– Capitala României e la un pas să se transforme în Auschwitz. Noaptea ca hoții, dimineața, tiptil-tiptil, miresme pestilențiale gazează orașul și oamenii. Dreptul la aer curat nu interesează pe nimeni. Nici sănătatea! În paginile care urmează, despre „fotogenia” dezastrului –
Octavian Berceanu, fost șef al Gărzii de Mediu
„Ilfovul este centrul infracționalității de mediu din România”

– După plecarea dvs. de la Garda de Mediu, ca urmare a ieșirii USR din guvern, s-a întors noaptea poluării peste București. Rețelele sociale sunt pline de plângeri. Mai ales în zona de vest a orașului, gradul poluării ar trebui să impună purtarea măștii de gaze, ca în timpul războiului. Există explicații?
– Lumea nu trebuie să deplângă plecarea mea, nimeni nu este de neînlocuit. Problema este că intervine din nou politica la nivelul deciziilor. Avem câteva surse în partea de Vest a Bucureștiului, de la Rudeni către Chitila, unde au loc arderi ilegale. Mirosul de care spuneți se datorează hidrogenului sulfurat, un gaz foarte toxic, emanat prin acele arderi.
– Sunt ani de zile de când infracționalitatea de mediu continuă. Sunt oameni care protestează, care fac sesizări, și totuși nu se schimbă nimic. De ce?
– Ilfovul este centrul infracționalității de mediu din România. Din păcate, în județul acesta există o amprentă politică foarte puternică, susținătoare a acestei infracționalități. Avem milioane de metri cubi de gunoaie depozitate ilegal, gropi mari, precum cea de la Popești-Leordeni, de aproape un milion de metri cubi, cu deșeuri depozitate ilegal, Chiajna, cu alte sute de mii. E clar că autoritățile statului – poliție, chiar DIICOT și DNA, nu și-au făcut treaba. E vorba de arderi și depozitări ilegale, dezmembrări auto, deversări ilegale de ape uzate, și toate astea nu se încheie cu nici un fel de pedepse. Politicul a fost și este alimentat din banii proveniți din activitățile acestei crimei organizate. Nu e ceea ce spun eu, este ce spune raportul poliției europene, Interpolul, încă din august 2020.
„E condamnat un infractor din o sută”
– Ar trebui create noi instituții dedicate acestei probleme grave? Mediul este o prioritate europeană.

– Avem toate instituțiile conform legislației europene. Ne trebuie niște măriri de personal la Garda de Mediu, avem nevoie de niște specialiști de mediu și procurori. Una peste alta, noi avem instituția asta de mediu, doar că majoritatea infracțiunilor nu sunt condamnate. Sub 0,6%, adică eventual un infractor din 100 e condamnat.
„Sunt categorii de poluatori care nu au fost niciodată evaluați până acum”
– Timp de șase luni, ca șef al Gărzii de Mediu, ați mers pe teren și ați văzut ce se întâmplă. După părerea dvs., cât de gravă e situația?
– Avem ca reper anii trecuți, 2019-2020, în care poluarea a fost de 12 ori mai mare decât cota maximă admisă. Acum este vorba de poluări ce depășesc „doar” de 2-3 ori media. Dacă se păstrează același ritm de la momentul actual, putem ține sub control poluarea. Sunt categorii de poluatori care nu au fost niciodată evaluați până acum. De exemplu, sobele care ard altceva decât lemn. Scumpirea gazelor a pus presiune pe cetățenii cu venituri limitate, care acum ard, din centrul Bucureștiului și până la periferie, diverse uleiuri, bucăți de mobilă, pal, materiale care conțin substanțe toxice, care au asupra noastră un efect de 100 de ori mai toxic decât lemnul în sine. Pe lângă acestea, avem și un trafic care ne omoară, nu numai prin numărul uriaș de mașini, ci și prin faptul că nu este fluent. În plus, în perioadele în care se anunță poluări semnificative, circulația ar trebui să fie restricționată pe anumite artere în București.
„Am găsit un dezastru”

