* Păr de animale, praf de casă, polen – tot mai mulți oameni dezvoltă reacții alergice la substanțe care sunt de fapt nevătămătoare. Din articolul de față veți afla cum apar alergiile și ce strategii se pot folosi împotriva lor *
Calendarul înfloririi plantelor s-a schimbat
În fiecare an, sezonul alergiilor este deschis de Arin și Alun: polenul lor pornește să plutească în aer încă din Ianuarie, iar persoanele sensibile la respectivii alergeni vor strănuta și vor avea ochii mereu înlăcrimați, până în Aprilie. Abia atunci începe chinul pentru cei alergici la Mesteacăn și Salcie. Apoi, în lunile Mai și Iunie, fânețele își trimit și ele polenul să zboare, făcându-le viața grea suferinzilor de rinită alergică, și astfel înțelegem de ce această afecțiune se mai numește și „febra fânului”. În fine, din Iulie până în Septembrie, pacienții cu alergii respiratorii sunt agresați de polenul Ambroziei.
Calendarul actual al alergenilor arată diferit față de cel de acum 25 de ani. Din pricina schimbărilor climatice, perioada de înflorire a multor plante debutează mai devreme ca odinioară, ceea ce prelungește intervalul în care alergicii la polen se confruntă cu simptomele specifice. Iar poluarea crescândă a mediului, mai exact sporirea concentrației de dioxid de carbon din aer, determină plantele să producă o cantitate mai mare de polen. Din acest motiv, incidența alergiilor a înregistrat în ultimul timp o evoluție ascendentă, cu un salt spectaculos în jurul anului 2000. O explicație clară și definitivă a fenomenului nu există, determinarea genetică este improbabilă, deci nu pot fi incriminați decât factorii externi: obiceiurile alimentare, stilul de viață și/sau noxele din mediu. Unii specialiști aduc în discuție igiena excesivă, care poate avea un efect negativ asupra sistemului imunitar. Ei folosesc drept argument o constatare frecventă: copiii crescuți în gospodării rurale, în preajma animalelor, suferă mai rar de alergii decât cei de la oraș (excepție făcând aceia care provin din familii iubitoare de animale, unde se țin în casă câini sau pisici). S-a observat, de asemenea, că și copiii cu mai mulți frați și surori prezintă un risc de alergie mai redus, comparativ cu cei singuri la părinți. Un studiu finlandez atrage atenția asupra unui paralelism demn de luat în considerare – și anume, afecțiunile alergice se răspândesc progresiv, pe măsură ce tot mai multe specii de animale și plante ajung să dispară de pe globul terestru. Coincidență? Mai degrabă o consecință a intervenției neinspirate și brutale a omului în mediul natural. Totodată, este dovedit dincolo de orice dubiu faptul că poluarea aerului cu particule în suspensie, mai ales cu unele noxe rezultate din arderea incompletă a motorinei, măresc riscul de declanșare a alergiilor și le agravează pe cele deja existente.
Tipuri de alergii
În ce constă de fapt alergia? Sistemul imunitar manifestă o hipersensibilitate, reacționând nejustificat la anumite substanțe care sunt în realitate inofensive: polen, păr de animale, excremente și cochilii de acarieni din praful de casă, venin de insecte, arahide, ingrediente active din medicamente, latex, produse cosmetice. Specialiștii au identificat patru tipuri de alergii. Cele mai frecvente sunt reacțiile alergice imediate, ce apar la numai câteva minute după contactul cu alergenul, care poate fi, de pildă, polen, păr de animale sau venin de insecte. În schimb, reacțiile alergice tardive, cum este cea la nichel, se produc cu cu o întârziere de una sau două zile după contact și generează erupții cutanate. Alergiile de tip citotoxic sunt foarte rar întâlnite, reprezentând, în general, reacții la administrarea unor medicamente sau la celulele sangvine introduse în corp cu prilejul unei transfuzii. Destul de rare sunt și alergiile mediate prin așa-numitele complexe imune (formate din antigen și anticorp, care se depun pe vasele de sânge, articulații sau rinichi, provocând inflamații, așa cum se întâmplă în lupusul eritematos sistemic).
Indiferent la ce am fi alergici, simptomele sunt similare și au unul și același scop: organismul se străduiește din răsputeri să respingă alergenii. El face să se inflameze mucoasa nazală, declanșează guturaiul și salvele de strănuturi, lasă lacrimile să curgă din ochii iritați și roșii – totul, numai pentru a îndepărta polenul sau fragmentele minuscule ale părului de animal.
Când ar trebui să mergem la doctor?
„Un tratament greșit duce la cronicizarea afecțiunii”
Dacă manifestările alergiei urmează un anume tipar, de exemplu simptomele sunt prezente mereu în aceeași perioadă a anului sau apar de fiecare dată în orele dimineții, aceste repetări ar trebui să trezească suspiciuni și să trimită suferindul la cabinetul unui medic – preferabil, al unui alergolog cu experiență, deoarece este important ca pacientul să primească un diagnostic exact și să i se prescrie terapia adecvată. Cu atât mai mult cu cât numeroși alergici consideră inutil să se adreseze unui specialist și se îngrijesc pe cont propriu, după sfaturile unor prieteni sau după recomandări citite întâmplător pe internet, cu preparate pe care le pot obține fără rețetă. Iar un tratament greșit, neavizat de medic, va duce la cronicizarea afecțiunii. În plus, lipsa unei terapii eficiente compromite dramatic calitatea vieții, persoana în cauză devenind incapabilă să-și desfășoare normal activitățile zilnice, deoarece simptomele chinuitoare ale bolii îi reduc atât randamentul fizic, cât și capacitatea de concentrare. Dintr-un studiu realizat de cercetătorii britanici a reieșit faptul că, în lunile ce fac parte din sezonul polenurilor, elevii cu rinită alergică au rezultate mai slabe la învățătură, comparativ cu restul anului școlar.
Din fericire, „febra fânului” beneficiază de șanse reale de vindecare, odată ce diagnosticul a fost pus corect. Pentru aceasta se utilizează testele cutanate prick (denumire provenită din limba engleză, unde „prick” înseamnă „înțepătură”). Medicul pune pe antebrațele sau, uneori, pe spatele pacientului câte o picătură din diverse soluții care conțin cei mai frecvenți alergeni, după care înțeapă sau zgârie puțin pielea, permițând astfel soluției să pătrundă în sânge. Apariția ulterioară a roșeții sau a unei mici inflamații locale confirmă prezența alergiei. Rezultatul testului trebuie verificat apoi printr-o analiză de sânge, care pune în evidență anticorpii. În cazul când nu se ajunge totuși la o concluzie fermă, se recurge la o testare suplimentară, prin intermediul unui spray nazal cu alergeni. Deosebit de importantă este și anamneza, întregul istoric al bolii reconstituit cu răbdare, în cadrul unei convorbiri detaliate a medicului cu pacientul. Acesta din urmă va avea de răspuns la o serie de întrebări de tipul: „Cât de des curge nasul? Când lăcrimează ochii? Care par să fie factorii declanșatori? Există antecedente de alergie în familie?” Toate aceste informații constituie repere indispensabile pentru specialistul alergolog.
Modalități terapeutice
Tratamentul afecțiunilor alergice se sprijină pe trei piloni. Cel dintâi constă în reducerea la minimum a contactelor cu alergenul. În acest scop, este necesar ca seara, înainte de a intra în dormitor, pacienții cu rinită alergică să-și scoată îmbrăcămintea purtată în timpul zilei și să-și spele părul, pentru a evita să introducă alergenul în încăperea unde vor dormi. Locuința ar trebui aerisită în primele ore ale dimineții, când aerul este mai puțin încărcat cu polen. La alergiile provocate de acarieni se recomandă schimbarea săptămânală a lenjeriei de pat și curățarea periodică a saltelei, cu un aspirator special, dotat cu un emițător de radiații UV capabil să distrugă acarienii (ex. aspirator Cleanmaxx, aspirator anti-acarieni Domo, aspirator UV de pat anti-acarieni Jimmy JV 35).
Al doilea pilon îl reprezintă tratamentul medicamentos cu preparate antihistaminice ori sprayuri cu cortizon. Dar întrucât acțiunea preparatelor farmaceutice se limitează la ameliorarea simptomelor curente, pacienții ar trebui să apeleze la cel de-al treilea pilon al terapiei – și anume, desensibilizarea, ea fiind singura modalitate de a trata efectiv cauzele bolii. Timp de trei ani, sistemul imunitar hipersensibil al bolnavilor este pus în contact în mod repetat cu alergenul, până când se obișnuiește și nu mai reacționeză la el. Aceasta se poate face fie prin injectarea subcutanată a serului la intervale de o lună, fie prin administrarea zilnică de tablete sau picături ținute trei minute sub limbă. Se obține astfel ameliorarea pe termen lung a simptomelor, precum și evitarea unor complicații, respectiv a unor boli secundare. Imunoterapia se dovedește a fi eficientă mai ales contra hipersensibilității la polen și acarieni, dar specialiștii afirmă că ea poate fi utilizată și în alte forme de alergie inclusiv la copii, începând de la vârsta de șase ani. Metoda oferă șansa de a stopa evoluția rinitei alergice înspre astm.
Terapia inovatoare pe bază de peptide se află deocamdată în stadiu experimental. În momentul când va fi lansată pe piață, ea va da posibilitatea unei abordări specifice a fiecărui tip de alergie.
Ne putem proteja?
Teoretic, afecțiunea poate apărea oricând, la oricine – uneori, „febra fânului” sau sensibilitatea alergică la părul de animale pot debuta brusc, chiar și la o vârstă respectabilă. Nivelul de risc este proporțional cu expunerea la alergen, subliniază specialiștii: „Copiii din Antarctica nu vor suferi niciodată de rinită alergică, fiindcă acolo nu există polen.” Totuși, specialiștii sunt de părere că nu este indicat să evităm cu orice preț alergenii în scopul de a preveni alergiile. Aceasta a fost concluzia desprinsă din studiile referitoare la consumul de arahide. Cu câțiva ani în urmă, cercetătorii britanici au constatat că alergia la arahide, care pune în pericol viața suferinzilor, a devenit tot mai frecventă pretutindeni în lume, cu o singură excepție: Israel. Explicația ar fi că acolo, copiilor mai mici de un an li se dau să mănânce des biscuiți cu unt de arahide, astfel încât ei intră în contact repetat cu alergenul încă de la o vârstă foarte fragedă. Observarea acestui fenomen i-a obligat pe oamenii de știință să-și revizuiască total concepția în legătură cu profilaxia alergiei, punând pe primul plan avantajele unei diete variate. Fiindcă flora noastră intestinală joacă un rol important în prevenirea alergiei. Datele obținute în cadrul unor studii lasă să se presupună că o structură cât mai diversă a comunității de bacterii ce ne populează intestinul micșorează riscul de a dezvolta alergii. De aceea, se recomandă hrănirea la sân a bebelușilor cel puțin în primele patru luni de viață. În ce privește adulții, este de preferat o alimentație echilibrată, bogată în fibre și cu o pondere cât mai redusă a zahărului, dar completată cu administrarea de pro- și prebiotice. Medicamentele antibiotice ar trebui utilizate întotdeauna cu mare prudență.
Desigur, măsurile profilactice nu au cum să ne garanteze o protecție fără fisură. Cu toate acestea, dacă la un moment dat s-ar declanșa o alergie, ea ar putea fi mai ușor ținută sub control cu ajutorul tratamentelor moderne și mai ales al imunoterapiei.
Alergii în formă extremă
Șocul anafilactic
Este o reacție inflamatorie violentă, declanșată subit de ingerarea anumitor alimente sau de veninul unor insecte. Numeroase simptome își fac apariția concomitent: o stare generală de slăbiciune, senzație de apăsare în zona pieptului, erupție cutanată și mâncărime pe tot corpul, diaree și vomă, umflarea pleoapelor, îngustarea căilor respiratorii, o scădere dramatică a tensiunii arteriale. Șocul anafilactic reprezintă o urgență medicală deoarece, în lipsa unei intervenții prompte, se va declanșa stopul cardio-respirator, care amenință să provoace decesul suferindului. Cine s-a aflat vreodată într-o asemenea situație va trebui să poarte în permanență asupra sa un set de prim ajutor, care să includă neapărat un autoinjector cu adrenalină.
Alergiile încrucișate
Din doi pacienți cu rinită alergică, unul constată că nu tolerează anumite alimente. Fiindcă alergenii din polen și cei din alimentele respective se aseamănă, sistemul imunitar reacționează identic la ambii. Așa se explică faptul că alergicilor la polenul de Mesteacăn le apar inflamații în mucoasa bucală atunci când mănâncă piersici, mere, căpșuni sau nuci. Iar mulți pacienți cu alergie la polenul de graminee reacționează la arahide, leguminoase, ca și la făina de grâu și secară. Totuși, nu vă grăbiți să scoateți din meniul dvs. zilnic tot ce vi se pare că nu tolerați, fiindcă riscați să vă provocați în timp o carență de nutrienți. E mai bine să fiți consiliați individual de un nutriționist.
