* Să pășim apăsat pe drumul vieții, mereu înainte, fără o clipă de ezitare sau teamă? N-ar fi chiar așa de bine, cu toate că sună frumos. Pentru că frica are o funcție de protecție. Este nocivă numai atunci când depășește limitele *

Inima se zbate, ca și cum ar încerca să sară din piept, respirația se scurtează și devine grăbită, mai mult un gâfâit, pe frunte se preling picături de sudoare, mâinile tremură: frica este „doar” un sentiment, însă declanșează reacții fizice violente – orice om s-a aflat cândva într-o asemenea situație. „Frica este o emoție primară, indispensabilă pentru supraviețuirea noastră. Dar când cineva reacționează disproporționat, când frica este prea intensă ori durează nefiresc de mult, ajungând să prejudicieze activitățile zilnice, putem vorbi deja despre un sindrom anxios”, explică psihiatrii. Stabilirea unui diagnostic exact este cu atât mai importantă, cu cât astfel de reacții exagerate pot apărea și în contextul altor afecțiuni – cum ar fi de pildă hipertiroidismul, irigarea deficitară cu sânge a mușchiului cardiac sau depresia.
Anxietate fără frontiere – pandemia a dus la creșterea stresului
Tulburările anxioase afectează populația din toate țările lumii: studiile internaționale apreciază că între 14% și 29% dintre oamenii care trăiesc în prezent pe glob riscă să se confrunte cu ele în cursul vieții lor. Evaluarea specialiștilor indică aproximativ un adult din cinci, cu probabilitatea ca femeile să fie de două ori mai numeroase decât bărbații. Autorii studiilor precizează însă că incidența sindromului anxios n-a înregistrat o evoluție ascendentă în ultimele decenii, așa cum se afirmă adesea, ci a sporit doar numărul celor care solicită ajutorul profesioniștilor – iar printre ei se numără chiar și celebrități care nu se sfiesc să-și mărturisească public atacurile de panică. Fără îndoială, și pandemia a contribuit substanțial la această fragilizare psihică a oamenilor, iar efectul ei pe termen lung nu se poate prevedea deocamdată. Ceea ce se observă acum este însă un nivel crescut de stres și pesimism.
Fobiile
Un loc aparte printre diferitele tipuri de tulburări anxioase îl ocupă fobiile. Cele clasice se definesc ca o teamă perpetuă, irațională, inspirată de o anumită vietate sau o situație. Reacțiile specifice sunt declanșate nu numai de contactul cu sursa fricii, pe care anxiosul are tendința s-o evite sistematic, ci și de simpla ei reprezentare mentală. Mai complexe sunt fobiile sociale: cei afectați de ele se tem să nu pară ciudați sau ridicoli în ochii altora. De aceea, pentru ei este foarte dificil, de pildă, să susțină un discurs sau un examen oral, să călătorească într-un autobuz aglomerat sau să atragă asupra lor atenția celor din jur, indiferent în ce mod. Agorafobia constă într-o teamă nejustificată de spații deschise și eventual ocupate de grupuri mari de oameni – cum ar fi o piață publică sau un supermarket. Suferinzii se simt singuri și expuși în acel loc, din care n-au posibilitatea să fugă sau unde nu li se poate acorda imediat ajutorul de care ar avea nevoie. Unii ajung să nu se mai urce la volanul mașinii sau să nu mai iasă din casă. Prezența unui însoțitor este salvatoare, deoarece le inspiră siguranță, protejându-i contra atacurilor de panică.
