TIA ȘERBĂNESCU: „Alegerile din 2024 sunt, în felul lor, cruciale. E un război pe muchie de cuțit între democrațiile occidentale și forțele criptoputiniste”

Analiza politică a lunii ianuarie

„Întreaga Europă fierbe de proteste”

– Începutul noului an a stat, în România, sub semnul protestelor fermierilor și transportatorilor. Sunt legitime revendicările acestora?

– Există o situație reală, gravă, sunt probleme cronice, de ani de zile. Vedem cu toții că în agri­cul­tură sunt multe nereguli și, de aici, multe nemul­țu­miri. Agricultura nu e la nivelul așteptărilor, nici ale fermierilor și ale țăranilor, nici ale consuma­to­rilor. Produsele sunt tot mai scumpe, multe dintre ele con­trafăcute, inclusiv cele românești. Întreaga Europă fierbe de proteste ale fermierilor, și nu numai ale lor, toată lumea și-a adus aminte că are reven­dicări, 2024 fiind un an electoral la nivel mon­dial. Sunt alegeri în vreo 65 de țări, peste tot te­re­nul electoral e con­vulsiv. Urmând alegeri, lu­mea se gândește că obține mai repede sau mai ușor ceea ce își dorește: de aici, greve peste greve, pro­teste peste proteste, revendi­cări și cereri salariale, în mai toate domeniile.

La noi, au atras atenția protestele fermierilor și ale transportatorilor, nemulțumiți, printre altele, de rata­rea intrării în Schengen pe cale terestră. Aerian și maritim s-ar putea să intrăm în Schengen în acest an, dar asta nu-i ajută pe transportatori. Nemulțu­mi­rile fermierilor și ale transportatorilor sunt, în bună mă­sură, îndreptățite. Nu s-a făcut suficient pentru fer­mieri, nu a existat un plan coerent care să fie ur­mărit, indiferent de guvernare: să continue iri­gațiile, să fie înlesniri pentru anumite programe, să fie încu­ra­jați crescătorii de vite, cultivatorii de pă­mânt. Abia acum, Comisia Europeană vrea să pună la cale o stra­­tegie. Niște măsuri generale ar fi bine să existe, dar e nevoie de măsuri specifice pentru fiecare țară în parte.

„Există o fascinație față de băieții răi”

– Putem vorbi de încercări de confiscare poli­ti­că a protestelor de stradă din zilele acestea?

– Sunt, desigur, și manipulări politice la mijloc. Partidele din opoziție încearcă să profite de pro­tes­te. George Simion, liderul AUR, s-a dus printre pro­testatari, care l-au gonit, și atunci a organizat un mi­ting de sprijin pentru fermieri. Cea mai penibilă a fost Diana Șoșoacă. Asta e marca ei: a organizat mi­ting de trei zile în Capitală, cu „patru mii de par­ti­cipanți și sute de tractoare”, unde n-a fost decât un singur tractor. Unde e un protest, hop și Șoșoacă, hop și Simion! Au făcut proteste și la Iași, de Ziua Unirii (!). Pentru scandalagii nu există sărbători. Te și miri până unde poate să ajungă cu stilul în care se com­por­tă! Deloc jenată de eșecul lamentabil din Capi­ta­lă, Șoșoacă s-a dus la Iași, unde și-a regizat un fel de intrare prezidențială. A pășit pe covorul ro­șu, a trecut în revistă „Garda de Onoare”, cu „șoșo­cii” ei de aco­lo, care cântau imnul, iar ea sa­luta, vezi Doamne, marțial. Asemenea încercări de folosire a protestelor pentru a favoriza anumite par­tide și anu­mi­te direcții vedem în toată Europa. În Franța, fer­mi­erii au fost și mai agresivi ca la noi. Nu numai că au blocat dru­murile, dar au răsturnat camioanele venite cu ali­men­te din România, din Spania sau Bul­garia. Au răs­turnat camioanele și au aruncat pe șo­sele carnea, laptele, brânzeturile, ro­șii­le. Uneori, își aruncă și ali­mentele proprii, ne­mul­țumiți de pre­țuri. Să n-ai res­pect pentru hrană, asta mi se pare ceva în neregulă…

