TIA ȘERBĂNESCU: „Pe ditamai seceta, noi exportăm apă în Ungaria!”

Analiza politică a lunii IULIE

„Recensământul: o bătaie de joc”

– În ultimele luni, România s-a aflat în „febra” recensământului populației, de la care se așteaptă informații relevante, în contextul schimbărilor importante petrecute în țara noastră, din 2010 încoace. Din ce se vede, recenzarea nu merge de­loc grozav. Cum putem gândi dezvoltarea Româ­ni­ei, dacă nu avem date reale, despre ce se întâm­plă în țară?

– Recensământul nu va reflecta în mod exact și cuprinzător starea României în 2022, pentru că a fost făcut într-un mod improvizat, superficial. Față de recensămintele anterioare, nu am mai avut re­cen­zori pe teren, Institutul Național de Statistică, orga­nizatorul, declarând că nu are oameni. Te întrebi de ce s-au mai apucat de o asemenea operațiune de anvergură, dacă știau că nu au oameni. Apoi, te în­trebi și de ce nu au oameni? Nici primăriile nu au sprijinit această acțiune, așa încât ne așteptăm la un recensământ deloc cuprinzător și deloc exact. A fost o bătaie de joc: oamenii au fost siliți să stea la coa­dă, ca să se recenzeze, au leșinat de la căldură, în foar­te puținele centre de recenzare care au fost des­chise. Nici recensământul online nu a funcționat cum trebuie. Ne tot lăudăm cu digitalizarea, dar și aici dăm rateuri. Așa încât putem considera recen­sământul un eșec administrativ. Nu știu cât te poți baza pe datele respective, căci multe au fost puse din condei, ca să mai bifeze un număr de cetățeni. Când a fost vorba de centre de vaccinare, au putut să deschidă în toată țara, când e vorba de centre de recenzare, nu i-a prea interesat. Asta demonstrează în­că o dată că fraza nemuritoare a lui Klaus Iohannis se confirmă: „Statul a eșuat” și în acest domeniu. Asta nu înseamnă că proiectele pe care le fac pe baza rezultatelor recensământului au de suferit, pen­tru că ele oricum nu se realizează, iar dacă se reali­zează, se realizează tot parțial. Degeaba vrei să faci un pod într-o localitate care îți apare importantă, cu câteva mii de locuitori înregistrați, la recensământ, dacă peste o lună se dărâmă podul…

„Mai rămâne să iasă Daea cu caloianul”

– România trece printr-o secetă cumplită, care se adaugă necazurilor deja cunoscute – pandemia, inflația. Seceta din acest an redeschide vechea discuție legată de irigații, despre care încă vorbim la viitor, la 30 de ani de la căderea comunismului.

– La noi, nu numai că nu s-a continuat cons­truc­ția de sisteme de irigații după 1990, dar s-au distrus și multe dintre cele care erau! Acum aflăm că sunt județe care au rămas fără apă, chiar dacă au canale de irigații. Asta, în timp ce exportăm apă în Ungaria, ceea ce chiar este de neînțeles. Pe ditamai seceta, noi exportăm apă în Ungaria! Situația e dificilă, dar oficialii noștri se declară optimiști, spun că nu o să murim de foame, că producem cât ne trebuie să mâncăm.

