Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Zece căi către liniște

-  Pandemia și evenimentele internaționale ne pun la grea încercare echilibrul sufletesc. Îl putem ocroti, înainte ca el să devină boală? Îndemnurile pe care vi le facem se bazează pe sfaturile oferite de filosofi, psihologi și pedagogi –

„Nu îngădui ca în sufletul tău să se petreacă un cutremur”

Omul modern este, în esență, un individ grăbit și tulburat. Însă noi, cei de astăzi, nu suntem sin­gurii aflați vreodată în situația de a trăi într-o lume „ieșită din țâțâni”,    cum o descria un faimos perso­naj shakespeareian. Și în antichitatea grea­că, oame­nii aspirau la o stare de calm și stabilitate psihică, pe care o numeau „euthymia”. Și romanii resimțeau povara stresului și căutau pacea inte­rioară. Filosoful Seneca, magistrul celui ce avea să devină mai târziu împăratul Nero, scria: „Ceea ce-ți dorești cu ardoa­re este un lucru sublim și desăvârșit, ceva ce te face asemănător zeilor: să nu îngădui ca în sufletul tău să se petreacă vreun cutremur”.

Dar cum putem realiza un asemenea dezide­rat? Cum vom reuși să nu ne lăsăm complet răvășiți de nebunia pe care o vedem întâmplân­du-se în jurul nostru, de fluxul informațional abătut peste noi ca un tir de artilerie, de toate acele exigențe și aștep­tări ale altora și ale noastre în­șine, legate de ceea ce ar trebui să fim și să facem? Cum să gestionăm tulburarea, confuzia, mânia și frica? Avem o veste bună: fiecare din­tre noi are posibilitatea să inițieze anumite ac­țiuni, de altfel destul de simple, prin care să-și apere și să-și consolideze liniștea sufletească.

1. Fiți activi și antrenați-vă optimismul

Reziliența, cum se numește în limbajul de spe­cialitate al psihologilor, gradul nostru de rezistență la solicitările psihice puternice și de lungă durată, depinde de zestrea genetică și de educație, dar și de împrejurările vieții, ca și de activitățile noastre. Specialiștii spun că este im­portant să nu rămânem în expectativă, ci să acționăm. În loc să ne resem­năm cu rolul pasiv de victi­mă, aștep­tând să vedem în­cotro ne poartă eveni­men­tele, ar trebui să ne asu­măm responsabili­tatea de a ex­plora oportunită­țile de ac­țiune. Devenind ac­tivi, ne întărim senti­mentul încre­derii în forțele proprii și în capa­citatea noastră de a găsi soluții viabile la proble­mele cu care ne con­fruntăm. Aceasta ne conferă puterea de a privi cu mai mult optimism în viitor, anticipând cu bucu­rie succesul care urmează să vină. În același timp, acolo unde este evident că nu se poate schimba nimic în mersul lucrurilor, trebuie să ne îm­păcăm cu inevitabilul. Să nu ne frământăm și să ne punem întrebări la ne­sfâr­șit asupra situației respective, ci să găsim în noi tăria de a o accepta așa cum este. Aceasta presu­pune, desi­gur, și un grăunte de înțelepciune.

2. Temperați-vă exigențele

Nu trebuie neapărat să ne împlinim așteptările în proporție de 100%; deseori sunt de ajuns 80 de pro­cen­te, iar uneori doar 50 sau chiar mai puțin. S-ar cuveni ca mai ales mamele și tații să se de­prindă cu acest gând. Deoarece neliniștea care-i stăpânește pe părinți provine, adesea, nu atât din epuizarea rezerve­lor de energie în condițiile traiu­lui zilnic, cât mai de­grabă dintr-o cauză mult mai profundă: o teamă ascunsă și stăruitoare. „Oare greșesc cu ceva? E destul ce fac pentru copiii mei?”, se întreabă ei obsesiv. Astfel de dubii pot fi com­bătute acționând în două direcții. Pe de-o parte, părinții ar trebui să se documenteze temeinic asupra modului cum evoluează copiii și a metodelor optime prin care poate fi susținută dezvoltarea lor per­sonală. Pe de altă parte, ar fi utilă renunțarea la exi­gen­țele prea mari, cu care părinții obișnuiesc, nu arareori, să-și împovăreze familia. Un calificativ de „Bine” este de ajuns. Străda­nia pentru atinge­rea perfec­țiunii reprezintă expresia unei ambiții deșarte. Oricum, când e vorba de educația copiilor, desăvâr­șirea va fi întotdeauna un ideal utopic. Și nu numai în anii petrecuți pe băncile școlii, ci și ulterior, în activitatea profesio­nală, ar fi de folos să vă învoiți cu ideea că nota 9 este una sufi­cient de bună. Dacă ți­neți cu tot dina­din­sul să atingeți recordul absolut, veți fi obligați să depuneți eforturi supraome­nești. Gândiți-vă dacă merită realmente să plătiți acest preț.

