TIA ȘERBĂNESCU – “Moțiunea de cenzură nu rezolvă criza politică”

Analiza politică a lunii SEPTEMBRIE

“Partidele din opoziție nu se prea suportă reciproc”

– La finalul lunii Septembrie, Opoziția a ticluit o nouă moțiune de cenzură, care, în funcție de voturile primite ar putea schimba fața politicii ro­mânești, influențând alegerile prezidențiale. Ce sorți de izbândă are această moțiune?

– De această dată, moțiunea are șanse reale să fie adoptată și astfel să ducă la căderea guvernului, ceea ce ar însemna dezastru pentru candidatul PSD la președinția statului, care s-ar trezi probabil fără nici o susținere în propriul partid. Totuși, surprize pot apărea oricând. La momentul depunerii, moțiu­nea de cenzură era semnată de 237 de parlamentari, cu puțin peste numărul necesar ca ea să fie admisă, de 233 de voturi. Problema este că de fiecare dată au existat parlamentari care și-au schimbat opinia pâ­nă la vot sau care au absentat de la vot și astfel mo­țiunea a fost respinsă. În plus, pe parlamentarii ALDE și Pro România nu știi cât te poți baza, având în vedere că sunt opozanți de conjunctură. Pe de altă parte, premierul Viorica Dăncilă supra­li­citează cu promisiuni de posturi și sinecuri, pentru a-și asigura numărul de voturi care să o mențină la putere. Rezultatul este deci deschis, la ora la care vorbim. În orice caz, Opoziția era obligată să depună această moțiune, pentru că, în mod evident, guvernul nu mai are legitimitate, este într-o pier­dere masivă de susținere și de viteză și trebuie sanc­țio­nat. Moțiunea ar putea rezolva și conflictul cons­ti­tu­țional dintre președintele Klaus Iohannis și pre­mierul Viorica Dăncilă, în privința remanierii sau a restructurării guvernului. O soluție parțială a dat Curtea Constituțională, care l-a obligat pe Iohannis să semneze pentru miniștrii interimari. Totuși, nu i-a cerut să semneze și pentru miniștrii titulari, în ab­­sența unei restructurări a guvernului, care să trea­că prin votul Parlamentului, reclamată de faptul că s-a schimbat componența politică a structurii gu­vernamentale, odată cu ieșirea de la guvernare a ALDE. De-aici încolo, fiecare parte a tras cât mai mult de timp. Iohannis a zis că va semna pentru in­terimari, dar numai după ce va primi motivația Curții Constituționale, pe care o va analiza. Deja a tre­cut o lună și nimic. Dăncilă a spus și ea că va ce­re votul Parlamentului pentru restructurarea Ca­bi­­netului, dar numai după ce vor fi numiți interimarii.

– Așadar, criza politică se va stinge dacă Vio­rica Dăncilă este demisă, dar se prelungește până nu știm când, dacă moțiunea este respinsă?

– Criza poate fi atenuată sau transformată, dacă moțiunea este adoptată. Pentru că nu știm ce va urma după acest vot. Cu ce încredere putem privi ce se va întâmpla a doua zi? Opoziția este unită nu­mai pentru a debarca guvernul Dăncilă, dar nu e pregătită să rămână unită și la guvernare. Partidele din opoziție nu se prea suportă reciproc. Există cel puțin două scenarii discutate: fie să intre mai multe partide din opoziție la guvernare, că nu vor toate, dar destule cât să formeze o majoritate; fie să preia PNL guvernarea, susținut în Parlament de restul partidelor aflate acum în opoziție. Ludovic Orban, liderul PNL, a mai invocat și alegeri anticipate – dar această opțiune este utopică.

Pe de altă parte, Victor Ponta, liderul Pro Ro­mânia, a avansat alte două variante de guvern: fie unul alcătuit de PNL și USR, fie unul format din Pro România, ALDE și PSD. Părerea mea este că sunt toate ficțiuni, bazate pe fricțiuni, și că nu poate ieși bun nimic, nici așa, nici altminteri. E o situație din care, oricum am ieși, dăm în provizorat și în com­promis, și numai alegerile generale mai pot limpezi lucrurile – dar acele alegeri sunt încă foarte îndepărtate.

“ALDE este înghițit în parte de PSD și în rest de PSD junior”

– Deocamdată, pe seama acestor zbateri, se profilează cel puțin un pierzător: ALDE, care nu mai este la guvernare, nu mai are grupuri parla­mentare în nici una dintre Camere, a fost somat să renunțe la nume și siglă de către ALDE Eu­ropa, după ce a ieșit din această alianță… Cine pier­de și cine câștigă din aceste schimbări?

– În clipa de față, ALDE este pe cale de a fi sfâșiat între două haite: tabăra lui Călin Popescu Tăriceanu, care va fi înghițită de Pro România lui Ponta – adică de “PSD junior” –, și tabăra condusă de Teodor Meleșcanu, care va fi înghițită de PSD. Își cam merită soarta. Meleșcanu, prezentat acum ca un trădător de către Tăriceanu, face același lucru pe care l-a făcut și liderul ALDE, când a rupt PNL. Atunci, Tăriceanu s-a dus cu un grup al lui la PSD și a primit funcția de șef al Senatului, deși nu avea nici o susținere electorală și nici o organizație sem­nificativă în spate, dar fracturase PNL. Acum, Me­leșcanu s-a dus și el la PSD, care l-a numit pre­ședinte al Senatului, chiar dacă nu are nici o pon­dere electorală și nici vreo organizație de partid ca­re să conteze, doar pentru că astfel este rupt ALDE. Prin urmare, Tăriceanu nu se poate supăra nici pe Me­leșcanu, nici pe PSD. Ba ar trebui să fie recu­noscător PSD, care l-a ținut, fără nici un merit și fără nici o zestre electorală, pe scaunul de preșe­dinte al Senatului atâta vreme și, mai mult, l-a scăpat de pușcărie pentru luare de mită, refuzând să-i ridice imunitatea parlamentară.

