• Gazele naturale sunt una dintre sursele principale de energie pentru Uniunea Europeană, însă mare parte a acestei materii, extrem de valoroasă pentru economie și pentru traiul de zi cu zi, provine din import. Războiul Rusiei împotriva Ucrainei a complicat situația energetică a blocului comunitar, întrucât Moscova era cel mai important furnizor de gaze naturale pentru europeni. Cum se descurcă statele membre pentru a se aproviziona cu gaze naturale? Care este situația în România? •
Revenirea după coșmar
Agenția Internațională a Energiei (A.I.E.) definește securitatea energetică drept „disponibilitatea continuă a surselor de energie la un preț accesibil”. Altfel spus, consumatorii (instituții, întreprinderi, simpli cetățeni) trebuie să aibă acces la sursele de energie, iar prețul plătit pentru energia consumată să fie unul suportabil. Afirmația este valabilă și pentru gazele naturale, care contribuie la formarea mixului energetic. Mix energetic înseamnă totalitatea surselor de energie la nivelul unui stat sau al unei uniuni de state. Acestea sunt: energia provenită din hidrocarburi (cărbuni, petrol, gaze naturale), energia nucleară, hidroenergia, energia eoliană și fotovoltaică etc. Siguranța furnizării de gaze în Uniunea Europeană este un angajament asumat în comun de întreprinderile din sectorul gazelor, de statele membre și de Comisie. Având în vedere că Uniunea Europeană importă peste 80% din gazele sale naturale, siguranța furnizării de gaze este esențială pentru bunăstarea și prosperitatea sa. Renunțarea rapidă la importurile de gaze provenite din Rusia, care, în ultimul an înainte de invadarea Ucrainei de către armata rusă (2021), reprezentau 45% din totalul importurilor de gaze ale Uniunii Europene, a generat o criză a aprovizionării care a declanșat și o criză a prețurilor. Creșterea aceea vertiginoasă a prețurilor gazelor naturale ne-a băgat în sperieți. Un raport recent al Curții de Conturi Europene ne amintește că în august 2022 (războiul din Ucraina a început în 24 februarie 2022) prețurile angro ale gazelor au atins un vârf de 339 de euro pe megawatt-oră (MWh), comparativ cu 51 de euro/MWh în august 2021. Acest lucru a afectat și prețurile energiei electrice, care evoluează în paralel cu cele ale gazelor în Europa. De exemplu, în Italia, prețul angro per MWh de energie electrică ajunsese la 543 de euro în august 2022, comparativ cu 112 euro/MWh în august 2021. Toate țările europene au trecut prin acest coșmar financiar. Pentru a reduce impactul asupra gospodăriilor și a întreprinderilor, guvernele naționale au început să subvenționeze prețurile la gaze și la energie electrică. Potrivit estimărilor Comisiei, numai în 2022, subvențiile totale pentru energie în Uniunea Europeană s-au ridicat la 390 de miliarde de euro. O sumă colosală, care a salvat multe firme de la faliment și a asigurat condiții de trai normale pentru zeci de milioane de europeni. Din fericire, prețurile s-au stabilizat la o medie de aproximativ 45 de euro/MWh în 2023, dar, trebuie să precizez, sunt dublul nivelurilor din perioada anterioară crizei (2021).