3. Ieșiți din casă și absorbiți energia naturii

Un concept îmbrățișat în Japonia de a­proape patru decenii este Shinrin-Yoku, „ba­ia de pădure”. Cei ce o practică pătrund în at­mosfera pădurii cu toa­te simțurile treze și res­pirând profund. Inter­valul de timp petrecut astfel, în contact direct cu natura, duce la scă­derea tensiunii arteriale, reducerea se­cre­ției de cortizol și    consolidarea sistemului imuni­tar, ex­plică specialiștii. Însă nu numai pădurile japoneze au asemenea efecte pozitive, ci și cele de la noi, din Europa. În oricare parte a globului s-ar afla, pădurea combate depresia, tulburările de stres și sindromul burnout. Autorii unui studiu realizat în 2015 la Universitatea din Chicago au ajuns la con­cluzia că oamenii care locuiesc în zone unde există mai puțini arbori au un risc mai mare de a dezvolta una din așa-numitele „boli ale civilizației”, de exemplu hipertensiune, insuficiență cardia­că sau diabet.

4. Bucurați-vă de atingeri și explorați lumea cu toate simțurile

Cele cinci milioane de terminații nervoase din piele nu se pot înșela: atingerile activează energia din corpul nostru și ne întăresc sistemul imu­nitar. Ele determină glanda hipofiză să secrete oxitocina, hormonul care acționează ca un antidepresiv natural, oferindu-ne o relaxare profundă. Însă    contactul tactil nu este singura cale prin care putem accede la această stare de calm. Același efect îl au și diferitele percepții elaborate la nivelul recepto­rilor senzoriali, care ne produc într-un fel sau altul plăcere – așa cum se întâmplă, de pildă, atunci când    contemplăm un tablou, un peisaj sau – de ce nu? – un chip frumos, când ascultăm muzică ori cântăm noi înșine la    un instru­ment, într-un cor sau de unii sin­guri, la noi acasă, când ne delectăm cu o mâncare gustoasă, ori ne lăsăm seduși de un parfum. Toate acestea sunt, în ultimă instanță, modalități (con­duse de intuiție) prin care comunicăm cu exteriorul, cercetând și încercând să înțelegem realitatea din jurul nostru.

5. Practicați un sport

Există o modalitate, privită de spe­cia­liști ca o cale mai scurtă către starea de calm spre care tindem: activitatea fizică și sportul. Exercițiul fizic produce efecte benefice în egală măsură asupra minții și corpului. Cre­ierul elibe­rează en­dorfine, anxietatea și formele ușoare de de­presie dispar, cedând locul reîn­cărcării cu ener­gie, în­cre­derii în sine și liniștii interioare. Un an­tre­nament constant mărește șan­se­le de a menține aceste bene­ficii. Deosebit de efi­­ciente pentru deconec­ta­rea de la stresul coti­dian sunt, în special, spor­turile bazate pe o teh­nică mai complexă, deoa­rece ele focalizează în tota­litate aten­­ția exe­cutantului. Cele mai bune e­xemple sunt tenisul și golful, dar și înotul în stil craul sau nordic walking.   

6. Evaluați-vă corect riscurile

Cine este capabil să gândească „la rece” și să cântărească lucid riscurile poate duce o viață mai liniștită. Ideal ar fi ca oa­me­nii să fie ajutați să con­știentizeze, încă de la vârsta școlară, faptul că opiniile de pe rețelele de so­cializare, sondajele și statis­ticile reprezintă, adesea, instru­mente de ma­nipu­lare, prin care se produc și se dirijează, la sca­ra unei întregi societăți, emoții negative ca frica și panica. Este necesar ca ei să-și dea seama de aceste lucruri, pentru a se putea apăra împotriva lor fie evitându-le, fie învățând să-și controleze anxietatea și să nu se lase intimidați sau do­mi­nați de un sentiment de nesiguranță.

