice se află stocat excesul de glucoză convertit în glicogen, ca rezervă pentru un caz de necesitate urgentă. Dacă se întâmplă să nu fi mâncat nimic, și totuși să avem nevoie de forță pentru o activitate cu consum energetic ma­xim, cum ar fi o ascensiune montană sau parti­ci­parea la un maraton, atunci ficatul poate extrage o anumită cantitate din depozitul său de glicogen, aceasta se transformă rapid în glucoză și, intrând în fluxul sangvin, alimentează orga­nismul cu ener­gia suplimentară indispensabilă în situația dată. Dar în celulele hepatice se mai păstrează și alte substanțe de importanță vitală: săruri mine­rale, vitaminele liposolubile A, D, E, K și cea hidrosolubilă B12, precum și fierul, nece­sar la formarea eritrocitelor (globulele roșii din sânge). De asemenea, ficatul produce zilnic aproximativ un litru de secreție bilia­ră. Pentru depozitarea ei, se servește de vezica biliară (numită și colecist), un „săculeț” de forma unei pere, lung de 8-10 centimetri, cu care comunică prin intermediul canalului biliar. În pauza dintre mese, colecistul se des­tinde și se umple cu bila pri­mită din ficat, pe care o va elibera apoi, contrac­tân­du-se și deversând-o în intestin, în mo­mentul când mâncăm. Prezența secreției biliare în timpul inge­rării alimentelor și a prelucrării lor în in­testin este esențială, deoarece ea participă la digerarea grăsimilor. Cu­noscând toate acestea, înțele­gem mai bine de ce persoanele care au „bila leneșă”, adică un deficit de mo­tilitate a colecistului, sufe­ră de tulburări di­gestive.

Totodată, ficatul acordă un sprijin neprețuit sistemului imunitar, produ­când o categorie de proteine speciale, care au misiunea de a depista mi­croor­ga­nismele patogene, infil­trate din exte­rior și susceptibile să declanșeze o infec­ție. După ce îi de­conspiră pe intruși, aceste proteine îi evaluează, denunțân­du-i drept inamici, și astfel facilitează distru­gerea lor de către celulele imuni­tare macrofage. Concluzia: cu un ficat să­nătos, putem fi siguri că ne vom îm­bolnăvi mult mai rar.

Cum ne obosim ficatul

După cum se știe, consumul abu­ziv și con­tinuu de alcool distruge, în timp, celula hepatică, putând provo­ca o hepatosteatoză alcoolică, iar în final o ciroză. Cercetătorii britanici, precum și cei americani, de la „Harvard School of Public Health” acceptă ca fiind lipsite de riscuri urmă­toarele cantități de alcool: pentru bărbați – 696 mililitri bere sau 190 mililitri vin sau 100 mililitri tărie pe zi, iar pentru femei – doar jumătate. Aces­tea sunt însă cifre orientative, deoarece sensibi­litatea la alcool este foarte diferită de la o per­soană la alta, purtând și o pronunțată amprentă genetică. Prin urmare, nimeni nu poate fi sigur că face parte dintre norocoșii posesori ai unui ficat mai dispus să le tolereze derapajele. Oricum, specialiștii atrag atenția asupra faptului că nu numai nivelul consumului trebuie luat în consi­derare, ci și frecvența. Cu alte cuvinte, deși poate părea para­doxal, este mai dăunător să bei cu măsură, dar zilnic, decât să te dedai o dată pe săptămână la un chef stropit din belșug cu alcool, fiindcă o solici­tare permanentă obligă ficatul la eforturi mai mari. De aceea, pentru a-i da posi­bilitatea de a se reface, este recomandabil să-i oferim câteva zile de abstinență în cursul săptămânii. Iar cei ce-și imaginează că, dacă beau zdravăn zi de zi, vor reuși să-l antreneze, deprinzându-l să descom­pună mai rapid alcoolul, se înșeală. Căci, indi­ferent dacă ești băutor „de carieră” sau închini doar un pahar la ocazii fes­tive, ficatul nu poate prelucra decât în jur de 0,1‰ pe oră.