O piață interconectată
Uniunea Europeană a consumat, în 2021, înainte de războiul din Ucraina, 421 de miliarde de metri cubi de gaze, reprezentând 24% din mixul său energetic. În același an, 21% din energia electrică a U.E. și 38% din energia sa termică (menajeră și industrială) au fost produse pe bază de gaze. Iată cât de importante sunt gazele naturale pentru economia europeană! Chiar și luând în considerare reducerea preconizată a consumului de gaze, determinată de obiectivele UE în materie de climă și energie pentru 2030, UE tot va consuma aproximativ 300 de miliarde de metri cubi de gaze pe an. Având în vedere că UE a importat 83 % din gazele sale în 2021, în creștere față de 73% în 2014, siguranța furnizării de gaze este esențială pentru bunăstarea și prosperitatea UE. Acestea sunt niște date care compun tabloul general al aprovizionării cu gaze naturale a blocului comunitar. Ne indică unde ne situăm, la nivel comunitar. Din pământ, din iarbă verde, cum se spune, statele membre sunt nevoite să se aprovizioneze anual cu cel puțin 300 de miliarde de metri cubi de gaze naturale. Asigurarea siguranței aprovizionării cu energie, inclusiv cu gaze naturale, este unul dintre obiectivele Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Nu-i de joacă! Acest lucru nu aduce însă atingere dreptului statelor membre de a-și alege mixul energetic și sursele de aprovizionare. Adică, statele membre sunt libere să decidă cum și cu ce umplu „coșul energetic”. Totodată, statele membre sunt chemate să coopereze la nivel regional și să dezvolte rețeaua de gaze naturale transfrontalieră. Este în vigoare un regulament european, privind siguranța furnizării de gaze, care prevede acest lucru. Mai mult, prin regulamentul 1938/2017, Bruxelles-ul urmărește să reducă riscurile legate de perturbări ale furnizării, impunând fiecărui stat membru să dispună de planuri de asigurare a furnizării de gaze către clienții protejați (gospodării și servicii sociale esențiale) pentru o perioadă de 30 de zile, în condiții de iarnă normale, în cazul întreruperii aprovizionării de la furnizorul principal unic.
Sărăcia energetică
În numai doi ani, Uniunea Europeană a reușit să reducă drastic dependența de gazele naturale provenite din Rusia. Dacă în 2021, gazul rusesc importat prin gazoducte reprezenta 45% din totalul importurilor de gaze ale Uniunii Europene, în 2023, procentul a scăzut la 10%. În același timp, gazul importat de la alți furnizori prin gazoducte a urcat de la 37% la 56%. Totodată gazul natural lichefiat (GNL), adus cu precădere din Statele Unite, a crescut de la 22% la 34%. Uniunea Europeană desfășoară și activități avangardiste, de-a dreptul, de decarbonizare prin captarea din atmosferă a dioxidului de carbon, utilizarea și stocarea acestuia. Cu toate acestea, multe gospodării cunosc „sărăcia energetică”, definită astfel: lipsa accesului unei gospodării la servicii energetice esențiale, acolo unde astfel de servicii asigură niveluri de bază și standarde decente de trai și de sănătate, inclusiv servicii adecvate de încălzire, apă caldă, răcire și iluminat, precum și energia necesară pentru funcționarea aparatelor electrice. Această lipsă este cauzată de o combinație de factori, printre care se numără, cel puțin, inaccesibilitatea prețurilor, insuficiența venitului disponibil, cheltuielile ridicate cu energia, precum și eficiența energetică scăzută a locuințelor. Sărăcia energetică este cea mai acută provocare în materie de accesibilitate, din punctul de vedere al prețurilor, afectând 9,3% din populația UE în 2022. „România se găseşte, alături de Lituania, Croaţia, Bulgaria şi Slovacia, în rândul ţărilor cu sărăcie energetică mare. În România se desprinde că principala cauză a sărăciei energetice este ineficienţa energetică, urmată de veniturile minime reduse ale populaţiei şi doar în ultimă fază, legată de preţ. Cu toate acestea, în România, singura măsură energetică aplicată a fost exclusiv bazată pe scăderea preţului la gaze, element care nu a stimulat reducerea ineficienţei energetice (cauza principală a sărăciei energetice în România), ci creşterea acesteia, aspect care a menţinut sărăcia energetică şi chiar a accentuat fenomenul”, se arată într-un comunicat al Asociației Energia Inteligentă. Cu alte cuvinte, scăderea prețului la gazele naturale nu ne scutește de sărăcie energetică, dacă nu luăm măsuri de eficientizare a locuințelor, ca să nu pierdem energie termică. Citeam recent o știre potrivit căreia România aproape că a umplut depozitele cu gaze pentru iarna care vine. Pe de altă parte, încălzirea globală favorizează un consum de gaze mai mic. Producția anuală de gaze naturale a României este de aproximativ 10 miliarde de metri cubi. Exploatăm din resursele interne, dar și importăm, pe o piață europeană tot mai interconectată. Mai avem și zăcămintele din Marea Neagră, care ne-ar putea transforma într-un furnizor major.
