Stomacul iritabil

De obicei, nu suntem conștienți de faptul că stomacul nostru este o pungă plină cu acid. Ne dăm seama de aceasta abia în momentul când sucurile gastrice corozive se strecoară prin orificiul cardia, situat la extremitatea superioară a stomacului, pentru a se revărsa în esofag: în spatele sternului apare atunci o senzație puternică de arsură, durerea ne săgetează în capul pieptului, iar uneori se adaugă eructațiile acide și greața. Câteodată, acidul urcă până în zona faringiană. În mod normal, el ar trebui să rămână acolo unde îi este locul, adică în stomac – recipientul anume construit, pentru a suporta fără probleme acel lichid caustic. Sucul gastric pătrunde însă în esofag, a cărui mucoasă nu este deloc pregătită să reziste contactului cu acidul clorhidric. De multe ori, arsurile se manifestă doar ocazional, reprezentând eventual nota de plată pentru excesele comise la o petrecere: un meniu încărcat, mâncăruri din cale afară de consistente și grase, combinate cu alcool din belșug, poate și o țigară-două, dacă nu mai multe…
Asemenea accidente se uită repede. Dar situația se agravează când durerea, arsurile și întreg cortegiul de neplăceri adiacente revin constant. Atunci nu mai vorbim de o întâmplare, ci de o boală – și anume, boala de reflux gastroesofagian (BRGE), care afectează în prezent nu mai puțin de 20% din populația adultă. Pe lângă arsurile și durerile cvasipermanente, simptomatologia BRGE mai include: gust acru în gură, senzație de nod în gât, dificultate la înghițire (disfagie), refluarea conținutului gastric în cavitatea bucală (regurgitare), mai rar și vomă, răgușeală și jenă în gât, tuse uscată, tulburări de ritm cardiac. Sunt amenințați să dezvolte un reflux gastroesofagian în special cei la care se regăsesc următorii factori de risc: obezitatea, diminuarea fluxului salivar, fumatul, astmul bronșic, diabetul și anumite patologii ale țesutului conjunctiv, de pildă sclerodermia.
Investigații necesare

Cea dintâi investigație necesară pentru stabilirea diagnosticului este endoscopia digestivă superioară, care permite medicului să examineze din interior mucoasa esofagului, a stomacului și duodenului, cu ajutorul unei camere video montate la capătul unui tub subțire și flexibil: endoscopul. Imaginile înregistrate de cameră sunt proiectate pe un ecran. Dacă urmează să vi se facă o endoscopie, nu veți avea voie să mâncați sau să beți cu opt ore înainte de procedură (excepție fac doar apa și ceaiul) și, totodată, este interzis să vă administrați antiacide, pansamente gastrice și suplimente cu fier. Trebuie întreruptă și medicația anticoagulantă. În cazul când sunteți fumător, vi se va cere ca, din seara precedentă, să nu vă mai atingeți de țigări. Manevra nefiind dureroasă, se efectuează doar cu o ușoară sedare. Pacientul stă întins pe un pat, culcat pe partea stângă, iar medicul îi plasează în cavitatea bucală, în scopul de a o proteja, o piesă confecționată din plastic. Apoi introduce endoscopul, înaintând cu grijă, iar când ajunge în stomac, suflă o oarecare cantitate de aer sub presiune și astfel desface pliurile mucoasei gastrice, pentru a o cerceta în amănunt. În timpul endoscopiei se pot preleva și eșantioane de țesut pentru biopsie sau pentru verificarea posibilei prezențe a unei infecții cu bacteria Helicobacter pylori. Se recomandă ca pacientul să vină la clinică însoțit, deoarece sedarea îi va provoca o stare de vagă somnolență. Din același motiv, ar fi prudent ca el să nu se urce la volan în următoarele 24 de ore. După endoscopie, foarte puține persoane acuză un mic disconfort în gât, însă mulți constată o balonare, care va dispărea curând. Dacă vă apar dureri, scaune de culoare neagră sau vărsături, anunțați neîntârziat medicul.
