ROMÂNI CARE AU REUȘIT
Prăjitura mea preferată e Doboșul. O prăjitură de obârșie ardelenească, cu cremă de nucă și înveliș de zahăr glasat. La începutul acestei primăveri, am fost la Arad, la o cofetărie în care mai fusesem cu ani în urmă și unde mâncasem cel mai bun doboș din viața mea. Dar n-am reușit să mă opresc doar la el, prăjiturile de la Cofetăria „Lolita” sunt într-o competiție de excelență, din care e greu să alegi.
Caietul de rețete al bunicii
Doamna Loli Brandt, creatoarea cofetăriei din centrul Aradului, ține în mâini o comoară: caietul cu rețete al bunicii ei. Îl mângâie ca pe un dar venit dintr-o altă dimensiune, din vremuri în care bunicile noastre erau campioane mondiale la prăjituri. „Am adus caietul ca să vedeți cum arăta, cât de frumos și de caligrafic scriau oamenii pe vremea aceea. Îmi este foarte drag acest caiet! Mai ales că, spre deosebire de majoritatea copiilor, mie nu mi-au plăcut niciodată prăjiturile. Singura pe care o mâncam, preferata mea până în ziua de azi, era o prăjitură cu vișine făcută de bunica doar cu vișine proaspete, când le era vremea. Era dintr-un aluat fraged, foarte subțire, între cele două foi erau vișinele și, deasupra, zahăr și nuci. Era mai degrabă acrișoară, poate de aceea îmi și plăcea”, povestește Loli Brandt.
La bază, doamna Loli Brandt este economistă, a lucrat ani la rând în contabilitate, cu cifre și calcule, deși nu i-a plăcut niciodată. A făcut pentru că a trebuit. Dar la 42 de ani viața a luat o întorsătură. „În 2009, am fost la Budapesta și o prietenă a tot insistat să mă ducă la o cofetărie mai specială. Ulterior, am aflat că era prima cofetărie pe stil franțuzesc de acolo. Prăjiturile erau pe bază de mousse, un fel de spumă, se foloseau ingrediente naturale, piureuri de fructe, frișcă naturală, unt. A fost prima dată când am mâncat alte prăjituri decât cea cu vișine a bunicii și am fost așa de impresionată de gustul lor, încât m-am gândit ce extraordinar ar fi să știu să fac și eu asemenea prăjituri. Am decis instantaneu să învăț meseria asta”.
Și dacă tot era să se-apuce să învețe meseria de cofetar, s-a hotărât să o facă chiar acolo, la Budapesta, la Școala de alimentație publică ce poartă numele de… Jozsef Dobos, inventatorul prăjiturii mele preferate. „Am făcut școala asta cu așa o plăcere, mai mare decât orice altă școală în care învățasem până atunci”, afirmă Loli Brandt.
Un an de zile a durat specializarea, a avut nenumărate examene, pentru cele mai multe primind calificativul de „foarte bine”. În același timp însă, cursanții a trebuit să facă 800 de ore de practică, oriunde ar fi dorit ei. Loli Brandt s-a întors la cofetăria pe stil franțuzesc pe care o îndrăgise și de unde pornise toată această nouă poveste din viața ei. „Am avut norocul să mă primească, am fost prima pe care au acceptat-o să facă practică la ei. Nu 800 de ore, ci de vreo trei ori mai mult a fost timpul pe care l-am petrecut acolo, pentru că-mi doream să învăț meserie de la cei mai buni”.
Meseria, brățară de aur
Cofetăria „Lolita” a fost deschisă în mai 2018, iar acum, șapte persoane o fac să funcționeze „la vârf”, printre care și fiica doamnei Loli, ea ocupându-se cu precădere de înghețata artizanală. Ar mai fi nevoie de câțiva angajați, dar nu sunt ușor de găsit. „Pe vremea mea, la școală se spunea că meseria e brățară de aur și cred că asta încă e valabil, dacă ai o meserie, nu mori de foame. Cu toate acestea, e foarte greu să găsim oameni potriviți, pentru că noi facem prăjituri foarte migăloase. Trebuie să-ți placă să faci asta, să ai răbdare, altfel nu poți. Indiferent ce-ai face, dacă nu-ți place, nu ți-e drag ceea ce faci, nu ai cum să atingi perfecțiunea, nici măcar să tinzi spre ea”.
De altfel, spune Loli Brandt, cel mai greu în toată această afacere nu a fost faptul că au investit strict banii personali, ci să găsească oameni cu care să lucreze. „Acum pot spune că am o echipă unită, femeile sunt extraordinare și mă ajută foarte mult. Am avut noroc că le-am găsit și că sunt dedicate, de aceea mă și emoționez întotdeauna când vorbesc despre ele”.
– Când ați deschis, mai exista altă cofetărie cu specific similar în Arad?
– Nu, în Arad, nu, noi am fost primii. În țară existau vreo două-trei, acum sunt mai multe, peste tot. Din fericire pentru noi, arădenilor pare să le fi plăcut, căci nu am avut deloc perioade în care să nu meargă sau să meargă prost. Oamenii vin constant și, pe an ce trece, numărul clienților a tot crescut.
– V-ați temut că nu veți reuși?
– Temeri am avut, n-ai cum să nu ai, de aceea m-a și surprins plăcut faptul că oamenii au apreciat produsele noastre.
– Se vede de la prima privire că vă place ceea ce faceți, pe lângă că au un gust delicios, prăjiturile dvs. și arată grozav. Fură ochiul. Aveți și nemulțumiri, ca antreprenor?
– Singura mea nemulțumire e că ziua are doar 24 de ore și nu pot să fac mai multe decât fac. Îmi place să fac prăjituri, iar dacă prin asta aduc bucurie oamenilor, de aici vine și bucuria mea. Clienții mulțumiți care revin mă fac să merg mai departe și mă impulsionează, altfel nu cred că aș rezista.
Cinci blaturi și multă cremă
– Ce înseamnă, de fapt, Cofetăria „Lolita” din Arad?
– Cofetăria „Lolita” înseamnă calitate, înainte de orice. Nu am făcut niciodată rabat de la calitate, rețetele sunt aceleași din prima zi până acum. Chiar recent a fost o doamnă care a spus că, de Crăciun, a câștigat la tombolă o cutie de fursecuri de la mine. „Când am văzut eticheta cu «Lolita», am știut că e foarte bun, indiferent ce e înăuntru!”. Dar fiecare are preferințele sale. Că sunt unele mai căutate decât altele nu înseamnă că celelalte nu sunt bune, ci doar că oamenii au gusturi și preferințe diferite.
– Se spune că fiecare bucătar, ca și fiecare cofetar, are secretul lui, pe care nu-l dezvăluie niciodată. Loli Brandt are un astfel de secret?
– Secretul meu nu e tocmai un secret: îmi place foarte mult să creez rețete noi de prăjituri, să încerc combinații inedite. Sunt foarte mulțumită de toate aceste creații, fie că e vorba de Caramel, Antoinette, Jardin du Budapest, 1001 sau Oishii, care e, de altfel, și cea mai scumpă prăjitură a noastră. În limba japoneză, Oishii înseamnă delicios. E o prăjitură specială, are un blat din făină de migdale, un strat crocant din orez expandat și ciocolată albă, cremă de yuzu, o lămâie japoneză cu o aromă și un gust deosebite, apoi mousse de ciocolată albă Valrhona (una dintre cele mai scumpe ciocolate din lume – n. red.). Cantitățile le păstrez secrete! (râde). Mă distrează și-mi face mare plăcere și să dau nume prăjiturilor pe care le creez. De altfel, exceptând prăjiturile tradiționale, toate celelalte sunt „Prăjituri de la Lolita”, cu denumiri „ca la Lolita”. Și e mare bucurie să văd cum clienții le cunosc deja după nume! Cofetăria „Lolita” se află la parterul unei clădiri istorice aproape în ruină, în plin centrul municipiului Arad, foarte aproape de clădirea Teatrului de Stat. O singură încăpere, albă și curată, cu câteva lucrări grafice pe pereți și cu o muzică discretă, interbelică. În vitrină, prăjiturile nu sunt înghesuite una într-alta, ci expuse aerisit, cât să poți vedea, din orice parte le-ai privi, cum arată, și cu etichete pe care, pe lângă denumire, stau scrise și ingredientele, ca nu cumva – Doamne ferește! – să ai alergie la vreunul dintre ele și să-l mănânci fără să știi.
Și pentru ca încheierea articolului să fie la fel de dulce precum subiectul, vă mărturisesc că n-am rezistat plăcerii de a mânca o felie de doboș. Cel mai bun din viața mea!