– Într-un posibil raport al muncii dvs. la conducerea Gărzii de Mediu, ce-ați relata?
– Am găsit un dezastru, de care eram conștient. Am muncit mult ca să pun instituția asta pe roate, controalele au fost mult mai numeroase și puternice față de anii precedenți și sper să se continue în același mod. Însă secretul unui management durabil al unei instituții a statului este să responsabilizezi oamenii, să îi faci factori de decizie pe funcționarii publici, să le acorzi și libertate în acest sens și să îi susții. Să le oferi instructaje. Când am ajuns la Garda de Mediu, ultimul instructaj fusese făcut cu 15 ani în urmă, perioadă în care funcționarii s-au mai schimbat, dar cei noi nu au beneficiat de nici un fel de informări. Practic, am găsit o instituție blocată în anii ‘90.
– Sunteți mulțumit de schimbările pe care ați apucat să le faceți în scurtul dvs. mandat, de 6 luni?
– Am reușit să obținem cele mai bune rezultate din istoria de 20 de ani a Gărzii de Mediu. Însă au fost, așa cum spuneți, doar 6 luni. Pentru o schimbare sistemică e nevoie de o digitalizare a instituției. Să contorizezi frecvența controalelor, și din două click-uri, orice ministru sau prim-ministru ar trebui să vădă în timp real care este situația Gărzii de Mediu.
– Oficial, nu s-a dat nicio explicație pentru demiterea dvs., care credeți că a fost cauza?
– Pe lângă decizia politică, a fost vorba și de un substrat economic, căci structurile de crimă organizată care alimentau partidele cu venituri ilegale au fost puternic deranjate de noua activitate a Gărzii de Mediu. Din punctul meu de vedere, cei care ajung în poziții de conducere nu ar trebui aleși politic, ci pe un mandat cu indicatori de performanță, prin concurs. Acesta ar fi un pas înainte pe care l-ar face România și vizavi de cetățeni, dar și un semnal pozitiv către Europa, unde lucrurile se întâmplă așa.
„Oamenii trebuie să se implice activ”
– Să ne obișnuim, prin urmare, cu eternizarea acestei captivități produse de poluare?
– Bucureștenii nu sunt doar captivi, sunt victime fără apărare ale otrăvurilor eliberate în aer, din care se fac bani. Victime ale mafiei gunoaielor. Sunt câteva lucruri de făcut: presiune mediatică, pentru a-i determina pe decidenți să acționeze și o implicare activă a cetățenilor, căci până acum, instituțiile oficiale au acționat doar sub presiunea lor. Locuitorii Capitalei ar trebui să fie activi, să facă sesizări la primării, pentru colectarea selectivă a deșeurilor, de exemplu, să solicite ridicarea deșeurilor din zonele unde sunt depozitate ilegal, să solicite ajutorul poliției și, mai ales, să se gândească foarte bine atunci când își aleg conducătorii.
OANA NENECIU, președinte al ONG „Ecopolis”
„Bucureștiul este cea mai poluată capitală din Europa”

– Luna Octombrie a fost un dezastru pentru bucureșteni. Au fost avertizați să stea în case, ca pe timpul bombardamentelor, ca să nu fie gazați. Printre activitățile dvs., vă ocupați și de monitorizarea calității aerului în Capitală. Cum se explică gravitatea situației?
– Plecarea domnului Octavian Berceanu de la conducerea Garzii de Mediu, care a mai ținut în frâu arderile ilegale de gunoaie, a coincis cu pornirea marilor termocentrale pentru încălzirea apartamentelor. Aceste termocentrale poluează foarte mult, pentru că funcționează cu păcură… Dincolo de acest moment, oricum Bucureștiul este cea mai poluată capitală din Europa. Din păcate, situația este foarte gravă. Din cauza poluării mor în România aproximativ 30 de mii de oameni în fiecare an.
– Cărui fapt datorăm acest record sumbru?
– Zero interes din partea statului. Absolut nimeni nu a făcut nimic pentru cetățeni! De ani de zile, avem de-a face cu un dezinteres sistemic generalizat. Zero la Ministerul Mediului, care ar trebui să se ocupe de monitorizarea aerului și nu o face, zero politici naționale pentru oprirea unor surse de poluare, zero pe linie, la toate agențiile din subordinea Ministerului Mediului: Agenția de Mediu, Garda de Mediu, Administrația Fondului pentru Mediu. Nicio instituție nu a făcut nimic în ultimii zece ani ca să avem un aer mai curat. Zero, autoritățile publice locale. La nivelul Bucureștiului, exista un plan integrat de calitatea aerului, pe care noi l-am contestat în instanță și am și câștigat procesul, pentru că era atât de prost făcut, încât nu se uita nici măcar la sursele poluării… Practic, s-a mimat un interes pentru calitatea aerului doar de ochii Comisiei Europene, dar de făcut, nu s-a făcut nimic.
„Orașul pierde constant spații verzi”