Revenind la oile noastre, în frunte cu Șoșoacă, că ea e „Bisisica” politicii românești: spre surprin­derea tu­turor, sociologul Vasile Dâncu, liderul PSD, s-a apu­­cat să o reabiliteze, zicând că nu e putinistă, nu e nici legionară, doar îl imită pe Corneliu Va­dim Tu­dor. Săraca, nu e putinistă, dar stă toată zi­ua la amba­sa­da Rusiei! Dâncu a explicat, apoi, ceea ce fac mulți ana­liști, că și Simion, și Șoșoacă se înscriu în curen­tul suveranist, care capătă amploare în toată Europa. Dacă ne uităm la mișcările astea suveraniste și la politicienii suveraniști, Marine Le Pen, în Franța, Gior­gia Meloni, în Italia, sau Victor Orban în Unga­ria, plus cei din Germania, vezi că toți sunt legați, într-un fel sau altul, de Rusia. Su­ve­ranismul e, de fapt, un eufemism pentru o schim­bare a civilizației oc­ci­dentale cu un autorita­rism de stat de tip oriental. Noi am mai fost suve­raniști: pe vremea lui Nicolae Cea­ușescu, nu eram nici în UE, nici în NATO, eram nealiniați, singuri și independenți. Și ne-am săturat, nu-i așa?! Am fost „suveraniști” și după ’90, până să in­­trăm în Uni­­unea Europeană, dar tot eram nemulțumiți.

Problemele sunt cronice și necesită abordări mult mai bine susținute. În timpul ăsta, e limpede că în toată Uniunea Europeană acționează agenții de influ­ență ruși. Sunt mulți, sunt bine infiltrați și încearcă , în acest an electoral, să împingă opțiu­nea gene­rală cât mai mult spre acești suveraniști, astfel încât să controleze în UE. Auzim cârteli la adresa lui Volo­di­mir Zelenski, cârteli la adresa Ma­iei Sandu, în schimb, nu se aud deloc critici la adre­sa lui Putin sau a teroriștilor. Semn că lumea pare să încline în fa­voa­rea băieților răi. E o fascinație față de băieții răi! Lumea nu mai ține cu victimele, iar asta o să ne coste. Dacă îi încurajezi pe agresori, într-un fel sau altul, s-ar putea să-ți vină și ție rân­dul să ajungi vic­ti­mă, și să vedem atunci cine te mai ajută. Ucraina ar fi fost distrusă de mult, dacă nu era ajutată. Și acum e în pericol, pentru că SUA au încetat ajutorul financiar. Dacă vine Donald Trump la Casa Albă, e limpede că Putin va avea mână liberă. Și nu numai el, căci vor fi încurajați toți cei asemeni lui, Xi Jinping și alții se vor baza pe aceas­tă placiditate mondială, ca să nu-i zic solidarizare, în fața răului.

– Care ar fi perspectivele globale după acest val de alegeri din 2024?

– E greu de anticipat, dar suveraniștii n-au atins încă masa critică care să le permită să preia direct conducerea Europei și a lumii, așa cum își doresc. Rusia vrea o Europă dezbinată, așa îi va fi simplu să pună mâna pe continent. Asta e ținta Rusiei, dacă Putin are mână liberă și zdrobește Ucraina așa cum vrea. Au apărut deja voci: „Hai, faceți pace, lă­sați Rusiei niște teritorii și gata!”. Mă întreb: așa ar proceda acești „pacifiști” și dacă ar fi țara lor în joc? S-ar putea ca următoarea țintă să fie Moldo­va, pen­tru că nu e țară NATO, și-atunci Rusia nu riscă, cel puțin legal, implicarea directă a NATO. Dacă vine Trump și menține poziția asta a SUA, care s-au să­tu­rat să ajute democrația, multe lucruri se vor schim­ba în rău. În următorii ani, în funcție de liderii care vor veni, din ce în ce mai nedemni de încrede­re, există riscul ca democrația occiden­ta­lă să fie pu­să din ce în ce mai mult în dificultate de aceste miș­cări centrifuge. Depinde ce lideri vor ieși după aces­te alegeri, dar speranțe mari nu sunt. Nu vezi perso­naje în care să te poți încrede că pot scoate Europa din criză și pot găsi soluții. Prin ur­mare, alegerile din 2024 sunt, în felul lor, cruciale. Poate nu vor pune direct și imediat în pericol demo­crația occi­den­tală, dar s-ar putea nici să nu o întă­reas­că. E un război pe muchie de cuțit între de­mo­crațiile occi­den­tale și forțele centrifuge, așa-zis su­ve­raniste, de fapt criptoputiniste. S-ar putea să câștige, totuși, par­tea pro-democrație, mai rațio­na­lă, dar nu foarte con­vingător și nu cu lideri sau cu măsuri care să-ți dea speranța că vor putea redresa foarte repede situația. Să sperăm că procesul de de­teriorare nu se va acce­lera în zona Uniunii Euro­pe­ne și că dictatorii și te­roriștii, care sunt foarte uniți între ei, nu vor câștiga definitiv, cel puțin nu de data asta.

