Sunt luni bune de când coaliția de guvernământ dă din colț în colț în căutarea de soluții care să rezolve problema deficitului bugetar. E limpede că bugetul pe 2023 a fost calculat greșit. În buna tradiție a statului român, au fost umflate cheltuielile, mai cu seamă cele cu salariile din sectorul bugetar, în timp ce s-a mizat pe încasări cu totul nerealiste. Rezultatele s-au văzut imediat: deficitul bugetar s-a adâncit cu fiecare lună, ajungând acum, la mijlocul anului, la cote critice, care pun în discuție angajamentele de performanță economică pe care le-am negociat cu Uniunea Europeană. Forțată, prin bornele incluse în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), să rezolve situația pensiilor (mai cu seamă a celor speciale), coaliția a avut cel mai bun alibi din lume să taie chiar la sursa răului. A preferat să apere privilegiile nesimțite și a făcut o lege care, cel mai probabil, nu va putea fi aplicată niciodată. S-a făcut că lucrează, fără să rezolve nimic!
Cum, însă, bugetul nu se îngrașă de la lumina soarelui, trebuie umblat în altă parte, dacă la pensiile speciale nu se poate umbla. Așa că, strâns cu ușa de UE, guvernul analizează soluții care mai de care mai năstrușnice pentru echilibrarea finanțelor. La mijlocul acestei săptămâni, în plină caniculă, angajații din construcții au ieșit în stradă, în fața amenințării că se vor anula facilitățile fiscale din sectorul în care lucrează. În condițiile în care cei mai buni meseriași români au luat deja drumul străinătății, o astfel de măsură riscă să provoace un nou exod românesc spre Occident, în paralel cu o migrație și mai mare spre România – cu toată complexitatea pe care o implică – a muncitorilor mai ieftini din Asia. Suntem siguri că asta ne dorim?! Se gândește cineva și la impactul măsurilor care se propun sau salvgardarea propriilor interese ale guvernanților merită orice risc?!
Dar măsura cea mai aberantă dintre cele propuse, într-un context mai larg, legat de ajustarea Taxei pe Valoarea Adăugată (TVA), este mărirea TVA-ului la tipărituri. Într-un moment în care, pe de o parte, România e sufocată de consecințele analfabetismului funcțional, iar pe de altă parte se confruntă cu riscuri serioase la adresa democrației, din pricina unei prese tot mai slabe și mai obediente, Guvernul Marcel Ciolacu pregătește o nouă lovitură pentru cei care mai susțin, în condiții infernal de grele, lectura serioasă. E binecunoscut că avem cea mai mică piață de carte din UE, raportat la numărul de locuitori; despre presa scrisă nici nu mai are rost să discutăm, a fost pusă la pământ cu metodă, prin falimentarea în stil mafiot a rețelelor de difuzare, închiderea chioșcurilor, și prin implicarea oneroasă a mogulilor politici, acoperiți de serviciile secrete, care au cumpărat ziare doar ca să le lichideze. La capitolul presă, România se află pe ultimul loc între fostele țări comuniste. Reducerea TVA pentru tipărituri la 5%, acum câțiva ani, a fost o gură de oxigen. Nu a rezolvat problemele de fond, dar a dat, realmente, încă o șansă presei scrise. Inutil de spus că, la cât sunt de slăbite piața de carte și cea de presă, ridicarea TVA-ului la 19% ar aduce sume nesemnificative în raport cu deficitul bugetar, câteva procente dintr-o mie, în cel mai optimist scenariu. Și atunci, de ce să mărești TVA-ul la tipărituri? Pentru un pumn de euro, marea alianță PSD-PNL e în stare să sugrume ultimele racorduri cu civilizația și democrația ale României. E prea puțin să ne imaginăm că e prostie la mijloc, miroase de la o poștă a ticăloșie…