– Aș vrea să recapitulăm, pentru o imagine cât mai clară, sursele poluării din București.
– Gestionarea precară a deșeurilor, care ajung să fie arse pe câmpuri, sistemele de încălzire foarte învechite care funcționează cu păcură, sistemele de încălzire individuale, sobele oamenilor, în care nu sunt arse doar lemne, sistemul de transport public, care este învechit și unde trebuia să se facă transferul pe electric, la fel ca în toată Comunitatea Europeană. O problemă mare avem și cu importurile de automobile second-hand, foarte poluante: peste 500 de mii de mașini au intrat în țară în ultimii trei ani, de când s-a scos taxa auto. Lipsa parcurilor în București. Spațiile verzi sunt tot mai puține, Capitala pierde constant spații verzi, ar trebui să avem 26 de metri pătrați de spațiu verde pe cap de locuitor, și noi avem doar 9… Și tot așa…
– „Ecopolis”, ONG-ul pe care îl conduceți, are un proiect de monitorizare a calității aerului – Aerlive. Ce presupune el?
– Este un proiect de monitorizare a aerului în București, dar și în Cluj. Noi am construit o rețea independentă de senzori pentru calitatea aerului, tocmai pentru că rețeaua națională este mult subdimensionată. Avem, oficial, unsprezece stații în București și Ilfov, până anul trecut erau doar opt și, de obicei, funcționau patru… Prin urmare, există unsprezece puncte oficiale în care se măsoară calitatea aerului din București, și nici acelea nu merg tot timpul. De aceea, noi am făcut un sistem alternativ (nu este singurul), tocmai ca să avem o imagine mai clară a situației. Avem aproximativ 40 de senzori ce funcționează pe finanțarea noastră. Nu sunt oficiali și nici profesionali, pentru că aceia costă foarte mult, dar noi încercăm să adunăm date așa cum putem, astfel încât Agenția de Protecția Mediului să aibă o imagine cât mai clară a ceea ce se întâmplă.
„În jurul Bucureștiului sunt arderi ilegale, pentru că nu au unde să fie duse deșeurile”
– În afara măsurilor generale de control al poluării, nu se poate acționa imediat și concret, pentru a face aerul orașului mai respirabil?
– Așa ar părea la prima vedere, însă toate sunt atât de legate între ele, încât este foarte greu să intervii punctual. De exemplu, sistemul deficitar de gestionare a deșeurilor (de la gunoiul casnic și până la deșeurile mari, provenite din caroseriile auto și anvelope) creează un întreg lanț de probleme, ce nu poate fi rezolvat repede, punctual. Dacă am avea sisteme făcute cu cap pentru gestionarea deșeurilor, nu s-ar ajunge la acest fenomen de arderi ilegale, care ne otrăvesc. În jurul Bucureștiului sunt arderi ilegale pentru că nu au unde să fie duse deșeurile. Prin urmare, putem opri arderile ilegale, o lună-două, însă fenomenul va rămâne dacă nu există niște soluții pentru întregul sistem, care este complex. Am văzut recent imagini de la arderile unei astfel de gropi de gunoi din Călărași, un fum care ajunge cu ușurință și peste București. Și nu este singura groapă care procedează astfel. Dar asta, tot pentru că nu există sisteme de gestionare a deșeurilor, nu avem locuri de reciclare care să funcționeze, nu avem colectare selectivă, nu avem companii care să funcționeze conform legii. Din acest motiv se ard gunoaie… Chiar ieri am găsit lângă București un câmp imens plin de anvelope, electronice, electrocasnice și părți auto arse.
– Ce spuneți este de neînțeles, într-un moment când problemele legate de mediu sunt în topul agendei internaționale…
– Este un dezinteres de peste un deceniu în această problemă. Avem procedură de infringement din 2010, care ne-a adus condamnare la Curtea de Justiție a Uniunii Europene în 2020, tocmai pentru poluarea înregistrată în București! Cu toate acestea, cu șase proceduri de infringement deschise de Comisia Europeană pe tema calității aerului, nu vedem o acțiune fermă nici la nivelul Ministerului Mediului, și nici la nivelul primăriei.
„Cercetătorii de la Măgurele au aflat că deșeurile arse în sobe sunt foarte toxice”

– Ce soluții există la nivel național?
– Noi am propus un „Sistem național pentru Calitatea Aerului”, care să fie format din reprezentanții tuturor instituțiilor ce au legătură cu această problemă. Un astfel de comitet să găsească și să aplice soluțiile. De asemenea, să fie integrate și institutele de cercetare în găsirea de soluții, pentru că sunt cercetători care cunosc problematica, dar ceea ce spun ei nu se aude în ministere. Avem, de exemplu, cercetătorii de la INOE, de la Măgurele, care au făcut un studiu foarte interesant. Ei au aflat că deșeurile arse în gospodării – pal, plastic și alte resturi, sunt foarte toxice. Asta, pentru că în București și în jurul Capitalei, unii oamenii nu își permit lemn de foc și bagă în sobe fel de fel de improvizații, cu un fum extrem de nociv, de patru mii de ori mai nociv decât fumul de lemne! Soluția este monitorizarea, date exacte, plus acțiune, printr-un comitet executiv. Dar și legi mult mai ferme pe poluare industrială, pentru că, de exemplu, marii poluatori nu au în acest moment obligativitatea de a-și face publice datele poluării. Așa se face că noi, la ora actuală, habar nu avem cât poluează rafinăriile, fabricile de ciment și tot ce mai înseamnă producție și industrie… Noi nu știm dacă ei respectă legea, de altfel, foarte strictă, a reducerii emisiilor nocive.
– Cetățenii orașului care nu pot deschide fereastra din cauza aerului otrăvit de afară cum se pot apăra?
– Nu este responsabilitatea noastră, ca simpli cetățeni, să monitorizăm marii poluatori sau arderile ilegale, asta trebuie să o facă statul, autoritățile. E complicat și trist. Eu, de câte ori simt mirosul acela înțepător, de hidrogen sulfurat, stau în casă și nu îmi scot copilul la plimbare. Nu ne rămâne decât să sesizăm mereu autoritățile. E arma noastră principală. În rest… să urmărim monitorizările, iar atunci când se anunță poluare, să nu ieșim să facem mișcare în aer liber, pentru că inhalăm mult mai mult și mult mai profund din pulberile toxice. Deci, să fim mai responsabili. Și să votăm!