Bunătăți din Mărginimea Sibiului

ROMÂNI CARE AU REUȘIT

Ne mai despart câteva zile de 20 decem­brie, ziua Ignatului, cum e ea cunos­cu­tă în popor, zi dedicată prin tradiție sacrificării por­cului de Crăciun. Asta, în cazul celor mai no­rocoși, care au încă rude la țară, ori care au îngrășat ei înșiși câte un go­dac în cocina din fundul curții. Celor care locu­iesc la bloc, în marile aglo­merări urbane, le rămân la îndemână galantarele magazinelor de specia­litate, care abundă în produse din carne dintre cele mai felurite.

De la brânză, la cârnați

De câțiva ani, în foarte multe orașe din țară s-au deschis magazine cu produse lactate sau din carne, pro­venite din Mărginimea Sibiului. Odată ce ai gus­tat din ele, nu ai cum să te mai întorci la pro­dusele industrializate de același tip. Am ales, pen­tru articolul de față, o mică afacere de familie, care funcționează în Jina, celebrul sat de ciobani din județul Sibiu, despre care umblă vorba că sunt așa de bogați, încât circulă cu helicopterul. O glumă, desigur, deși satul arată înfloritor. Iar pe una din străzile lui, sub numele de „Bunătăți din Măr­ginime”, membrii unei familii, pe nume Drăghilă, pun la cale preparate tradiționale din carne, pe care și le-ar visa puse în straiță până și Moș Crăciun.

Frații Aron și Dumitru Drăghilă, împreună cu părinții lor, sunt cei care trudesc în spatele firmei „Bu­nătăți din Mărginime”. Au o carmangerie acasă, în Jina, și un magazin în București, dar lu­crurile n-au stat întotdeauna așa. „Cu vreo 20 de ani în urmă, mărginenii mergeau în piețele din țară și București doar cu vestita noastră telemea de oaie. Dar nu era întru totul rentabil. La final, nu apucau să aducă cine știe ce bani acasă. Clienții fideli îi tot întrebau dacă nu aduc și ceva cârnați afumați sau slănină, preparate tradiționale de casă, cu mult mai bune la gust decât ceea ce se găsea și se găsesc și acum în comerț. La în­ceput am dus doar de probă, dar vânzările au mers ca pe roate, banii veneau mai ușor ca pe brânză, așa că am dat-o pe costiță și câr­nați”, spune Aron.

De la tarabele din pia­ță și până la maga­zinele proprii ale sibie­nilor n-a mai fost decât un pas. „Familia noas­tră a fost printre pri­mele care au deschis ma­gazine în București, să fi fost vreo trei-patru, înaintea noastră. Aveam magazine în trei super-marketuri și încă unul, într-un mare complex comercial. După ce au văzut că merge, foarte mulți oameni din Măr­ginime ne-au urmat exem­plul, iar acum sunt câteva zeci, poate chiar sute care au, în toată ța­ra, magazine cu pro­duse tradiționale din zonă. Eu zic că e bine, se în­cura­jează comercia­lizarea produselor românești”.

Și cum cererea de produse a tot crescut, familia Dră­ghici s-a hotărât să-și facă propria carman­ge­rie. Să aibă materie primă asigurată pentru pro­duse. „Pentru că cererea era din ce în ce mai ma­re, în 2017 am deschis carmangeria din Jina, cu toate do­tările, cu autorizație sanitar-veterinară și res­pectând toate condițiile impuse de normele legale. Acum am mai păstrat un singur magazin în Bucu­rești, de care se ocupă mai mult părinții mei, iar eu cu fratele meu lucrăm în carman­gerie, ală­turi de câțiva angajați”.

Afacere pe bani proprii

Aron a stat, și el, încă din liceu, în spatele vitri­nei din magazinele familiei, iar contactul direct cu clienții și entu­ziasmul acestora l-au deter­minat ceva mai târziu să ab­solve Facultatea de Indus­trie Ali­mentară, la Sibiu. Apoi a ales să rămână acasă, lângă ai săi, participând la afacerea fa­miliei. Nu mai cresc animale în gospo­dărie, că nu le mai per­mite tim­pul, dar carnea pe care o achi­ziționează provine în ex­clusi­vitate de la crescătorii de ani­ma­le din Mărginime.

– Când ați pornit afacerea de familie, ați făcut-o cu bani pro­prii sau cu fonduri europe­ne?