Cel puțin la fel de nocive sunt preparatele de tip fast-food care, pe lângă o sumedenie de aditivi alimentari, introduc în organism calorii lipsite de valoare nutritivă și mari cantități de grăsime. Consumate abuziv, ele determină acumularea de lipide în ficat, căruia i se induc astfel grave tul­burări funcționale, mergând până la instalarea unei steatoze hepatice (ficat gras). Un efect similar îl au dulciurile concentrate (diversele deserturi, bomboanele, dar și băuturile răco­ritoare din comerț), alimentele care conțin colesterol (carnea de porc, creveții, gălbenușul de ou, organele de animale), produsele cu un procent ridicat de grăsime (unt, frișcă, untură, margarină, brânze­turi grase, maioneză, dressinguri consistente, prăjeli, piele de pasăre, prăjituri cu cremă, produse de patiserie), ca și alimentele exce­siv de sărate (mezelurile, semi­preparatele, conservele de legume, supele la plic, crackers, cipsurile, condimentele ca Vegeta sau De­likat). În încercarea de a-și reduce greutatea corporală, unele persoane apelează la un regim alimentar axat pe proteine, cu excluderea altor grupuri de nutrienți. Însă, deoa­rece metabolizarea proteinelor este și ea una din îndatoririle ficatului, dietele cu pondere pro­tei­că mare, care îl suprasolicită masiv, prezintă serioase riscuri hepatice. Dar mai periculoasă de­cât toate cele enumerate mai sus este aflatoxina, o substanță otrăvitoare și cancerigenă, produsă de ciupercile de mucegai, Aspergillus flavus și As­pergillus parasiticus. Ea se dezvoltă pe anumite cereale, semințe, dar și pe lactate și carne, provo­când o distrugere amplă a celulelor hepatice. În momentul când vedeți o urmă cât de mică de mu­cegai pe un aliment, nu mai încercați să-l curățați, ci aruncați-l imediat.

Un alt inamic al fi­ca­tului este nicotina, care poate induce moartea ce­lu­lelor hepatice, favori­zând cancerul. Și unele medicamente utilizate frec­­vent, de pildă banalul Paracetamol, riscă să-i pro­voace leziuni. Este de asemenea foarte im­por­tant să reținem că la nive­lul ficatului se de­con­tează și emoțiile noas­tre nega­tive, somnul insufi­cient sau neodih­nitor, su­pra­solicitarea con­tinuă și mai ales stresul.

Semnale de avarie

Deși ficatul nu se ma­nifestă prin dureri, atunci când are probleme, și ra­reori emite semnale, ca să ne dea de veste că l-am solicitat peste măsură, există totuși anumite simptome, care ar trebui să ne trezească suspiciuni legate de starea lui. Cele mai evidente sunt colorațiile anormale: atât pie­lea, cât și albul ochilor împrumută o nuanță găl­buie, urina se închide la culoare, chiar dacă am avut grijă să bem destule lichide, iar scaunele ca­pătă un aspect de smoală, în care pot apărea stria­ții de sânge. S-ar cuveni ca și tulburările digestive persistente să ne dea de gândit: senzații de greață și vărsături, balonări, lipsa poftei de mâncare, refluxul gastroesofagian. Uneori și mirosul neplă­cut al gurii provine din ficat, iar metalele grele pe care el nu mai reușește să le elimine ne aduc pe limbă un gust metalic. Încărcarea cu toxine poate declanșa transpirații excesive și greu mirositoare, dar și reacții aler­gice, care ne pun răbdarea la încercare, prin se­creții nazale abundente și apoa­se, congestie și strănuturi, mâncărimi și dureri de cap. Alte po­sibile semne de avertizare sunt: obo­seala cronică și senzația permanentă de epuizare, creș­terea nejustificată în greutate și formarea unor edeme. Trebuie spus că simptomele descrise aici pot fi generate și de alte afecțiuni. Cu toate acestea, în cazul când vă confruntați cu unele dintre ele, ar fi bine să vă adresați unui medic gas­troenterolog, pentru a le clarifica proveniența.

