Ambasadorii României – LA SALINA și ISSA

– Nu! Nu sunt destinații exotice de pe malul Medi­teranei, ci numele unor vinuri care duc faima României în lume. O Românie în care tradiția se reinventează și oamenii harnici fac minuni. Vă spunem o poveste mai pu­țin cunoscută, în care vinurile poartă haine împără­tești, iar turismul viticol este una dintre cărțile câștigătoare –

Povestea acestui reportaj începe într-unul din restaurantele cochete ale Sibiului, după o zi de muncă pe teren a echipei de re­porteri de la „Formula AS”. Așa cum ne este obi­ceiul, după o zi de umblat până ni se înroșesc tălpile, seara ne adunăm la un pahar de vin și povestim pe unde-am umblat și ce-am aflat. I-am cerut ospă­tarului să ne recomande un vin alb și el ne-a spus: „Știți, la Sibiu tocmai s-a desfășurat un con­curs oenologic. Nu vreți să încercați vinul care a câș­tigat locul întâi? Este un sauvignon blanc Issa, de la Turda”. „Și pe locul doi cine a ieșit?”, am întrebat. „Tot un vin Issa, un chardonnay”. Am zis să încercăm și noi marele câștigător. Și încercați am rămas! Ne-a plăcut atât de mult, vorbele s-au legat așa de bine încât, de atunci înainte, am inclus vinul Issa în… stilul nostru de viață. Dar înainte s-o facem, am… anchetat. Marile iubiri ascund povești ferme­cate. Așa că iată-mă în drum spre Turda, unde mă aș­teaptă oenologul și administratorul Cramei La Sali­na, domnul Ovidiu Maxim.

Struguri pe un munte de sare

De câtva timp, drumul de la Sibiu la Turda este o încântare. Nu doar că ai autostradă și mergi „dom­nește”, dar peisajele sunt superbe și e reconfortant să vezi toate terenurile agri­cole lucrate la milimetru, fără o palmă de pârloagă! Iar la Salina Turda am des­coperit că lucrurile stau la fel de bine. Crama La Sa­lina, cea care produce vinu­rile Issa, a preluat de la ve­chea exploatare viticolă pod­goria și a transformat total locul: pe fostele dealuri săl­batice sunt zeci de hectare de viță-de-vie, aliniate pe sisteme de susținere moder­ne, întreținute ca la farma­cie. Dacă nu știați până acum, Salina Turda este cel mai vizitat punct turistic din România, aducând aproape 700 de mii de turiști din toată lumea în fiecare an. Chiar și acum, la început de sezon, parcarea salinei e plină și poți auzi toate lim­bile pământului, de la en­gleză, la japoneză. Dar pe cât de senzațional arată salina înăuntru, reproiec­tată și ea cu un design fu­turist, pe atât este de inedită ideea de a avea o podgorie și o cramă… pe un munte de sare! Ideea se pare că le-a venit romanilor pe vre­mea când Turda era un mare centru administrativ al Imperiului și se numea Potaissa, de unde și numele vinului de astăzi – „Issa”. Tradiția romană a mers mai departe timp de 2000 de ani, deși, de la câteva sute de hectare de viță-de-vie, au supraviețuit, până după revoluție, doar 50. Ele au reușit, totuși, să salveze și să dea conti­nuitate unei tradiții de câteva mii de ani: „Aici era stație de cercetare viticolă și făcea parte din podgo­riile Aiud”, spune Ovidiu Maxim. „După ‘89, a fost lăsată în para­gină. Noi, când am ajuns aici, bu­ruiana era mai mare decât siste­mul de susținere! Ne-am apucat imediat de treabă, am scos tot – stâlpi vechi, viță-de-vie, tot. Era final de iulie, în 2011, când am început defrișarea, și în decembrie deja terenul era pregătit. E un loc spe­cial. Podgorii pe teren salin nu mai există în România, aceasta este unică. Am găsit aici plantate soiuri vechi – șasla, muscat, fetească albă și regală și traminer roz, dar via era îmbătrânită și se cerea una nouă. Eu mi-aș fi dorit, ca oenolog, să păstrăm din via veche de fetească, dar era mult prea com­plicat, cu acces dificil. Acum am plantat 8 soiuri noi – chardonnay, sauvignon blanc, pinot noir, muscat ottonel și riesling de rhein, neuburger, cabernet sau­vignon și fetească neagră. Sunt soiuri care se potrivesc foar­te bine cu zona. Toată aceas­tă con­versie s-a făcut pe bani europeni, câteva milioane de euro, iar in­vestitorii, doi oameni de afaceri din Cluj, au mai adus încă de două ori pe atât”.

