ROMÂNIA NECUNOSCUTĂ – Catalog de miracole naturale

Ariile protejate – Ostroavele, Canaralele și Brațul Borcea

O tură de 100 de kilometri pe Du­năre pe traseul Podul 4 – Dunăre – Bra­țul Ba­la – Brațul Borcea trece prin nu mai pu­țin de trei arii protejate de legile națio­nale și europene: Os­troa­vele Dunării, Canaralele Dunării și Brațul Borcea, în or­dinea în care treci prin ele. Dacă Os­troavele și Brațul Borcea sunt importante mai ales datorită numeroaselor specii de păsări protejate pe care le găzduiesc, Canaralele Dunării sunt interesante prin habitatele extrem de diverse din sit – ape stă­tătoare, râuri cu maluri nă­moloase, tufărişuri de fo­ioase ponto-sarmatice, stepe, pajişti de altitudine joasă, păduri bal­cano-pa­nonice de cer şi gorun – ca și prin speciile de am­fi­bieni și reptile care se gă­sesc în zonă.

Măreția lui Dumnezeu

Ostroavele Dunării și Brațul Borcea se pot lăuda cu sute de specii de păsări protejate. E su­ficient să le spui numele, ca să în­țelegi mă­reția lui Dumnezeu: egre­tă mică, vânturel de sea­ră, co­dalb, stârc mic, sfrâncioc cu frunte neagră, fluierar de mlaş­tină, gaie neagră, chiră de baltă, privighetoare de baltă, pes­căraş al­bastru, chi­righiţă cu obraji albi, chi­righiţă nea­gră, dum­bră­veancă, lopătar, ți­gănuş, cres­teţ cenuşiu, ra­ţă roşie, uliu cu picioare scurte, ca­taligă, chiră mică, cioc­în­tors, ghionoaie sură, vultur pescar, pelican creţ, capri­mulg, șoim dunărean – sunt doar câ­teva dintre ele. La rândul lor, Cana­ralele Dunării sunt un ha­bitat ide­al pentru numeroși am­fibieni și reptile (buhai de baltă cu burta roșie, țestoasă de us­cat do­bro­geană, triton cu creastă do­bro­gean), mamifere (vidră, lutră), ne­vertebrate (melcul cu cârlig) sau pești (porcușor de nisip, pe­troc, boare, răspăr, pietrar, sabiţă, zvârlugă, rezeafcă de Dunăre, chişcar de râu sau dunariţă.

Barza neagră din Pădurea Cetate

Dintre habitatele forestiere din apropierea Călărașiului, cel mai mult iese în evidență Pă­durea Ce­tate, de­clarată re­zer­va­ție natu­rală da­torită faptului că deține ultimele vestigii ale pă­du­rilor dobrogene de coastă din lun­gul Dunării. În cadrul rezervației se păstrează încă exemplare seculare de stejar brumăriu, alături de care se găsesc și stejarul pufos, dar și exem­plare de frasin, velniș și cărpiniță. Una din caracteristicile pă­durilor de pe ostroave o repre­zintă re­zis­tența la inundații. În zonele foarte înalte, se întâlnesc steja­rul pedun­culat şi stejarul bru­măriu, dar și rare exem­plare de cor­coduș, măr și păr pă­dureț. Apro­­pie­rea apei și de­păr­tarea de așe­ză­rile uma­ne sunt be­ne­fice cuibă­ritului ber­zei ne­gre, din a­ceas­tă spe­cie spe­rioa­să existând doar un număr de patru pe­rechi.

Poezii păsărești

O treime din situl Brațul Borcea e re­pre­zentată de pă­­duri – zăvoaie de plop, ulm, salcie și răchi­tă, fapt ce ex­plică pre­­zența spe­ciilor cu ha­­bitate fo­res­tie­re, pre­cum ghi­o­noaia sură sau ciocănitoarea neagră. Sfrân­ciocul cu frunte neagră, silvia porum­bacă și sfrânciocul roșiatic își aleg pen­tru cui­bărit liziera acestor păduri, for­mată din mă­ceș, corn, sânger sau porumbar. În copacii bătrâni, de­parte de orice prezență umană, au cuib cele două perechi de uliu cu picioare scurte, 3-4 perechi de gaie neagră și două perechi de codalb. Pe Brațul Borcea trăiesc și cele aproape 20 de perechi de vânturei de seară, specie periclitată, care cuibărește în colonii și se hrănește pe pajiștile sau în culturile cu plante joase, unde își caută prada: lăcuste, co­sași, libelule sau gândaci, șopârle, broaște sau chițcani. Alte specii de răpitoare din sit sunt vânturelul roșu, șoimul rân­du­nelelor, șorecarul co­mun, uliul păsărar, ciuful de pădure și ciușul. Doar le ros­tești numele, și poezia e gata.

Păcuiul lui Soare

Este o insulă de formă alungită, aflată pe Dunăre, localizată la 9 kilometri în aval de lo­calitatea Ostrov din județul Constanța. Are o lungime de 6 kilometri. La extremitatea sa nordică, se află ruinele unei fortificații medie­vale, despre care specialiștii presupun că ar fi vechea Vicina. Cetatea a fost construită între anii 972-976 de militarii împăratului bi­zantin Ioan Tzimiskes, și locuită până în se­colele XIII-XV. Conform unor arheologi, Pă­cuiul lui Soare este al doilea sit din țară ca mă­rime și ca potențial arheologic, după Sar­mi­zegetusa. În anii ’50, apro­xi­ma­tiv un sfert din ce­tate era încă vi­zibilă, dar în zi­lele noastre, abia dacă se mai pot ve­dea 10-15% din ea, din cauza ero­zi­u­nii.

”Vama” de la Călărași

Mai accesibilă, mai ieftină și, pe alocuri, mai sălbatică, zona Călărașiului poate deveni, în câțiva ani, o alternativă la Deltă sau la Marea Neagră, pentru amatorii de natură sălbatică și liniște. Mai ales pentru cei nepretențioși, care sunt obișnuiți să stea la cort și să facă un grătar la foc de lemne. Pe distanțe scurte – până la o plajă de pe Păcuiul lui Soare și înapoi, de exemplu – bărcile cu motor nu sunt foarte costisitoare, iar restul costurilor țin de buna gospodărire a fiecăruia. Dar și pentru cei mai pretențioși există variante: sunt plaje și la marginea Călărașiului, iar terasele din oraș au ofertă foarte bună. Toți cei cu care am vorbit în zonă ne-au recomandat o vacanță de câteva zile pe Dunăre, începând cu luna Mai.

Brațul Borcea, bătut „la pas”

Vara anului trecut a fost una deo­sebit de complicată pe Brațul Borcea. Din cauza secetei, debitul apei a scăzut extrem de mult, astfel că, pe unele porțiuni, jumătate din albia obișnuită devenise plajă. În alte zone, cum ar fi satul Coslogeni, brațul putea fi trecut, pur și simplu, la pas, atât de oameni, cât și de căruțe trase de cai! Situația afec­tează deopotrivă flora și fauna din zo­nă, dar și activitățile comerciale și de pescuit de pe Brațul Borcea.

Foto: Marek Szczepanek, Surub-Wikipedia