Între timp, a revenit Petre Daea la Agricultură, în locul lui Adrian Chesnoiu. „Nea Petrică” e foarte popular, pentru că se duce toată ziua pe câmp, muș­că din roșii, scurmă în pământ, vântură semin­țele. O fi profesionist, nu zic, dar la ce bun să stai cu lanterna noaptea la rădăcina porumbului, când poți să vezi ziua, cu ochiul liber, că e uscat? Fermierii sunt disperați, bună parte din culturi sunt pierdute și cer declararea stării de calamitate, pe care minis­trul Daea refuză să o declare. Să sperăm că va anun­ța măcar ceva măsuri în privința irigațiilor. Când s-a negociat PNRR-ul și puteau fi atrași niște bani eu­ropeni, nu s-a insistat pe partea asta, căci accentul se punea pe energie verde și digitalizare. Acum, ai noștri se chinuie să renegocieze, nu știm cu ce suc­ces. Admițând că s-ar obține niște fonduri, foarte nece­sare, cine va face și când aceste canale și ins­talații de irigații? Nu se întrevede nimic concret la orizont. Daea însuși spunea că va reabilita niște conducte, dar tot el anunța că avem județe rămase fără apă de irigații. Unde ai irigații, n-ai apă, unde n-ai irigații, n-ai nici ploaie. Au început să iasă pre­oții să facă slujbe pentru ploaie, asta a rămas singura măsură serioasă. Mai rămâne să iasă și Daea cu Caloianul, că altfel nu știu ce alte măsuri ai putea să vezi de la el… Pe de altă parte, revenirea lui Daea la minister e destul de controversată. A venit în locul lui Chesnoiu, tot de la PSD, care are un dosar la DNA pentru că a favorizat niște persoane la con­cur­sul de angajare în minister. Or, printre cei favorizați e și un fin al lui Daea. Apare și Daea în dosar, de bine ce a redevenit ministru. El neagă orice acuzații, la modul hâtru, dar Daea are precedente: în man­da­tul trecut își angajase fiica la o agenție din subor­di­nea ministerului, iar când a fost luat la întrebări, a răs­puns că „un tată trebuie să aibă grijă de copilul lui”. Cam asta se înțelege la noi prin a avea o func­ție mare: să te căpătuiești, să-ți faci un rost și să îți ajuți neamul cu funcții bine plătite, nu să-ți bați ca­pul să găsești soluții la marile probleme, să lași ceva în urma ta. E o practică în zilele noastre. Și Ma­rian Neacșu, secretarul general al guvernului, și-a an­gajat fratele șef la Aviația Civilă. Fratele avea o fermă de pui: aripi la pui, aripi la avioane, să zicem că ar fi o legătură… Dar Marian Neacșu are și cazier, pentru că și-a angajat fiica la biroul său parlamentar. Vom mai avea astfel de exemple în continuare, pen­tru că nimeni nu pățește mai nimic și toți merg îna­inte, iar dacă pățesc ceva, își fac so­coteala că merită. Iau o condamnare cu suspendare și rămân cu banii și cu funcțiile. E un sol fertil pen­tru așa ceva: pentru asta avem sol fertil și pe seceta asta.

– O altă controversă a ultimelor zile este legată de propunerile privind legile Educației, care deschid calea amnistierii plagiatorilor.

– Nici nu e de mirare! A fost scandal și cu pa­chetul de legi privind siguranța națională, doamne!, ce prevederi absurde erau acolo! Au zis că le vor reface, vom vedea, cert e că tot testează terenul. E un semnal prost, îi duce mintea numai la rele. Pa­chetul de legi ale Educației întocmit de Sorin Câm­peanu, dincolo de faptul că bulversează toate zonele de în­vățământ, are și această prevedere menită să salveze toți plagiatorii. Se merge până la reor­ga­nizarea Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplo­melor și Certificatelor Universitare (CNATDCU), reorganizarea prin desființare, cum ar veni. Vor să lase constatarea și sancționarea plagiatelor pe seama unor comisii de etică, de la universități. Păi, dacă o universitate a dat titlul de doctor pe bază de plagiat, cum să își sancționeze tot ea propria „operă”!? De fiecare dată când e o problemă cu un plagiat la nivel înalt se desființează comisia, se reorganizează, până nu mai rămâne nimic. Acum au mai băgat un pa­ragraf, care zice că orice doctor poate renunța la acest titlu, fără să mai invoce vreun motiv și fără să pățească nimic. Fac o cerere și renunță la ceva ce oricum furaseră, și cu asta, basta, scapă! Se fac tot felul de legi foarte ciudate și niciuna nu pare să fie în folosul igienizării spațiului public. Dimpotrivă, par a-l îmbâcsi și a-l corupe și mai mult – abuzuri po­­litice, abuzuri ale serviciilor de informații, abu­zuri în zona universitară. Sigur, toată problema se leagă, de fapt, de premierul Nicolae Ciucă, care tre­buie salvat, pentru că e speranța PNL-ului pentru alegerile prezidențiale.

„Orban urmează rețeta lui Putin”

– A devenit deja o tradiție, ca premierul Un­ga­riei, Viktor Orban, să vină, vară de vară, în Ro­mâ­nia, prin bunăvoința autorităților de la Bucu­rești. O bunăvoință, care nu-l împiedică, însă, să facă afirmații provocatoare, așa cum s-a întâm­plat și zilele trecute la Băile Tușnad. Deja au apă­rut re­ac­ții externe. Cum apreciați bunăvoința ofi­cialilor noștri?