7. Creați-vă deprinderi stabile

Tabieturile sau ritualurile (numiți-le cum doriți) sunt obiceiuri integrate în rutina cotidiană, deci activități care se repetă mereu și, servind drept repere, generează ordine într-un univers dominat de hazard: conturează o structură de susținere a progra­mului nostru zilnic, căruia reușesc să-i confere stabilitate, în ciuda aparentei lor banalități. Sunt benefice în special acele activități care ne îndreaptă atenția spre aspectele îmbucurătoare ale vieții. Cum ar fi, de exemplu, tendința consecventă de a mânca mai multe legume, tura săptămânală de jogging, fixată pentru vineri dimineața, sau întâl­nirea de fiecare seară cu noi înșine. Atunci avem răgazul necesar pentru a rememora întâmplările de peste zi, alegând din ele și notând într-un carnețel trei momente care ne-au făcut în mod deosebit plăcere și ne-au ridicat moralul. Vă recomandăm mai ales acest din urmă exercițiu, deoarece el antrenează spiritul de observație în mod selectiv, deprinzându-ne ca, din tot ce ne înconjoară, să reținem în primul rând lucrurile pozitive. Aceasta vă va spori senti­mentul de recunoștință față de viață și de semeni, iar el constituie o sursă importantă de pace inte­rioară.

8. Nu vă temeți de stres, el ne poate face fericiți

Fără îndoială, pauzele de odihnă și relaxarea sunt indispensabile pentru refacerea for­­țelor. Este obositor și nociv să trăiești permanent sub pre­siune. Dar constituie oare stre­sul în sine un factor care ne sub­mi­nează echi­librul interior? Specia­liștii afirmă că nu. Dimpotrivă, există chiar și un stres pozitiv, care ne poate face feri­ciți. El ajută la mobilizarea resur­selor fizice și psihice, nece­sare pen­tru atinge­rea țelurilor. Este im­portant să ne con­centrăm aten­ția asupra aspirațiilor și nevoilor proprii. Să con­statăm starea de lucruri actua­lă, însă fără a pierde din vedere proiecția dorin­țelor noastre în viitor, drumul pe care am hotărât să-l par­curgem și roadele pe care spe­răm să le culegem la capătul lui. Căci trebuie să trăim și pentru noi, nu doar pentru alții.

9. Întrețineți relații autentice și profunde

Fiecare dintre noi are nevoie să simtă că nu e singur pe lume, ci aparține unui grup. „Omul este, prin natura lui, un animal social”, co­menta Aristo­tel, iar Cicero a făcut urmă­toarea remarcă: „Fără prietenie, viața nu în­seamnă nimic”. Mai impor­tantă decât numă­rul con­tac­telor sociale este însă calitatea lor: relațiile in­ter­umane autentice și pro­fun­de ne conservă sănătatea. Prietenii noștri adevă­rați sunt cei de care nu ne leagă interese, ci afinități sufletești, și care ne acceptă așa cum suntem. În preajma lor, ne îngăduim să fim noi în­șine, fără falsuri și com­promisuri. Ne pu­tem comporta firesc și relaxat.

10. Descoperiți un spațiu al libertății

Ne-am dori să fim fericiți clipă de clipă, 24 de ore din 24… Ar fi frumos? Mai degrabă obositor, deoarece furtuna dezlănțuită de hormonii fericirii în organism i-ar epuiza în scurt timp rezervele de energie. Un om calm și echilibrat se mai oprește din când în când ca să-și tragă su­fle­tul, din goana fe­brilă după fericire. A spus-o răspicat, în secolul XIII, celebrul filosof mistic Meister Eckhardt: „Înce­pe mai întâi cu tine și desprinde-te. Dacă nu te dezlipești, întâi de toate, de ființa ta, ai să găsești piedici și nemulțumire, oriunde te-ai duce”. Deta­șarea este im­portantă, pentru că ne ajută să vedem lucrurile mai clar. Fiecare poate decide pentru sine cum își gestionează emoțiile și dacă se lasă sau nu stăpânit de mânie, invidie sau frică. Atunci când ne rănește sau ne înfurie ceva, nu trebuie decât să ne oprim, să respirăm adânc de câteva ori, și apoi să ne gândim bine ce vom face mai departe. Între sti­mul și reacție, spun psihologii, există un spațiu în inte­riorul căruia noi avem libertatea de a hotărî cum vrem să acționăm în con­tinuare. Unui om i se poate lua orice, în afară de această ultimă liber­tate: aceea de a alege personal ce atitudine va lua într-o situație sau alta.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian