Adevărata poveste a Albei ca Zăpada

– Studiourile americane „Disney” au anunțat că sunt pe cale să facă un film, în care Albă ca Zăpada va fi interpretată de o actriță metisă. Înainte ca frenezia „politically correct” să încerce să „adapteze” unul dintre cele mai iubite personaje ale tuturor copiilor lumii, vă prezen­tăm adevărata și minunata poveste a „reginei” celor 7 pitici –­

„Era mijlocul iernii, iar fulgii de zăpadă se pogorau din cer ca niște pene. La o fereastră cu ramă neagră, de aba­nos, ședea o împărăteasă care cosea. Și cum privea ea în sus, la ninsoare, s-a înțepat cu acul în deget și trei picături de sânge au căzut în omăt. Pentru că roșul arăta atât de frumos în zăpada cea albă, împă­răteasa a gândit: «De aș avea un copil atât de alb ca zăpada, cu buzele atât de roșii cum este sân­gele și cu părul negru, cum este rama ferestrei!». Iar în curând i s-a născut o fetiță care era albă ca zăpada, cu gura roşie ca sângele şi cu părul negru precum abanosul. Și de aceea i s-a dat numele de Albă ca Zăpada”.

Cu aceste cuvinte începe renumita poveste, a cărei continuare o cunoaștem, prea bine, cu toții. Deși împărăteasa moare, iar mama vitregă și haină este atât de geloasă pe frumusețea fetiței, încât caută cu înverșunare să-i provoace pieirea, tânăra este salvată de șapte pitici, ale căror inimi le-a câștigat grație bunătății ei. „Albă ca Zăpada”, basmul Fraților Grimm, a fost publicată în 1857. Dar până la versiunea finală, povestea a trecut prin mai multe încercări. Într-o ver­siune mai timpurie, părul Albei ca Zăpada era galben ca aurul. Au trecut ani de căutări, până când scriitorii germani s-au decis asupra portretului personajului lor: așa cum o recomandă și nu­mele, eroina poveștii urma să fie albă la chip ca zăpada, cu părul negru ca abanosul. Basmul a câștigat încă și mai multă popu­laritate în 1937, după ce a devenit subiectul unui desen animat, realizat de celebrul Walt Disney, și care este urmărit și astăzi de milioane de părinți și de copii deopotrivă.

Albă ca Zăpada, un personaj inspirat de o prințesă adevărată?

Potrivit unor informații, Albă ca Zăpada n-a fost doar rodul imaginației Fraților Grimm, ci un per­sonaj inspirat de o tânără în carne și oase. Sau de mai multe… În 1994, istoricul german Eckhard Sander a publicat o carte în care susținea că la originea basmului ar fi putut sta povestea de viață a contestei Margaretha von Waldeck, fiica lui Filip al IV-lea, conte de Waldeck-Wildungen (1493-1574) și a primei lui soții. Tatăl Margarethei deți­nea mai multe mine de cupru, unde majoritatea lucrătorilor erau copii. Nu întâmplator, s-a sugerat că reședința celor șapte pitici ar fi fostul sat mi­nier Bergfreiheit, acum, un district din Bad Wil­dungen, care se numește Schneewittchendorf („Satul Albei ca Zăpada”). Asemănător cu pi­ticii din basm, copiii care mun­ceau în mina de acolo trăiau îm­părțiți în grupuri mai mari și locuiau îngrămădiți în câte o singură încăpere.