– Într-adevăr, au apărut deja reacții interna­țio­nale, dar din păcate nu și din partea României, iar asta nu face decât să încurajeze liderii maghiari să con­tinue cu genul acesta de acțiuni și de declarații. Nu e prima oară când se întâmplă. A fost și preșe­dinta Ungariei, care a făcut o „vizită privată” la noi, în care s-a proclamat și președintă a maghiarilor din Ardeal. Doar că maghiarii de aici sunt cetățeni ro­mâni și au președintele lor! Acum a venit și Or­bán, care nu e la prima ispravă de acest gen, și a ținut un discurs cel puțin periculos. Orbán zice că UE a eșuat cu strategia cu sancțiunile anti-Putin și că ar trebui să se așeze între Ucraina și Rusia și să medieze o pace între cele două țări. Dar tot el spune că răz­bo­iul nu se va încheia decât prin negocieri în­tre Rusia și Statele Unite. Dacă e așa, atunci de ce mai aduci vorba de UE? Orbán se prevalează mereu de faptul că vizitele sale în Transilvania sunt vizite pri­vate. Nu prea se potrivește, în vizitele private alți preșe­dinți și premieri merg la plajă sau la distracție, nu dau declarații, nu dau interviuri, se comportă ca niște turiști, nu ca oameni politici. Viktor Orbán e în­­curajat în atitudinea sa de exemplul Rusiei. Ur­mea­­ză rețeta lui Putin, de a se tot duce peste alții, ca să mai înhațe câte ceva. E un epigon al lui Putin și s-ar putea să mai apară și alții, pentru că exemplul dat de Rusia cu acest război încurajează ambițiile te­ritoriale și ale altor state. Să nu ne mire dacă Chi­na atacă Taiwanul, să nu ne mire dacă îl apucă și pe Recep Erdogan pofta să refacă Imperiul Otoman. În loc să scape această planetă de la sufocare, toți banii și toate resursele se duc pe arme. Asta ne lipsea în secolul XXI, să o luăm de la capăt cu războaiele!

„O nouă ordine mondială”

– Consecințele conflictului din Ucraina și ale restricțiilor impuse Rusiei produc o iritare care în­cepe să se vadă la cel mai înalt nivel în Europa. Pre­­mierul britanic, Boris Johnson, și-a dat demi­sia, acum Italia trece printr-o criză politică, iar Ma­cron e constrâns să guverneze cu propriii lui duș­mani politici. Există riscul ca aceste crize su­pra­puse să ducă Europa într-o zonă de turbu­lențe?

– Întotdeauna, acolo unde democrația e în peri­col se deschide ușa curentelor extremiste, revan­șar­de, și sunt încurajate politicile totalitare. E o situație grea și nu știu cum se face, dar adversarii lui Vla­di­mir Putin cad unul după altul. A fost Boris Johnson, în Anglia, iar Kremlinul a și recunoscut că nu-i plă­cea de el; Mario Draghi, premierul italian care spu­sese că degeaba vorbești cu Putin, că nu te înțe­legi cu el, și care vizitase Kievul, deodată cu Klaus Io­hannis, a căzut și el, președintele american Joe Biden nu se simte nici el prea bine. De altfel, Putin a vizitat recent Iranul și de acolo a anunțat o nouă ordine mondială. Te întrebi cât de întâmplătoare sunt toate aceste căderi sau cât de necurate sunt și dacă nu fac parte din acest plan al noii ordini mon­diale. Și în Bulgaria a căzut guvernul… Cum apare un adversar al lui Putin, cum o pătește. Nu putem ști cât de mult s-a lucrat, în timp, pentru acapararea diferitelor zone de influență, astfel încât, atacată și șubrezită ani la rând, democrația occidentală să fie pusă în pericol de mișcări extremiste. E o perioadă foarte grea, răz­boiul din Ucraina nu e un simplu război cu o singură țară, e un război declarat întregii lumi democratice. Încă din 1997, Boris Elțîn, care era mai democrat de­­cât Putin, îi spunea președin­telui american Bill Clinton: „Dă-mi mie Europa, tu ia restul!”. Sunt pla­­nuri vechi, ambiții vechi, s-a lu­crat intens în a­ceas­tă zonă, iar democrațiile, fiind so­cietăți des­chise, sunt cele mai vulnerabile.