„România educată” e marele proiect cu care președintele Klaus Iohannis vrea să iasă din scena politică, după expirarea celui de al doilea mandat. Inițiativa aceasta, ca un președinte să își asume un proiect cu bătaie mai lungă, care să dea o direcție clară de viitor („România educată”) este cât se poate de generoasă. În mod normal, o temă precum cea a educației ar trebui să magnetizeze în jurul ei, nu doar colaboratorii președintelui, ci toate resursele disponibile în societate, inclusiv cele ale opoziției.
Marea noastră problemă este modul în care punem în practică ideile bune. Criticat pentru șubrezimea unora dintre capitolele lui, ca și pentru secretomania în care a fost elaborat (lumea a aflat despre el abia după ce Guvernul și l-a asumat), proiectul „România educată” a lui Klaus Iohannis are meritul de a impune tema învățământului ca temă prioritară pentru următorii ani, în paralel cu urgența de a concentra bugete importante înspre nevoile educației. Vor fi acei bani bine investiți? Vor ajunge acolo unde e mai mare nevoie de ei? Va produce „România educată” o schimbare de paradigmă sau doar va cârpi pe ici, pe colo, și va umple, de fapt, buzunarele „băieților deștepți”, cum s-a întâmplat în atâtea alte domenii, în ultimele decenii? Sunt întrebări la care doar viitorul ne va răspunde. Cert e că președintele, de la înălțimea autorității sale, are obligația de a-și apăra proiectul zi de zi, metru cu metru, dacă ține la el și dacă vrea ca el să schimbe ceva.
Întâmplător sau nu, exact în zilele în care „România educată” apărea în spațiul public, ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, era extrem de preocupat de… schimbarea legislației privitoare la metodologia de analiză a sesizărilor de plagiat în tezele de doctorat. În fapt, o încercare de favorizare pe mai departe a plagiatorilor și a practicii plagiatului în mediul universitar românesc, așa cum au afirmat sute de mari personalități din lumea academică, care i s-au adresat direct președintelui Klaus Iohannis. Presiunea a funcționat, iar președintele a avut o ieșire publică tranșantă, care l-a făcut pe ministrul Educației să renunțe la proiect. O mică și primă victorie de etapă a „României educate”. Vor tot apărea astfel de atacuri subversive. Dacă vrea cu adevărat să lase ceva în urmă după aceste două mandate, președintele Iohannis nu are altă variantă decât să fie, în anii ce vin, promotorul excelenței. Altfel, „România educată” va rămâne doar o mapă cu idei generoase pe care femeia de serviciu o va arunca la gunoi când se va schimba locatarul de la Cotroceni.