Ce îi place ficatului

Din fericire, ficatul are o capacitate enormă de regenerare, superioară tuturor celorlalte organe interne. Dacă nu este grav afectat, el se poate reface complet, în decurs de o lună sau două, cu con­diția să-i acordați o pauză de odihnă. Aceasta înseamnă să renunțați temporar la băuturile al­coolice și țigări, dar și la consumul de carne grasă, prăjeli de orice fel, mezeluri, dulciuri și produse din făină albă. Dieta ideală pentru ficat poate include o porție de pește gras pe zi, pentru asi­gurarea aportului de acizi Omega-3 (somon, ton, macrou, sardine, anșoa), două porții zilnice de cereale integrale (mai ales quinoa, ovăz, mei, orez brun), precum și multe legume și fructe, care ar trebui să fie cât mai proaspete. Dintre fructe, se recomandă în primul rând citricele (pentru detoxifiere, beți timp de 15 zile, înainte de micul dejun, un pahar de apă călduță, cu o lingură de ulei de măsline extravirgin și zeama stoarsă din jumătate de lămâie), apoi pepenii, merele, perele, piersicile, mango, ananasul, strugurii roșii (reduc colesterolul și trigliceridele), afinele și meri­șoarele (blochează evoluția fibrozei hepatice). Legumele cu acțiune deosebit de eficientă în cură­țarea ficatului sunt: anghinarea, pusă în salate sau luată sub formă de infuzie (ajută la metabolizarea colesterolului și drenează bila), sfecla roșie, 100-150 mililitri de suc dimineața, pe stomacul gol (contribuie la creșterea nivelului de enzime, acce­lerând detoxifierea), broccoli, varza albă, varza de Bruxelles, conopida, spanacul, morcovul, ardeii, castraveții, dovle­ceii, roșiile, fasolea ver­de, cartofii (cel mult o porție la două zile). Ridi­chea neagră este cunos­cută ca remediu tradițio­nal pentru bila leneșă. Mân­cați-o da­tă pe răză­toare sau, și mai bine, extrageți-i su­cul, combi­nând apoi 250 mi­lilitri de suc cu jumă­tate de pahar de miere: din a­cest ames­tec se iau 3-6 linguri pe zi, între mese. Cu un pumn de frunze de pătrunjel și trei tulpini de țelină, vă puteți pregăti o băutură de un real folos pentru detoxifierea ficatu­lui, care se consumă numai cinci zile. Dați ingre­dien­tele prin blender timp de 3 minute, împreună cu zeama a două lă­mâi și jumătate de litru de apă. Prepa­rați-o de două ori pe zi, pentru a o bea dimineața, înainte să înghițiți orice altceva, și seara, când sunteți gata de culcare.

În meniul dvs. zilnic ar trebui să-și găsească locul și semințele oleaginoase – bineînțeles, crude și nesărate: nuci, alune, migdale (după părerea unor nutriționiști, nu mai mult de 7-10 pe zi, din cauza conținutului lor de acid arahidonic), nuci braziliene, susan, in, dovleac, floarea-soarelui. Gătiți cu ulei de măsline virgin (din a doua pre­sare la rece), cu ulei de cocos, susan sau porumb, iar la salate folosiți uleiul de măsline extravirgin sau pe cel din sâmburi din struguri (este și el o sursă de resveratrol, la fel ca vinul roșu,). Înlo­cuiți oțetul obișnuit, obținut din vin, cu acela de mere (care, datorită acidului malic din compoziția sa, previne formarea calculilor biliari). Și ase­zonați-vă cât mai des mâncărurile cu curcuma, căci s-a dovedit că acest condiment susține rege­nerarea ficatului. Iată și o veste excelentă pentru consumatorii pasionați de cafea: cercetătorii au descoperit că licoarea neagră are efect antiin­flamator și împiedică depunerile de grăsimi în ficat (prin urmare puteți bea liniștiți cinci cești pe zi). Plantele cu principii amare (sunătoarea, găl­be­nelele, păpădia, armurariul, cicoarea) stimu­lează producerea și eliminarea bilei, accelerând totodată refacerea celulelor hepatice. Vi le puteți administra ca infuzii, totuși armu­rariul vă va fi mai util sub formă de su­pli­ment – ex. Ar­murariu (Dacia Plant), Milk Thistle Extract (Vita­king), Silimarină Forte (Walmark).

Ar fi salutară și operarea unor ajustări ale stilului dvs. de viață: faceți mai multă miș­care și asi­gurați-vă că vă odihniți și vă re­laxați suficient. Iar din când în când, aplicați urmă­toa­rea proce­dură, care acti­vea­ză micro­circu­lația la nivelul fica­tului, favo­ri­zând pro­cesul de evacuare a toxi­nelor. Um­pleți o bu­iotă cu apă fier­binte, apoi în­muiați în aceeași apă un pro­sop, după care îl stoar­ceți bine și îl puneți sub ar­cul cos­tal drept. Deasupra lui așezați buiota, înfă­șu­rată într-un prosop uscat (pentru a evita orice contact cu pielea). Întindeți-vă și lăsați căldura umedă să acțio­neze 20-30 de mi­nute. Dacă se poa­te, este de preferat să vă culcați pe par­tea stângă, ca să nu presați ficatul.