– Secretarul de stat american, Antony Blinken, s-a întâlnit luni cu președintele chinez, Xi Jinping, încheind „o vizită rară și esențială la Beijing, menită să atenueze numeroasele dispute dintre cele mai mari două economii ale lumii”. Este această întâlnire un semn de deschidere? Există perspective de dezgheţ în lunga listă de dispute dintre SUA și China?
– Întâlnirea lui Antony Blinken cu Xi Jinping a deschis calea reluării dialogului dintre Beijing și Washington, într-un moment în care relațiile bilaterale începuseră să se deterioreze în mod îngrijorător. Președintele Xi însuși a declarat că ambele state au făcut progrese în stabilizarea acestor relații. Analiștii apreciază că este vorba doar de o reconectare, nicidecum de o reconciliere, dar, în contextul destabilizării accentuate a relațiilor sino-americane din ultima vreme, simplul fapt că s-a convenit reluarea dialogului este o realizare în sine. De altfel, secretarul de stat american nici nu avea teme majore pe agenda vizitei la Beijing, principalul său obiectiv fiind să-l convingă pe președintele chinez să dea semnalul unui început de dezgheț. Ambele state sunt interesate să atenueze tensiunile dintre ele: China are probleme economice, înregistrând o creștere economică sub așteptări, după gestionarea defectuoasă a pandemiei de COVID, și ar dori ca SUA să renunțe la barierele comerciale impuse transferurilor tehnologice, care îi îndepărtează pe investitori; la rândul ei, SUA dorește diminuarea activității militare chineze în Pacific, mai ales în jurul Taiwanului și în Marea Chinei de Sud, unde au avut loc deja întâlniri riscante între avioanele militare americane și cele chineze. Totodată, Washingtonul este nemulțumit de faptul că Beijingul nu a condamnat agresiunea rusă în Ucraina și menține o poziție ambiguă față de acest război. Să nu uităm însă că, dacă nu s-ar fi aflat în dificultate, China nu ar fi renunțat la retorica ei belicoasă la adresa SUA, afișată, nu demult, de însuși Xi Jinping. Rămâne de văzut cum se vor transpune în practică promisiunile privind reluarea dialogului, mai ales în privința deschiderii canalelor de comunicare militare, China fiind un partener dificil de negociere. Dar fără întâlnirea Xi-Blinken, perspectivele pentru pacea mondială, fie ea și relativă, ar fi fost mai mult decât sumbre.
– Pe frontul de luptă din Ucraina, odată cu startul mult-așteptatei contraofensive coordonate de la Kiev, s-au înregistrat mișcări strategice ale Rusiei în Belarus, dar și tentative diplomatice externe de mediere a păcii. Este sfârșitul războiului ceva mai aproape, sau se profilează un conflict de lungă durată? Și-au atins sancțiunile la adresa Moscovei scopul?
– Contraofensiva ucraineană a început, într-adevăr, dar se află în faza operațiunilor preliminare, iar marile bătălii nu au fost lansate. Ucrainenii au reușit să avanseze 60 de km spre Donețk, dar au dificultăți în Zaporijie. Luptele se anunță crâncene, dar Kievul nu va renunța la operațiunea sa de recucerire a teritoriilor invadate de ruși, mai ales după ce s-au pregătit atâta vreme și după ce populația a fost supusă la atâtea privațiuni și suferințe. Nu întrezărim, deci, apropierea finalului războiului, ci ne așteptăm ca el să intre într-o fază mai dură. Declarațiile belicoase ale președintelui Belarus Aleksandar Lukashenko și transferul de rachete nucleare rusești în Belarus sunt gândite de Moscova ca să-i intimideze atât pe ucraineni, cât și pe occidentalii care îi susțin. Parlamentul de la Kiev a răspuns însă ferm, propunând declararea Belarus drept stat agresor și ruperea relațiilor diplomatice cu Minskul. Deși nici occidentalii nu par speriați, ei au decis, totuși, ca Ucraina să nu fie invitată să se alăture Alianței la summit-ul de la Vilnius, din 11 iulie. În acest context, nici nu merită să vorbim despre tentativa de mediere a șefilor de state din Africa, care au dovedit doar că nu înțeleg nimic din ce se întâmplă în Ucraina. Reziliența economiei Rusiei la sancțiunile occidentale este însă o altă poveste. Ea se datorează cooperării Rusiei cu state cu regimuri autoritare ca India, Brazilia, Iran, China și Arabia Saudită. Totodată, unele exporturi de tehnologie și mărfuri supuse sancțiunilor din UE către țări din fosta URSS, ca de exemplu Kazahstan și Uzbekistan, au fost lăsate să tranziteze prin Rusia, unde peste jumătate au fost deturnate spre firme rusești. Nu este însă pentru prima oară în istorie când Rusia profită de pe urma superficialității occidentalilor combinată cu decuplarea de valorile occidentale a unor state din Asia, Orientul Mijlociu și America de Sud.