“Pentru prima dată după Revoluție, jumătate dintre candidații la președinție vor fi trimiși în judecată pentru liste false de semnături”

– Din zona Justiției vin vești mai bune: a fost des­ființată Comisia parlamentară condusă de Florin Iordache, cea care a schimbat legile Jus­tiției și Codurile Penale, astfel încât au fost fa­vo­rizați marii infractori și a fost pus în pericol cetă­țeanul obișnuit. Este desființarea ei altceva decât o măsură cu efect de PR?

– E una dintre măsurile luate de președintele Camerei Deputaților, Ciolacu, în încercarea de a mai repara nițel imaginea PSD, în condițiile în care Comisia Iordache a făcut posibile tragedii ca aceea de la Caracal, iar PSD se așteaptă să deconteze elec­toral din greu acest lucru. Oricum, Comisia și-a cam făcut treaba. Așa că gestul e unul doar de ima­gine. Dacă ar fi vrut să rezolve cu adevărat o pro­ble­mă, trebuiau să anuleze prevederile privind re­cursul compensatoriu, în baza căruia au fost eli­be­rați înainte de termen o mulțime de infractori, care acum se grăbesc să umple din nou pușcăriile, fă­când alte și alte victime.

– Ultimul mare eveniment politic al lunii este finalizarea listei de candidați la președinție. Surprize? Speranțe?

– Avem 14 candidați la președinție: Viorel Ca­taramă (Dreapta Liberală), Viorica Dăncilă (PSD), Theodor Paleologu (PMP), Klaus Iohannis (PNL), Dan Barna (Alianța USR-PLUS), Kelemen Hunor (UDMR), Mircea Diaconu (Alianța ALDE – Pro România), Ramona Bruynseels (Partidul Puterii Uma­niste), Cătălin Ivan (Alternativa pentru Dem­ni­tatea Națională), Bogdan Stanoevici (indepen­dent), John-Ion Banu (Partidul Națiunea Română), Se­bastian-Constantin Popescu (Partidul Noua Românie), Alexandru Cumpănașu (independent) și Ninel Peia (Partidul Neamului Românesc). Se anunțaseră peste 20, dar unii s-au retras, precum Pandele, care n-a vrut să-i dăuneze la carieră nevestei, Gabriela Firea, iar alții n-au strâns cele 200.000 de semnături de susținere necesare. Pentru prima oară în ultimii 30 de ani, jumătate dintre candidați vor fi dați în judecată de Biroul Electoral Central, pentru că au prezentat liste de semnături fal­se. Între aceștia este și Alexandru Cumpănașu, care și-a făcut propagandă electorală pe seama unei nepoate îndepărtate, Alexandra Măceșanu, victimă a lui Gheorghe Dincă de la Caracal. Candidații care pot spera la o validare electorală cât de cât, sunt numai câțiva, cei susținuți de partidele parlamen­tare și care au și o oarecare notorietate: Iohannis, Paleologu, Dăncilă, Barna, Diaconu…

“Iohannis își păstrează prima șansă în cursa pentru președinție”

– Ce ne spun sondajele de opinie?

– Potrivit celui mai recent sondaj de opinie, făcut de IMAS, preşedintele Klaus Iohannis ar câștiga primul tur de scrutin, cu 45% din sufragii. Mult peste zestrea electorală a partidului său, de 28%. Este urmat la mare distanță de candidatul ALDE şi Pro România, Mircea Diaconu, cu abia 16,6%. Fiind actor de comedie, probabil că toată lumea se așteaptă să “se râdă” în campanie și de aia îl creditează. Pe locul 3 se plasează Dan Barna, candidatul Alianţei USR-PLUS, cu 14,2%. Dar el are o mare problemă: scorul obținut este sub cel al Alianței USR-PLUS, cotată cu 23,6%. Aceeași problemă o are și Viorica Dăncilă, candidatul PSD, care, cu cele 12,4 procente se află sub partid, aflat la 19,5%. Totuși, Dăncilă este în urcare de la 7%, la precedentul sondaj. În fine, pe locul al cincilea, cu 7,7%, îl găsim pe Theodor Paleologu, care are o cotă de două ori mai bună decât partidul în numele căruia candidează, PMP. În încercarea de a schimba nițel clasamentul, Viorica Dăncilă și Dan Barna și-au aranjat vizite în SUA, unde însă nu s-au prea întâlnit cu nimeni. După ce a fost umilită în UE, unde Codruța Kovesi a devenit primul procuror-șef european, iar candidatura Rovanei Plumb pentru un post de comisar european a fost respinsă, Viorica Dăncilă a scrântit-o și în SUA, unde n-a fost primită de vicepreședintele Mike Pence. La rândul lui, Barna a reuși să se întâlnească în America doar cu un adjunct al secretarului adjunct al asistentului adjunctului… Prin urmare, Iohannis are prima șan­să, dacă nu se întâmplă vreo surpriză, că au mai fost, inclusiv atunci când a ajuns el președinte în locul celui care avea prima șansă, recte Victor Pon­ta. Iar surprizele depind de serviciile secrete, așa cum ne-a încredințat, acum vreo săptămână, două, însuși Virgil Măgureanu, fost șef al SRI în anii 1990. “Serviciile secrete au un rol important în rezultatul alegerilor. Și nu numai la noi” – a spus el. Și e ade­vărat. Nu numai la noi.