– Cu fondurile europene am cheltuit o grămadă de bani pe pro­iecte, fără niciun rezultat. Vreo trei proiecte am depus, și nimic. Tot ce-am realizat am făcut cu bani pro­prii, tot ce am produs s-a reinvestit.

– Ați reușit să colaborați și cu supermar­ket-urile?

– Am avut parte­neriat cu Kaufland, la care am renunțat în câteva luni, deoarece nu ne puteam acoperi cheltuiala. S-au ne­go­ciat prețurile, a fost în regulă, dar în primăvara lui 2022, când s-a scumpit foar­te mult materia primă (a crescut cu vreo 25-30 la sută, de pe o zi pe cealaltă), ei ne acceptau scum­pirea doar după trei luni, or n-ai cum să susții așa o afacere. În plus, mi s-a impus un minimum de co­man­dă, de exemplu, 50 de kilograme de mar­fă pe săptămână, dar de prea puține ori s-au atins cantitățile ace­lea. Era un prag total nerealist, de ne­respectarea căruia nu noi eram vinovați. Ba, mai mult, când am negociat contrac­tul, ne-au spus că vor intra zece produse la vitrină, dar abia dacă am ajuns să intrăm cu trei-patru, adi­că, nici jumătate din ele.

– Lucrați la capacitate maximă în tot timpul anului sau doar acum, că sunt sărbătorile?

– Să știți că merge destul de bine tot timpul. Acum, de Crăciun, toată lumea vrea să aibă pe masă o tobă, un caltaboș, cârnați de casă, și crește un pic cererea. Facem produse din carne de porc și de vită. Din carne de vită făceam o pastramă mai deosebită, dar am renunțat s-o mai producem, din cauza costului. Nu toți clienții știu ce să aleagă. Vin, se uită la preț, și doar prin asta fac diferența cu ce găsesc în supermarket. De multe ori avem prețuri mai mici decât în supermarket, iar calitatea produselor noastre e incom­para­bilă.

Rețete de la bunici

– În ce constă diferența de gust și de calitate dintre pro­du­se­le voastre, făcute în fa­milie, și cele ale marilor pro­cesatori?

– În primul rând, e im­portant cu ce sunt hrănite ani­malele. Noi cumpărăm carnea doar de la crescători din Măr­ginimea Sibiului, de la cei despre care știm sigur că nu-și hrănesc animalele cu chimi­cale, ci natural, așa cum au fost învățați din familie, de zeci de ani. În al doilea rând, la produsele noastre, la o sută de kilo­grame de carne macră, noi scoatem doar 75 kilo­grame de produse, în vreme ce marii proce­satori, din o sută de kilograme scot și 120-130 kilo­grame produs finit, căci ei adaugă apă și tot felul de aditivi. În condițiile astea, vă gândiți ce preț ar trebui să aibă produsele noastre, comparativ cu ale marilor producători? Produsele lor au 80 la sută apă și 20 la sută fibre, în timp ce produsul nostru are 30 la sută apă, care rămâne în mod natural în carne, și 70 la sută fibre. Deci, dacă mănânci 50 de grame din produsul nostru, corpul tău asimilează substanțe hrănitoare la fel cum asimilează din 300 de grame de carne de la marii procesatori.

– Până la urmă, aveți succes? Sunt căutate produsele dvs. sau faima lor s-a trecut?

– Doamne ferește! Produsele noastre sunt cău­tate, este cerere mare. Multe familii din Mărginime își vând astăzi marfa prin toată țara, și-au deschis magazine cu acest specific și au succes. Aici, în zo­na de munte a Sibiului, oamenii pun osul la mun­că și sunt foarte descurcăreți. Ciobanii umblă prin lume, au și știința comerțului. Tot ce s-a cău­tat, ce s-a cerut pe piață s-a găsit cineva din Jina sau din Mărginime să se-apuce să facă. S-au auto­rizat oa­menii și au început să producă unul tele­mea, unul panificație, unul paste făinoase, dulce­țuri. Cea mai veche meserie din lume, păstoritul, s-a adaptat la vremurile de azi. Și toate produsele sunt specifice zonei. Avem rețete vechi, rămase de la bunici. Eu am primit de la facultate o carte ve­che, cu rețete tradiționale din zonă, și pe acelea am încercat să le păstrăm. Poate de aceea au și succes produsele noastre: au gust de munte, de animale cres­cute pe pajiști, de bună­tăți transmise din gene­rație în gene­rație. Bunătăți cu gust din trecut.