Se poate întâmpla ca endoscopia să nu evidențieze nimic deosebit și, totuși, persoana în cauză să fie chinuită de arsuri cumplite. În astfel de împrejurări, își dovedește utilitatea pH-metria esofagiană computerizată – o tehnică modernă, folosită pentru determinarea cu exactitate a tuturor aspectelor legate de refluxul gastroesofagian: traseul parcurs, momentele când se produce, amploarea, ca și corelarea lui cu diverse simptome ce ar putea aparține altor afecțiuni. Investigația se realizează prin intermediul unui tub de unică folosință, care se introduce (cu o mică anestezie locală) printr-una dintre nări, fiind apoi condus până în stomac. El are în vârf un senzor ce măsoară aciditatea, în vreme ce capătul exterior este conectat la un dispozitiv de înregistrare, alimentat cu baterii și purtat de pacient pe corpul său (de regulă, atașat de o curea la talie). Modul lui de funcționare nu se deosebește cu nimic de cel al monitoarelor Holter, întrebuințate de medicii cardiologi pentru urmărirea tensiunii arteriale și a ritmului cardiac. Aparatul înregistrează non-stop informațiile transmise de senzor, pe durata a 24 de ore, timp în care bolnavul își desfășoară liber programul de fiecare zi: activitățile de rutină, mesele, somnul. El trebuie doar să se țină departe de sursele unor câmpuri magnetice de mare intensitate (telefoane mobile, antene de satelit, echipamente de transmisie și radiolocație etc.), și să evite radiațiile ultraviolete și termice. La sfârșitul intervalului, medicul descarcă într-un computer datele stocate în dispozitiv și le interpretează. Se pune în mișcare un sistem complex de calcule, din care va rezulta un diagnostic precis.
Poteci greșite

Prin structura lui anatomică, stomacul ar trebui să-și evacueze conținutul într-o singură direcție: către intestin. Boala de reflux gastroesofagian este o anomalie care apare în momentul când mecanismul de închidere dintre esofag și stomac începe să funcționeze defectuos. Orificiul aflat la capătul esofagului este înconjurat de un mușchi inelar cu rol de valvă (sfincterul esofagian inferior), care se strânge automat după fiecare înghițitură, pentru a nu permite conținutului gastric să se deplaseze în sens invers. În anumite situații însă, sfincterul își pierde tonusul – dintr-o serie de cauze, pe care medicii nu reușesc să le explice decât parțial. Ei au constatat, de pildă, că 80% dintre pacienții cu BRGE sunt supraponderali, ceea ce înseamnă că disfuncționalitatea ar fi provocată în acest caz de excesul de greutate, care presează asupra organelor. De asemenea, 60% dintre femeile gravide prezintă fenomene de reflux în ultimele trei luni de sarcină, din pricina slăbirii mușchiului inelar, ca urmare a modificărilor hormonale, petrecute în perioada respectivă. Se consideră că boala de reflux ar putea proveni și dintr-o hernie hiatală, cu atât mai mult, cu cât cele două afecțiuni apar frecvent împreună. Hernia hiatală constă în migrarea unei porțiuni a stomacului din cavitatea abdominală în cea toracică. Partea superioară a trunchiului este separată de abdomen prin diafragmă, un mușchi ce lasă să treacă dintr-o parte în alta doar aorta și esofagul, prin două orificii numite hiatusuri. Obezitatea, sarcina, traumatismele toraco-abdominale și eforturile fizice repetate (de exemplu, ridicarea de greutăți sau contractarea puternică a mușchilor abdomenului la defecație) pot să lărgească hiatusul (și uneori să provoace chiar o ruptură în diafragmă), dând stomacului posibilitatea de a aluneca parțial în cutia toracică, iar schimbarea de poziție prejudiciază funcționarea sfincterului esofagian.
În boala de reflux, gastroenterologii prescriu medicamente antiacide, în scopul neutralizării acidului din stomac, și inhibitori ai pompei de protoni (antisecretoare gastrice), pentru reducerea producției de sucuri acide. Medicația ajută, dar în același timp este necesar ca pacienții să-și schimbe regimul alimentar și stilul de viață: să evite alimentele iritante, alcoolul și țigările, să bea mai puțină cafea (preferabil deloc), să ia cina cu minimum trei ore înainte de culcare, să-și țină sub control greutatea corporală, să reducă stresul și să renunțe la unele obiceiuri care le pot agrava suferința, cum ar fi acela de a purta îmbrăcăminte strâmtă sau de a se odihni întinși pe pat, după masa de prânz. Chiar și pentru somnul de noapte se recomandă ca toracele să nu fie poziționat orizontal, în linie cu restul corpului, ci înălțat cu 10-15 centimetri, iar pentru aceasta se găsesc în comerț perne speciale, de forma unui plan înclinat.
