Stimată doamnă directoare Sânziana Pop,
Știu acum mai mult ca niciodată, că datorită revistei pe care dumneavoastră o conduceți și pe care o citesc cu bucurie la fiecare apariție, l-am descoperit pe Dumnezeu, într-un moment dramatic al vieții mele, iar copilul meu a fost salvat în ultima clipă de la o moarte cumplită și sigură.
Așa l-am descoperit pe Sfântul Nectarie, iar bunul Dumnezeu m-a ajutat chiar să ajung la moaștele Sfântului Nectarie, la Mânăstirea Radu Vodă din București (eu sunt din Constanța). Am început să vă scriu și emoțiile încep să mă cuprindă… Povestea mea începe în primăvara anului 2009, când unica mea fată, Andreea, studentă în anul I, la nici 20 de ani, a fost operată, chiar de Buna Vestire, de ziua ei de naștere, de chist ovarian. D-na doctor care a operat-o mi-a spus să nu-mi fac niciun fel de grijă, că este o operație ușoară, că operase zeci de fete cu chist ovarian. Într-adevăr, operația a decurs bine și fără probleme, dar rezultatul biopsiei avea să ne îngrozească și să ne cutremure pe toți: cancer ovarian.
Vă puteți închipui ce a fost în sufletul meu la aflarea șocantei vești? Durere, revoltă, teamă, deznădejde, descurajare, multe lacrimi. Dar deznădejde care m-a întors cu fața către Dumnezeu. Acela a fost momentul când mi-am adus aminte de articolele citite în „Formula AS”, unde oamenii mulțumeau Sfântului Nectarie pentru minunile săvârșite de acesta în urma rugăciunilor. Am cumpărat imediat Acatistul Sfântului Nectarie și am început rugăciunea neîncetat zi și noapte. Icoana sfântului pe care nu am găsit-o atunci în orașul meu am putut s-o achiziționez mai târziu, chiar de la Mânăstirea Radu Vodă din București.
Odată cu rugăciunea pe care o spuneam, indiferent unde mă aflam, la serviciu, pe stradă, în autobuz sau acasă, am mers la un duhovnic și am făcut prima spovedanie, am început să țin și toate posturile. După operație, fata mea a trebuit să fie luată în evidență la secția de oncologie și, implicit, să înceapă chimioterapia, dar se pare că Dumnezeu a avut alte planuri cu noi. Ca să fim siguri că acesta era diagnosticul, am luat lamelele de la laboratorul din Constanța, pentru a fi lucrate și la Institutul Oncologic din Cluj, ulterior ducându-le și la alte trei spitale din București: Polizu, Victor Babeș și Fundeni. La București am mers și eu împreună cu fata mea, și cum am ajuns, pașii ni s-au îndreptat spre Mânăstirea Radu Vodă, unde se găsesc moaștele Sfântului Nectarie. Am fost șocate încă de la intrare de ceea ce am văzut acolo. O mare de oameni ce se rugau în liniște, în genunchi sau în picioare, având în mână Acatistul Sfântului Nectarie, iar de-a lungul bisericii, coadă de credincioși ce trecea prin fața raclei cu moaște. La capătul ei, un călugăr ungea cu mir de la candela ce arde neîncetat pe frunte și pe mâini, pe toți cei care treceau pe acolo. Îmi era teamă să respir, îmi era teamă să vorbesc, îmi era teamă să nu întinez cu ceva atmosfera aceea cutremurătoare. Nu poți uita așa ceva! În mulțimea aceea de oameni, la un moment dat, ne-am pierdut de fata mea, dar apoi am văzut-o: îngenuncheată în fața Sfântului Altar, se ruga. Am stat apoi împreună la Sfânta Slujbă, după care am dat un acatist de 40 de zile, pentru sănătatea ei.
Pe 5 iunie 2009, fata mea a fost operată a doua oară. Cu inima strânsă, am așteptat rezultatul intervenției (se luau biopsii din întreg aparatul genital). Minunea s-a produs. Pe 12 iunie 2009, biopsiile erau bune, țesuturile curate.
Acum fata este bine, merge din trei în trei luni la control la București, iar eu îi mulțumesc zi de zi Bunului Dumnezeu că mi-a salvat copilul de la moarte.
Oameni buni, nu încetați nici o clipă să vă rugați, și nu doar când aveți necazuri, căci Dumnezeu ne răspunde tuturor la rugăciuni, chiar dacă noi suntem păcătoși și uităm că tot ceea ce avem: viață, sănătate, bunăstare materială, le avem de la el.
Mulțumesc Sfinte Nectarie, că la rugăciunile și lacrimile mele, ai răspuns așa cum ai știut mai bine și copilul meu este sănătos. Îți mulțumesc Maică Fecioară, îți mulțumesc Doamne pentru binefacerile ce le reverși neîncetat asupra noastră, a celor păcătoși.
Aici închei și mă rog ca Bunul Dumnezeu să fie alături de voi toți, dragă redacție, și de toți cititorii, să vă dăruiască o viață liniștită și lină de realizări.
CAMELIA B. – Constanța