Despre tânăra contesă Marga­retha von Wal­deck, documentele orașului german Bad Wildun­gen afir­mă că era renumită pentru fru­musețea ei. Părul îi era însă blond – exact ca în versiunile tim­purii ale Fra­ților Grimm. La doi ani după ce i-a murit mama, tânăra s-a ales, la fel ca Albă ca Zăpada, cu o mamă vitregă severă, care nu o avea deloc la inimă. N-a trecut mult și fata a fost trimisă departe de casă. În 1545, ea a călă­torit prin Sieben­gebirge („cei șapte munți”) pentru a trăi în castelul Val­kenburg, care-i aparținea unui unchi din partea ma­mei. Patru ani mai târziu, tatăl i-a cerut să se mute la Bruxelles, la curtea Mariei de Habs­burg. Frumusețea contesei a ferme­cat multe inimi, între care s-a numărat și cea a prințului moștenitor Phi­lip, fiul împăratului ro­mano-german Carol Quintul. Dar starea de sănă­tate a Margarethei s-a deteriorat în mod inexpli­cabil și, la doar 21 de ani, prințesa a murit. Deși cronicile din Waldeck sugerează că tânăra ar fi fost otrăvită, mama ei vi­tregă nu s-a numărat nicio­dată prin­tre suspecți, întrucât murise și ea, cu mai mulți ani în urmă.

„Oglindă, oglinjoară, cine-i mai frumoasă-n țară?”

O altă candidată despre care se crede că a slujit drept sursă de inspi­rație a personajului Albă ca Zăpada este Maria Sophia von Erthal, năs­cută la începutul secolului al 18-lea, în orașul bavarez Lohr am Mein. Pentru că tatăl ei era reprezen­tantul Principelui Elector din Mainz, fa­milia trăia în castelul Lohr, în care se află astăzi „Muzeul Spessart”. Vorbind despre Maria Sophia, cronicul familiei Erthal a scris că fata era „un înger al milosteniei și bunătății” și că era deosebit de gene­roasă „cu cei săraci și cei aflați în sufe­rință”, ajungând lesne să întruchipeze ima­ginea ideală a unei prințese. La fel ca în poveste, mama Mariei Sophia a murit, iar tatăl s-a recăsă­torit. Mama vitregă avea o fire dominatoare și a făcut tot posi­bilul pentru a obține cât mai multe avantaje pentru propriile ei odrasle din prima căsnicie, în detrimentul celor șapte copii vitregi, în frunte cu blânda Maria Sophia. Un alt element al basmului, care se potrivește mănușă, este oglinda magică, în care mama vitregă a Albei ca Zăpada privea, dorind să afle „cine este cea mai fru­moasă din țară”. Adevărul este că la Lohr se produceau, chiar pe vremea în care a trăit Maria Sophia, niște oglinzi faimoase pentru suprafața lor netedă și foarte clară. Ele erau numite „oglinzi vorbitoare”, pentru că „spuneau mereu adevărul”, gra­ție calității lor deosebite. O asemenea oglindă, înaltă de 1,60 m, încadrată de o spectaculoasă ramă roșie și despre care se spune că i-ar fi fost dăruită mamei vitrege a Mariei Sophia chiar de către tatăl fetei, poate fi văzută și astăzi atârnând pe un perete al vechiului castel.

Cei șapte pitici din Bieber

Asemănările cu povestea Albei ca Zăpada nu se opresc însă aici. În basm se povestește că prin­țesa s-a ascuns de mama ei vitregă, fugind peste șapte munți, în casa celor șapte pitici. În zonă se practica pe atunci mineritul, iar copiii erau adesea puși să muncească, mai ales că ei încăpeau cu ușurință în tunelurile înguste din abataje. Pentru a ajunge la minele respective, aflate la o distanță de 35 de kilo­metri, Maria Sophia ar fi fost silită să străbată un număr de șapte munți. Fanii Albei ca Zăpada merg și astăzi pe istovitorul traseu (care a primit, firește, numele de „Albă ca Zăpada”) care poate fi parcurs în circa două-trei zile. Potrivit „History Collec­tion”, copiilor care lucrau în ora­șul minier Bieber (posibila destinație a „Albei ca Zăpada”) li se dă­deau căciulițe în culori puter­nice, astfel încât, dacă pățeau ceva, cadavrele lor să poată fi mai ușor găsite și identificate. Acest detaliu morbid a fost păstrat și în versiunea po­veștii creată de Disney, copiii fiind însă înlocuiți de niște pitici simpatici. Despre Maria Sophia se povestește că a comandat un portret care o pre­zintă în detaliu: frumoasă și dulce, cu părul închis la culoare, pielea albă, obraji rumeni și buzele roșii.