Anxietatea generalizată
Este o tulburare anxioasă ce n-are nicio legătură cu fobiile. Ea apare, de regulă, în adolescență sau în tinerețe și se manifestă prin îngrijorări constante, excesive și imposibil de controlat, referitoare la diverse evenimente foarte puțin probabile (de exemplu, dezastre naturale) sau la aspecte curente ale vieții de fiecare zi, ca locul de muncă, finanțele, sănătatea, relațiile de familie, într-un cuvânt, probleme pe care oamenii echilibrați le pot suporta, prioritiza și soluționa, dar cărora dezordinea afectivă a unui anxios le atribuie dimensiuni de catastrofă. Nereușind să-și gestioneze în niciun fel îngrijorările, mereu urmărit de teama unor pericole imaginare, el trăiește într-o tensiune nervoasă permanentă, din acest motiv fiind agitat, irascibil, obosit, incapabil să se concentreze și, adesea, începe să aibă dificultăți în activitatea profesională. De asemenea, nu arareori se produce o somatizare a emoțiilor negative, care se exteriorizează prin diferite simptome, ca migrenele, problemele digestive sau contracturile musculare. Și tulburările de somn au la origine anxietatea – ce-i drept, o formă mai ușoară. În formele severe, în schimb, aproximativ 60% dintre cei afectați riscă să dezvolte mai curând sau mai târziu o depresie.
Atacul de panică
Este un episod de frică paroxistică, declanșată fără justificarea unui pericol real, care provoacă o serie de manifestări atât de dramatice, încât înspăimântă nu numai persoana direct afectată, ci și pe cei care, întâmplător, asistă la întreaga scenă. Victima unui atac de panică simte palpitații, o accelerare a bătăilor inimii și dureri în piept (din care cauză, cei din jur pot presupune, în mod eronat, că ar fi vorba de un infarct), frisoane și valuri de căldură, transpirații abundente, amorțeli și furnicături în diverse zone ale corpului, greață și disconfort abdominal. Îi tremură puternic membrele, își pierde echilibrul, uneori are chiar o senzație de leșin, realizează că a pierdut controlul asupra propriului corp și de aceea frica de moarte devine sentimentul său dominant, unicul gând care îi stăpânește mintea. Din fericire, în ciuda acestor simptome greu de suportat și a desfășurării lui spectaculoase, atacul de panică nu produce niciun fel de consecințe grave.
Câteodată, asemenea puseuri de frică intensă pot apărea pe fondul unor tulburări mintale (depresive, de stres post-traumatic sau declanșate în urma consumului de stupefiante), precum și în contextul anumitor afecțiuni (mai ales circulatorii, cardiace și respiratorii). Dar dacă nu există astfel de situații care să explice atacurile de panică, iar ele au tendința să se repete mereu, psihiatrul va pune un diagnostic ce confirmă prezența unui tip anume de anxietate: tulburarea de panică.
Captivi în frică

Cum ajunge cineva să fie acaparat de această frică patologică? Cel mai ușor de înțeles este modul cum iau naștere fobiile clasice. În general, ele se referă la animale sau la situații care au reprezentat o sursă de pericol cândva, în îndelungata evoluție a speciei umane. Așadar, noi venim pe lume purtând deja teama respectivă în bagajul genetic.
Frica exagerată poate proveni și din evenimentele negative pe care le trăim personal, la un moment dat, și care ne modelează comportamentul. Când un copil este atacat de un câine, iar memoria lui înregistrează incidentul ca pe o experiență generatoare de temeri, frica se va reactiva de acum înainte, ori de câte ori copilul întâlnește un câine. În biologie, acest proces de formare a unei atitudini dobândite prin experiență poartă denumirea de „condiționare” și a fost descris pentru prima oară de medicul și fiziologul rus Ivan Petrovici Pavlov (1849 – 1936). Faimoșilor lui câini de laborator, sunetul unui clopoțel le provoca o salivație puternică, încă înainte de a li se aduce hrana, fiindcă ei memoraseră legătura dintre mâncare și stimulul auditiv. Psihologii remarcă: „Numeroși pacienți au enorm de profitat de pe urma faptului că tulburarea lor anxioasă este astfel analizată plauzibil. Dintr-o dată, ceea ce ei resimțeau ca o pierdere a controlului, care îi îngrozea, se dovedește a fi structurat pe o logică”. Însă din păcate, după o întâmplare care le-a inspirat teamă, oamenii obișnuiesc să evite situațiile similare și în consecință se vor lipsi de acele experiențe noi, care le-ar reseta reflexele. De aceea, ei nu se vor putea elibera de frică.
