Cu muzica în inimă
– Dragă Paul, cu mare bucurie aflăm că tu şi trupa Compact aţi pornit din nou la drum. Cum e să rosteşti cuvântul „turneu” după doi ani de pandemie?
– E cu adevărat minunat, ca atunci când primeşti un dar şi te repezi să rupi ambalajul cât mai repede, ştiind că în interior te aşteaptă ceva ce-ţi doreai mult de tot. Mai ales că noi, Compact, suntem o trupă exclusiv „live”, ceea ce înseamnă că pauzele impuse de pandemie ne-au afectat enorm. Nu vedem rostul concertelor online, nu înţeleg cum s-ar putea ajunge la inima oamenilor în acest fel. Pur şi simplu plăcerea cea mai mare a noastră este concertul în faţa publicului, cu boxele date la maximum, cu răsplata aplauzelor. Numai în felul acesta simţi energia aceea bună. Şi uite aşa, cuvântul „turneu” devine sinonim cu fericire, energie, iubire, pasiune şi prietenie. Pentru că o mare prietenie mă leagă de public, la fel cum o prietenie frăţească şi creativă uneşte membrii Compact. Acesta este crezul meu în muzică: prietenii din trupă se adună, schimbă idei, lasă imaginaţia liberă şi creează ceva pentru ei şi pentru oameni. Nu în faţa unui calculator, nu cu programe sofisticate, ci cu instrumentele muzicale în mâini, pixul pe foaie, muzica în inimă.
– Numele turneului, „Pe tine te-am ales”, este o declaraţie de iubire?
– „Pe tine te-am ales” a fost un album din 1997, primul împreună cu Compact, după ce m-am întors eu din Occident, unde cântasem şase ani, alături de Sfinx Experience. Acela a fost un an de cotitură pentru mine, fiindcă mă reîntâlneam cu publicul meu drag din România. De aceea am „împrumutat” pentru turneu titlul acelui disc. Este în mod cert o declaraţie de iubire, dar nu adresată unei singure persoane. Este o declaraţie de dragoste transmisă românilor, publicului nostru.
– Iar publicul vă întoarce iubirea şi zice: „Pe tine te-am ales, Compact”?
– Dumnezeule mare, şi încă în ce fel! De patruzeci de ani, numai iubire simţim. De patruzeci de ani cântăm rock melodic, acest gen ne place cel mai mult şi nu l-am abandonat niciodată, iar publicul ne răsplăteşte incredibil statornicia. Dovada supremă: oamenii care vin în număr foarte mare la concertele noastre îşi manifestă dragostea cumpărând bilete. Nu există gest mai nobil prin care ei să-şi arate ataşamentul faţă de noi, pentru că, la concertele gratuite, e uşor să te aduni. Dar azi, când viaţa e aşa de scumpă, mie, când văd o familie întreagă (mama, tata, doi copii) la un concert Compact, îmi dau lacrimile, ştiu că au cumpărat patru bilete, când puteau să nu considere această cheltuială o prioritate. Când îi văd, îmi las sufletul pe scenă acolo, în faţa lor.
„Îi dedicăm și Ucrainei muzica noastră”
– Paul, după o pandemie care ne-a schimbat direcția vieții, am crezut că ne vom regăsi bucuria. Iată, însă, că un război oribil naște iarăși frică și amenințări. Mai e loc pentru muzică?
– Cred că arta, muzica, în cazul meu, este mai importantă decât oricând exact în momente dramatice. Doctorul repară trupul, arta vindecă sufletul. Artiştii s-au implicat întotdeauna. Sigur că imaginea războiului, a familiilor care fug speriate din calea bombelor, ne tulbură și pe noi, dar eu cred că, urcând pe scenă, ţinând aceste concerte, devii solidar. Îi vom dedica şi Ucrainei muzica noastră. Mă gândeam zilele acestea, privind la televizor, ce contradicţie extremă stă în om: cea mai creativă şi, totodată, cea mai distructivă fiinţă lăsată de Dumnezeu pe pământ. Nu înţeleg războiul, cu atât mai puţin pe acesta. Când, în sfârşit, simţeam că viaţa îşi relua cursul, iată nenorocirea asta. Pur şi simplu nu cred că Dumnezeu va mai îngădui mult atâta suferinţă.
Viaţa nu se opreşte, pentru că un dement vremelnic, dar care se crede veşnic, are aspiraţii de cuceritor. Şi mai sper la ceva: dacă pandemia nu ne-a determinat să ne regăsim pe deplin umanitatea, iată că trecem acum prin încercarea supremă, care ne obligă să o facem. Şi, privind în jur, umanitatea pare să fie mai puternică decât războiul însuşi. Bunătatea lăstăreşte de peste tot, precum firele de iarbă primăvara, şi va ieşi învingătoare. Cu speranţă înainte, pentru că mugurele vieţii, oricâtă cenuşă are pe el, tot va răzbi, tot va da boboc şi va creşte. Am nădejdea unei noi lumi verzi, care va înlocui cenuşiul de azi. Doamne ajută!
(Turneul Paul Ciuci şi Compact este în plină desfăşurare, au mai rămas următoarele concerte: 12 martie – Cluj, 25 martie – Piteşti, 26 martie – Bucureşti.)