Netratat, refluxul gastroesofagian poate da naștere unor complicații. La aproximativ 50% dintre bolnavi se instalează o esofagită de reflux, manifestată prin dificultate sau durere la înghițire. E vorba despre o inflamație cronică a mucoasei esofagului, generată de contactul frecvent cu acidul. Iar 10-15% dintre pacienți (în general, unii cu o vechime a bolii mai mare de 10 ani) dezvoltă o patologie mult mai primejdioasă: sindromul Barrett. În zona inferioară a esofagului, în apropierea orificiului de comunicare cu stomacul, celulele suferă transformări. În unele cazuri, se produc modificări precanceroase (displazie), care în timp pot avansa până la stadiul unui cancer esofagian.
Cei care nu se pot acomoda cu un tratament medicamentos ce trebuie urmat consecvent ani de zile sau la care el nu dă rezultate, precum și cei care se confruntă deja cu complicații ale bolii sau cu consecințe ce trec dincolo de sistemul digestiv (cum ar fi otitele recurente, eroziunea smalțului dentar sau aritmiile cardiace) ar trebui să ia în considerare varianta unei intervenții chirurgicale. Reconstrucția sfincterului esofagian este operație minim invazivă, laparoscopică, executată prin cinci incizii de maximum 1 centimetru, ceea ce permite ulterior o recuperare rapidă. Capătul inferior al esofagului este înfășurat cu o porțiune din peretele stomacului, realizându-se asfel o manșetă ce va prelua rolul de valvă antireflux. Pacientul are permisiunea să bea lichide încă din ziua când a fost operat, iar de a doua zi, va consuma alimente pasate, timp de o lună, după care poate reveni la alimentația sa obișnuită.
Cum vă puteți ajuta singuri

Iată câteva soluții la îndemână, la care se poate recurge oricând pentru a calma arsurile la stomac, atunci când ele apar numai ocazional.
* Alimente benefice – Cartofii, orezul, pâinea albă, pastele, bananele și alte alimente cu conținut de amidon reușesc să anihileze, cel puțin temporar, excesul de acid gastric. Un efect similar îl au și fulgii de ovăz, nucile sau migdalele. De asemenea, se știe că varza albă poate reduce aciditatea gastrică și grăbește vindecarea leziunilor mucoasei, la nivelul stomacului. Preparați-vă zilnic o salată din 300-400 grame de varză crudă sau beți un pahar de suc proaspăt stors.
* Medicamente – În farmacii se găsesc și se eliberează fără rețetă două categorii de medicamente care combat hiperaciditatea. Cel mai frecvent întrebuințate sunt antiacidele, preparate cu efect simptomatic, ce includ în formula lor săruri de calciu, magneziu sau aluminiu, datorită cărora neutralizează aciditatea gastrică, calmând astfel arsurile și durerea din capul pieptului. Printre cele mai cunoscute se numără: Dicarbocalm (cu săruri de calciu și magneziu), Maalox (aluminiu și magneziu), Rennie (calciu și magneziu), Calmogastrin (săruri de magneziu și bicarbonat de sodiu). Deși sunt comercializate fără prescripție medicală, ele n-ar trebui luate timp îndelungat și în doze consistente, deoarece cantitățile mari de magneziu provoacă diaree, iar sărurile de aluminiu riscă să constipe. Totodată, este bine de știut că antiacidele interferează cu acțiunea anumitor substanțe, în special cu aceea a antibioticelor, și din această cauză se recomandă ca ele să fie administrate cu două ore înainte sau după oricare alt preparat farmaceutic. Cea de-a doua grupă de medicamente utilizate în tratamentul hiperacidității gastrice cuprinde inhibitorii pompei de protoni [ex. Omeprazol (Terapia), Omez (Dr. Reddys), Nexium (Astra Zeneca)]. Rolul lor este acela de a inhiba producerea de secreție acidă la nivelul stomacului. Nici acestea n-ar trebui folosite pe termen lung, decât cu acordul unui medic gastroenterolog.