Povestea vinului: din vie, până în pahar

Am luat-o la pas prin pod­gorie, pe urmele călăuzei mele, urmând întocmai drumul vinului, din vie, până în… pahar. De sus, de pe dealuri, priveliștea e încân­tătoare. Am avut noroc și de o zi cu soare, și parcă nu îți venea să mai pleci din mirosul acela de pă­mânt reavăn și frunze proaspăt încolțite, să tot stai cu privirea în acel verde perfect aliniat, peste care umbra norilor trecea diafană. „Problema sunt oa­menii. Lucrăm cu oameni fu­rați. Avem noroc că Salina este într-o zonă mai însorită a regiunii și le putem «fura» startul altora. Adunăm zeci de oameni din regiune, le oferim, într-o vilă specială, masă și casă, pe lângă banii aferenți zilei de lucru. Dar chiar și așa, mâna de lucru lipsește. În România nu găsești oameni muncitori așa de ușor”.

Recoltarea strugurilor e manuală, în lădițe de maxim 20 de kilograme. Totul este dus la cramă, unde urmează să fie storși, pe categorii. „Acum avem și mașinile de presat și tancuri suficiente pentru de­pozitare controlată și mașină­ria de îmbuteliere. În primii ani, închiriam mașina de îmbuteliere de la o firmă din Austria: veneau cu ea într-un camion gigantic și lucram la foc continuu câteva zile, ca să reușim să punem vinul în sti­cle. Era foarte greu. Acum avem propria linie de îmbu­teliere, suntem salvați”. După ce vinul curge în sticle, se li­pește eticheta, o etichetă su­per­bă, concepută de un designer din Cluj și… vinul poate porni spre pahar. Dacă este un vin de calitate superioară, se construiește timp de câțiva ani, mai stă la butoi de stejar. Încă mai sunt lucruri de re­zolvat: de pildă, vinul spumant se face… în Italia: „Spumarea vinului o facem în Italia, pentru că nu avem tehnologia necesară. Da, încărcăm tot vinul în cisterne, îl trimitem la Treviso, acolo «se spu­mează», se îmbuteliază, și abia apoi se întoarce acasă. Am ales soluția asta pentru că am vrut să lucrăm cu cei mai buni”, îmi explică domnul Ovi­diu. Chiar el este „dintre cei mai buni”, un exemplu de ambiție, s-a școlit în Italia, Austria și Nouă Zeelandă ca să îi iasă vinurile pe care și le dorea, apoi s-a întors aici, pe dealurile Durgăului. Și toate aceste eforturi au început să dea roade: în nici zece ani, vinurile Issa au strâns o grămadă de premii, de la cele naționale și balcanice, la cele mondiale, de la Bruxelles, unde a obținut medalia de argint pen­tru Sauvignon-ul Blanc. Chardonnay-ul este, de asemenea, apreciat, mai ales în Occident, iar Pinot Noir-ul, ținut la butoi câteva luni, a câștigat și el câteva premii și mai ales fidelitatea clienților, fiind, de fapt, un rosé de excepție.

În ultimii ani, România nu doar că a ajuns pe locul 5 al producătorilor de vin la nivel european, dar vinul a devenit un im­portant ambasador pentru țara noastră: „Da, Româ­nia a crescut foarte mult în ultimii ani, asta și dato­rită fondurilor europene care s-au dat pentru reconversie și trecerea la soiuri nobile. În momen­tul ăsta, se deschid cel puțin două crame noi pe an în România, ceea ce este extraordinar. Suntem recunoscuți la nivel mondial și vinurile românești sunt tot mai căutate. Aș zice că nu e puțin lucru când te lupți cu tradiția de secole în vinificație a unor țări precum Italia, Spania sau Franța. Chiar și noi, cu vinurile Issa, exportăm și avem cerere nu doar în Europa, dar și în America, Asia și, mai ales, Canada. Dar cel mai mult vindem în țară, unde și gusturile românilor s-au schimbat în ultimii ani. Românii nu mai beau doar bere și nu mai cer doar vin demidulce, gusturile s-au rafinat. Am fost sur­prins să văd, la degustările pe care le facem prin țară, că tinerii de la noi chiar se pricep să deguste un vin și vorbesc cu multă pasiune despre povestea, structura și înțelesul unui pahar cu… Issa”, spune domnul Ovidiu zâmbind.

Un nou înțeles al vinului

Mărturisesc cu sinceritate că povestea cramei Salina Turda mi-a dat o altă perspectivă asupra direcției europene către care se îndreaptă România. Dacă pentru mulți români vinul rămâne băutura preferată, în jurul căreia să te aduni și să povestești, așa cum facem și noi, cei din redacție, atunci când plecăm pe teren, pentru mulți oameni, vinul este un ex­celent pretext pentru a călători, pentru a desco­peri istoria, pentru a explora gastronomia sau chiar pentru a face sport! Turismul viticol, o altă miză a investitorilor de la Crama Salina. Au construit lângă podgorie o pensiune. Apoi un restaurant cu 200 de locuri. Au adus un bucătar chef. Sarea-n bucate. Și nu s-au oprit aici. Au ridicat și ditamai centrul de echitație, la cele mai înalte stan­darde europene. Am fost și le-am vizitat pe rând și am rămas… mas­că. Restaurantul arată impecabil, are și o terasă pentru degustare de vinuri, alături de o sală de eveni­mente. Cât despre centrul de echi­tație, el a fost botezat Biniște, adică o combinație de bine și li­niște. Are 30 de boxe pentru cai și tot ce este necesar, de la hipodrom cu tribună, la instructori. Când am ajuns, Nicușor, un tânăr ce locu­iește în satul de lângă salină, tocmai învăța câțiva cai de rasă cum să facă o reverență cu picio­rul în pământ. Îi pregătește pentru spectacolele ce vor urma aici toată vara, oferite celor ce vin la degustare de vinuri. Nicușor are 24 de ani și nu a vrut să plece din țară, așa cum au făcut-o mulți tineri de vârsta lui: „Mie mi-or plăcut caii de mic. Aveam acasă cai și căruță și tăt cu ei am crescut. No, dacă am auzit că aici se fac angajări, am zis că aici e de mine. Și nu e vorba doar despre salariu, deși e bun și sunt mulțumit. E vorba că îmi e drag să lucrez cu caii. La înce­put, am stat și eu pe lângă un instructor și am văzut cum pro­ce­dează, apoi am făcut cursuri și acum sunt dresor. Nu e greu. Calul e așa, un animal, că dacă a prins încredere în tine, apoi orice poți face împreună cu el. Vă aștept la vară, să vedeți spectacolul nostru!”, a zis Nicu­șor, s-a întors la cai, a plesnit din bici și dresajul a început din nou. Ce cai sunt la Crama Sa­lina? Cai arabi, olandezi, mus­tang, spanioli… Cai superbi, în­grijiți exemplar. Nu toți sunt ai centrului de echitație. Există români care au cai și le închi­ria­ză aici boxe, ca într-un fel de hotel de lux cabalin, unde li se oferă inclusiv un jokeu personal și program de antrenament zil­nic. Unii își țin caii aici din co­moditate, alții, ca să fie pregătiți pentru concursuri. Iar cei care aparțin bazei de echitație sunt folosiți și pentru turiști – trasee călare în zonă, sau ture de pod­gorie în șaretă!