Când calmul nu funcționează
Și în cazul anxietății generalizate, se pot face frecvent trimiteri la împrejurări de viață din trecut: oamenii afectați de ea sunt mai cu seamă cei care au crescut într-un mediu ce poartă amprenta insecurității sau care, în copilărie, au fost în permanență evaluați cu asprime și chemați la ordine, fapt ce le-a diminuat capacitatea de a-și dezvolta și consolida suficient mecanismele interioare de păstrare a calmului. Așadar, felul cum un om își gestionează temerile depinde de o multitudine de factori: predispoziția genetică, mediul din care provine, educația, persoanele care i-au servit drept modele de comportament, experiențele personale de viață, sursele și nivelul de stres la care este expus, starea generală de sănătate. Referindu-se la managementul fricii, specialiștii folosesc comparația cu un dispozitiv de alarmă – dacă l-am programat să fie foarte sensibil, va reacționa și în clipa când ne cade din mână o coală de hârtie, iar în cazul când, dimpotrivă, este setat astfel încât să ne tulbure cât mai puțin liniștea, va lăsa hoțul să se strecoare în casă fără probleme. Important este ca sistemul nostru personal de alarmă să fie perfect adaptat la împrejurările în care ne ducem viața. Potrivit observațiilor făcute cu prilejul diferitelor studii, un om cu simptome de anxietate are șanse optime de a se recupera, dacă beneficiază la momentul oportun de o asistență calificată. Și este extrem de util ca demersul terapeutic să fie extins asupra membrilor de familie: „Sindromul anxios reprezintă și pentru ei o povară psihică, iar pe de altă parte, este nevoie ca apropiații să fie instruiți în privința modului cum trebuie abordat pacientul. Un partener care i-ar bagateliza frica sau care, fie și cu cele mai generoase intenții, l-ar feri de toate activitățile de care el se teme, n-ar face decât să-i agraveze manifestările patologice”, subliniază psihoterapeuții.
O anxietate ușoară, incipientă, poate fi controlată eficient, cu un pachet de 12 până la 24 ore de psihoterapie, internarea fiind rareori necesară. La pacienții cu manifestări mai grave și supărător de frecvente sau la care se suprapune eventual și o depresie peste stările anxioase, este indicată administrarea unui tratament medicamentos (de regulă, antidepresive), alături de o terapie cognitiv-comportamentală. Aceasta are rolul de a ajuta pacientul să devină conștient de modelele de gândire și acțiune care îi sunt caracteristice – pentru ca, în final, să se poată detașa de ele. Și cei ce au atacuri de panică sunt invitați să participe la o așa-numită terapie de confruntare, în cadrul căreia li se cere să-și trăiască pe viu suferința, pentru a se convinge că sunt în stare să opună rezistență fricii, care în final va dispărea. Metoda poate părea dură la prima vedere, însă terapeuții ne încredințează că ea este extrem de eficientă: „Numai cine constată prin propria experiență că poate merge cu liftul fără să se sufoce va găsi în el puterea de a-și depăși panica”.
Exerciții de relaxare

Deoarece frica are o pronunțată componentă fizică, sunt binevenite și exercițiile de relaxare. Indiferent dacă pacientul va alege antrenamentul autogen, relaxarea musculară după Jacobson, autohipnoza sau yoga, important este ca tehnica respectivă să fie pe placul său. Iar atenția poate fi antrenată, de exemplu, în timpul unei plimbări prin pădure sau într-un parc, unde natura va fi percepută plenar, cu toate simțurile. Și sportul trebuie neapărat inclus în programul săptămânal. Oamenii cu tulburări anxioase au în general tendința de a evita eforturile, fiindcă pulsul crescut și respirația accelerată li se par neliniștitoare. Dar studiile arată că două sau trei antrenamente de rezistență pe săptămână produc un efect benefic, de ameliorare a simptomelor.