* Plante și alte remedii naturale – Fitoterapia vă oferă o multitudine de soluții eficiente pentru stomacul iritat. Cel mai apreciat dintre leacurile tradiționale este pulberea din rizomul de obligeană: luați din ea, de 2 sau 3 ori pe zi, câte un vârf de cuțit înaintea meselor. Sau puneți o linguriță de pulbere în 250 ml de apă clocotită și infuzați 15 minute. Beți 2 căni pe zi, cu 30 de minute înainte de a vă așeza la masă. Și florile de salcâm sunt cunoscute pentru proprietățile lor alcalinizante. O lingură cu flori uscate se infuzează 15 minute în 250 ml de apă în clocot și se beau 2 căni pe zi, după mese. Uscați frunzele de pătlagină și măcinați-le în râșnița de cafea, pentru a le transforma în pulbere. Luați câte 2-3 vârfuri de cuțit de 2-3 ori pe zi. O altă variantă de terapie: puneți 2 linguri de pulbere în 200 ml de apă clocotită, acoperiți vasul pentru 10-15 minute, apoi strecurați. Din această infuzie veți lua câte 1 linguriță la 2-3 ore, pe tot parcursul zilei. Mușețelul este unul dintre principalele remedii utilizate în afecțiunile stomacului. Una sau două lingurițe cu flori uscate se lasă la infuzat 20 de minute în 200 ml de apă. Se beau 1-2 ceaiuri pe zi, pe stomacul gol. Aproape identic se prepară și gălbenelele: 2 lingurițe cu flori, infuzate 15-20 de minute, în 200 ml de apă. Obțineți astfel o cană de ceai, pe care o veți bea fracționată, între mese, până la sfârșitul zilei. Coada-calului se administrează sub formă de decoct: 1 linguriță cu plantă mărunțită se fierbe timp de 15 minute în 250 ml de apă, după care se strecoară. Se consumă 2-3 căni pe zi. Pulberea din rădăcina de lemn dulce este un excelent antiacid natural. Luați câte 1 linguriță de 3 ori pe zi, înaintea meselor principale, însă nu prelungiți cura mai mult de 3 luni. De mare folos vă poate fi și ceaiul de ghimbir: turnați o cană cu apă clocotită peste jumătate de linguriță din rădăcina proaspăt rasă și infuzați 15 minute. Se bea cu 15-20 de minute înainte de masă.
Plantele amintite mai sus, precum și altele, se regăsesc și ca extracte farmaceutice, alături de anumite substanțe minerale, în componența unor preparate cu care vă puteți ajuta pentru liniștirea stomacului, de exemplu: Stomacalm (Herbagetica) – obligeană, lemn-dulce, zmeur, tei, passiflora, chitosan, Reglacid (Hofigal) – mușețel, cătină, sunătoare, cimbru, lavandă, amarant, Ulcogastrin Forte (Rotta Natura) – pătlagină, roiniță, busuioc, sulfină, salcâm, sunătoare, păpădie, mușețel, gălbenele, zmeur, NeoBianacid (Aboca) – flavonoide, polizaharide, minerale.
Senzația de preaplin și balonările pot fi combătute cu uleiul de chimen (ex. Ulei de chimen + ghimbir, capsule (Parapharm)), care favorizează eliminarea gazelor intestinale, relaxând întregul sistem digestiv. Chiar și câteva picături din uleiul esențial de chimen, puse în lampa de aromaterapie sau într-un difuzor de arome, își vor face simțită influența benefică. Un puternic efect de alcalinizare a conținutului stomacal vă oferă și curele cu argilă.

* Renunțări – Evitați alcoolul și nicotina, fiindcă slăbesc sfincterul esofagian inferior și stimulează producția de acid gastric. Citricele, ciocolata, toate dulciurile concentrate, alimentele grase, iuți și fierbinți agresează mucoasa gastrică, deci renunțați la ele sau cel puțin reduceți substanțial consumul. Masa de seară n-ar trebui să fie prea consistentă și nici luată la o oră târzie, ca să nu aveți arsuri la stomac în timpul nopții.
* Băuturi – Laptele (ca și varianta lui vegetariană, laptele de migdale), sucul de morcovi, ceaiurile de mușețel, gălbenele sau ghimbir calmează stomacul. În schimb, la păhărelul de băutură aperitivă, la Cola, sucurile din comerț, apele carbonatate, precum și la cafea ar fi mai bine să renunțați.
* Controlul greutății – Mulți pacienți cu gastrită hiperacidă sunt supraponderali. Presiunea exercitată de masa corporală excedentară în zona abdomenului favorizează apariția arsurilor retrosternale. Deseori, suferinzii reușesc să-și amelioreze simptomele doar prin reducerea greutății cu câteva kilograme și ținerea ei sub control.
* Reducerea stresului – Se constată adesea că stresul psihic și emoțiile negative provoacă disfuncționalități la nivelul stomacului. De aceea, ar fi util să vă alegeți și să practicați consecvent o tehnică de relaxare, cu ajutorul căreia să contracarați efectul factorilor stresori.