Salina Turda, perla coroanei

Și cum să nu faci turism viti­col, când ai lângă tine unul din­tre cele mai importante puncte turistice din România – Salina Turda. Stai în vârful dealului, în podgorie, cobori în cramă și apoi cobori încă o dată… la aproape 50 de metri adâncime, într-un loc ca o altă planetă. Am profitat de ocazie și am vizitat din nou incredibilul decor sub­teran al salinei. Refăcută în urmă cu aproape zece ani, tot pe fonduri europene, salina aceasta este un loc unic în lume. În ca­merele gigantice din sare, la care cobori cu un lift de sticlă, te așteaptă o uriașă roată panora­mică, înaltă de 20 de metri. Iar în Mina Terezia, ai o cascadă de sare și… un lac subteran, pe care te poți plimba cu barca! Vrei să faci sport? Da, se poate! În subteran sunt amenajate impecabil locuri pentru mini-golf, popice, biliard sau tenis de masă. Și pentru cine vrea – expoziții! În Sala Crivacului, de exemplu, poate fi văzut cel mai vechi echipament minier din lume, păstrat chiar la locul exploatării. Să tot stai aici, pe dealurile înverzite ale Turdei, să poți vedea pe îndelete minunățiile locului, de la această fabuloasă salină, la Cheile Turzii, cu florile lor unice în lume, și bineînțeles, să sfârșești în fața unui pahar de Issa, la podgorie…

M-am întors bucuros la cartie­rul general al redacției, din Țara Hațegului. Am desfăcut o sticlă de vin Issa și le-am povestit colegilor ce minunății am descoperit. La rândul lor, au povestit, și ei, des­coperiri uimitoare, dintr-o Ro­mânie necunoscută, unică prin oameni și frumuseți. Ne-am bucu­rat împreună că încă există lucruri care ne pot surprinde, în aceste vremuri așa de tulburi, pline de amenințări. Adevărul este că Ro­mânia merge înainte, pe puterile oamenilor care visează să-și facă un rost. Am ciocnit pentru ei un pahar de vin.

Premii pentru vinurile Issa

* International Wine Competition Bucharest 2015 – Issa Sauvignon Blanc 2014 – Medalia de Aur

* International Balkan Wine Competitions 2015 – Issa Sauvignon Blanc 2014 – Medalia de Argint

* International Wine Competition Bucharest 2016 – Issa Pinot Noir Rose 2015 – Medalia de Argint

* International Wine Competition Bucharest 2018 – Issa Chardonnay 2017 – Medalia de Aur

* International Wine Competition Bucharest 2018 – Issa Chardonnay Barrique – Medalia de Argint

* International Wine Competition Bucharest 2019 – Issa Sauvignon Blanc Ice – Medalia de Aur

* International Wine Competition Bucharest 2021 – Issa Chardonnay Barrique – Medalia de Aur

* International Balkan Wine Competitions 2021 – Issa Sauvignon Blanc 2020 – Marele Premiu

* International Balkan Wine Competitions 2021 – Issa Sauvignon Blanc 2020 – Medalia de Aur

* International Balkan Wine Competitions 2021 – Issa Rhein Riesling 2019 – Medalia de Aur

* International Balkan Wine Competitions 2021 – Issa Chardonnay Barrique – Medalia de Aur

* International Balkan Wine Competitions 2021 – Issa Pinot Noir Red 2019 – Medalia de Argint

* Concours Mondial de Bruxelles 2021 – Issa Sauvignon Blanc 2020 – Medalia de Argint

* Mundus Vini 2021– Issa Sauvignon Blanc 2020 – Medalia de Argint

* International Wine Competition Bucharest 2022 – Issa Sauvignon Blanc 2021 – Medalia de Aur

* International Wine Competition Bucharest 2022 – Issa Pinot Noir Red 2020 – Medalia de Aur

* International Balkan Wine Competitions 2022 – Issa Pinot Noir Rose 2021 – Cel mai bun rosé

* International Balkan Wine Competitions 2022 – Issa Pinot Noir Rose 2021 – Medalia de Aur

* International Balkan Wine Competitions 2022 – Issa Neuburger 2021 – Medalia de Aur