Și starurile au slăbiciuni omenești
Nicole Kidman – De fiecare dată când e vânată de paparazzi sau pășește pe covorul roșu, urmărită de zecile de aparate foto și camere video, actrița australiană, laureată cu Oscar, suferă atacuri de panică. În interviuri a mărturisit că și fluturii o sperie, iar frica îi provoacă transpirații excesive, dificultăți de respirație și un tremur al mâinilor, pe care însă în ultimul timp reușește să le țină sub control cu ajutorul unor tehnici de respirație.
Justin Bieber – Cântărețul canadian suferă de atacuri de panică și îl preocupă sănătatea mintală. Iată una din postările lui: „Dacă ai un atac de panică, găsește cinci lucruri pe care le poți vedea, patru pe care le poți pipăi, trei pe care le auzi, două pe care le miroși și unul pe care îl guști”. Metoda se numește „Împământare”.
Adele – Anxietatea îi face celebrei cântărețe viața un iad: „Am atacuri de panică și frica nu mă părăsește nicio clipă când mă aflu pe scenă. Uneori e atât de puternică, încât mă face să vomit. Am senzația că inima îmi stă să explodeze”. Exercițiile de respirație sunt colacul ei de salvare.
Alte căi de ieșire din capcana fricii

* Jurnalul fricii – Vrem să ne regăsim echilibrul, să dezamorsăm sentimentele explozive. Minunat, dar cum facem asta? În opinia psihologilor și a terapeuților, ar fi de folos să ne așternem pe hârtie trăirile în paginile unui caiet, care ar deveni astfel un „jurnal al fricii”. Căci, prin scris, emoțiile noastre ascunse și dureroase s-ar transforma în cuvinte. S-ar ridica din profunzimile tainice ale inimii, și-ar croi drum spre exterior, ar îndrăzni în sfârșit să se arate. Iar apoi, textul l-am putea reciti și analiza, am pune sub lupă ceea ce simțim și am înțelege că teama și panica îmbracă într-adevăr forme extrem de neplăcute, dar nu sunt nici pe departe atât de primejdioase, cum ne păreau nouă a fi. „Servindu-se de însemnările sale, pacientul va deosebi mai ușor modelele de comportament și aceasta îi va permite să gestioneze mai bine situațiile critice”, apreciază specialiștii.
* Preparate din plante – Farmaciile și magazinele naturiste ne oferă o serie de preparate, majoritatea pe bază de plante, care pot fi aliații noștri de nădejde în lupta cu anxietatea. Ashwagandha, Passiflora, Lavanda și vitaminele complexului B fortifică sistemul nervos și asigură protecție împotriva stresului oxidativ. Totodată, Lavanda este cunoscută pentru efectul ei special de calmare a neliniștii și agitației nervoase, fiind utilizată frecvent, în scopul unei îmbunătățiri a calității somnului. Extractele de Rhodiola rosea combat stările de epuizare și anxietatea, consolidând rezistența fizică și psihică. Drojdia cu seleniu (se găsește la Dacia Plant), administrată concomitent cu o combinație de vitamine (D, A, C, E, B), minerale (mai ales zinc) și enzime, apără celulele contra acțiunii distructive a radicalilor liberi, ajutându-ne să rezistăm provocărilor de orice fel. Iar Kalium phosphoricum D6 (una dintre așa-numitele „sări Schüssler”) este un remediu mineral care tonifică nervii și psihicul, generând o stare de bine emoțional.
TEST DE CONTROL
Anxietatea mea poate fi considerată normală?
Aprobați sau negați afirmațiile de mai jos. Dacă ați bifat mai multe, vă sfătuim să luați legătura cu un medic sau psiholog.
* Teama continuă îmi restrânge libertatea de mișcare.
* Frica îmi compromite calitatea vieții.
* Anxietatea mă cufundă tot mai mult în depresie.
* Din pricina fricii, am avut deja gânduri de suicid.
* Temerile mele îmi ocupă gândurile mare parte din zi.
* Îmi combat anxietatea cu alcool, sedative sau droguri.
* Teama care mă bântuie îmi pune serios în pericol relația.
* Din cauza anxietății am probleme și în profesie, respectiv mi-am pierdut locul de muncă.