„Logic vorbind, partidele din coaliție, PSD, PNL, ar trebui să aibă câștig de cauză”

– În acest context internațional complicat, cum se văd la noi alegerile care vin? Marea alian­ță PSD-PNL, care și-a făcut un slogan din pacea socială, se confruntă cu proteste de proporții în ultima vreme…

– Logic vorbind, partidele din coaliție, PSD, PNL, poate și altele pe lângă ele, ar trebui să aibă câș­tig de cauză, dar nu în măsura în care și-ar dori. Asta, pentru că celelalte partide oferă niște pro­mi­si­uni absurde, n-au niciun fel de soluții în afară de scandal, scandal și scandal. În măsura în care pu­tem avea încredere în sondaje, PSD și-ar conserva electoratul propriu, cam 30%. PSD e urmat în unele son­daje de AUR, în altele de PNL, care sunt cam la egalitate, apoi vine Alianța Dreapta Unită (ADU), în care s-au strâns USR cu PMP și cu Forța Dreptei, cu 14-15%, ceea ce nu e rău. AUR e cotat în jur de 19-20%, iar partidul Dianei Șoșoacă stă bi­ne, cu 8%. Noroc că Simion și Șoșoacă sunt cer­tați, dar nu știi niciodată când se împacă, iar asta ar însemna 25% din voturi, cam un sfert de Parla­ment! Problema e că nu prea ai ce vota. Dacă PSD și PNL, partide cu experiență, cu tradiție, ne oferă doar improvizații și lideri neauten­tici, la ce să ne așteptam?! Ce treabă are Nicolae Ciu­că cu politi­ca?! Un lider ar trebui să fie locomotiva partidului. Nici pomeneală! Ciucă pare mai degrabă o remorcă a partidului… Oferta e foarte slabă, se scot vechi­tu­rile de sub tejghea, se stropesc cu apă și se vând drept trufandale, ca la piață. Riscul cel mai mare este cel al absenteismului. În condițiile astea, ci­ne se va mobiliza mai bine va lua mai mult. UDMR, dacă își aduce toți susținătorii la vot, poate face 8%, pe când, dacă ar ieși toată țara la vot, nici n-ar mai intra în Parlament! E o miză importantă aceasta a mobilizării. Pe de altă parte, vom asista la momente care mai de care mai violente. Violențe, minciuni, manipulări, dezinformări, de toate vom avea parte. Partidele vor scoate la bătaie totul, nu se vor da în lături de la nimic pentru a obține voturi. Iar după alegeri, va veni potopul! Anul ăsta se vor face noi pro­misiuni, se vor mai da niște bani din pix. Toată lumea crede că dacă e an electoral e momentul să ceară, să profite. Dar după aceea, cine va plăti?

Guvernanții au promis restructurarea sectorului bugetar. Și-au văzut în continuare de metehnele lor, aveau oameni de plasat, posturi de inventat. Nu ajun­ge că l-au luat consilier pe Victor Ponta, care, ori­cum, face numai declarații care compromit Guver­nul, dar l-au angajat și pe socrul lui, pe Ilie Sârbu. După 9 ani la Curtea de Conturi, o sinecură cât toate zilele, acum l-au pus în Consiliul de Administrație la RomSilva. La 73 de ani! Chiar trebuie să avem sine­­cu­riști din ăștia pe viață?! După ce pretindeau că luptă cu pensiile speciale, le-au mărit și pe alea! Un amărât cu 2.000 de lei pensie câștigă 100 și ceva de lei, iar specialii câștigă o pensie obișnuită în plus! Totul numai pe împrumuturi. Cât o să mai țină și nebunia asta cu împrumutul?

– Zilele trecute, România a primit o vizită la ni­vel înalt din Vietnam. Una din temele discutate a fost importul de forță de muncă. E pregătită Româ­nia pentru această migrație a forței de muncă?

– România și-a exportat, pe de-o parte, muncitorii calificați, și aduce alții mai ieftini și nu atât de cali­fi­cați, din țări mai sărace. Și ai noștri s-au dus la mai bi­ne, și la noi vin alții la mai bine. Iar noi avem ne­voie de ei: în construcții n-ai cu cine să lucrezi, în res­ta­urante, în servicii, la firmele de livrare la domiciliu, la fel. Lumea sărăcește, și atunci se mută unde găseș­te ceva mai bun decât acasă. Așa cum și ai noștri, când se duc în străinătate, lucrează bine și sunt un mo­del de corectitudine, așa e și la noi, vin angajați mult mai serioși decât ce mai găsești pe la noi. Fie­care caută un loc de trăit pe lumea asta. Dar s-ar putea ca nivelul acesta de forță de muncă care vine la noi, din țări mult mai slab dezvoltate să reflecte, de fapt, pașii înapoi pe care îi facem noi. Renunțând la cali­ficare, la specializări, toată mâna de lucru a ajuns din ce în ce mai slab calificată. Am putea zice că România se descalifică la locul de muncă.