Imediat ce intri în celebrul parc bucureștean Herăstrău, pe la Casa Presei, în partea stângă, dai peste o pădurice în care toți arborii sunt uscați. La o plimbare pe aleile de pe marginea lacului descoperi alți zeci de arbori chirciți, decojiți și uscați. În această vară, Bucureștiul, oraș ce avea deja un deficit mare de arbori și spații verzi, a pierdut un număr uriaș de copaci. Grupurile civice s-au alertat, au apelat la instituții, dar nu au primit nici un răspuns. Nu se știe dacă arborii au fost bolnavi, ce tratamente s-au aplicat, dacă există vreun plan, astfel încât situația să nu devină un dezastru, pentru ce a mai rămas verde în bolnava capitală a României, unul din cele mai poluate orașe ale Europei. Răspunsul oficial solicitat Administrației Lacuri Parcuri și Agrement București, este că arborii mor pentru că sunt bătrâni sau răpuși de schimbările climatice. „Ăsta-i ciclul natural, n-avem ce face”. Să fie adevărat?
Dezbaterea
Pe 3 Octombrie, Platforma de Mediu București și Grupul de Inițiativă Civică „Spații Verzi Sănătoase” au organizat o dezbatere pe tema „De ce mor arborii în București?”. Un eveniment important pentru viața verde a orașului, la care au participat specialiști, cetățeni care conștientizează impactul uriaș al arborilor asupra calității vieții și reprezentanți ai administrațiilor și instituțiilor din domeniu. Am aflat, cu această ocazie, că aceste instituții sunt disfuncționale, au un grav deficit de personal, extrem de puțini specialiști în organigrame. Că nu există nici un plan de gestionare a spațiilor verzi și a arborilor urbani, că nu sunt regulamente și legi care să-i protejeze; că infiltrarea nocivă a politicului blochează orice măsuri. Suntem pe minus, și asta se vede în zonele verzi, care ar trebui să funcționeze ca niște oaze, într-un oraș poluat, precum Bucureștiul. Întâlnirea a oferit și motive de speranță. Faptul că în aceste instituții lucrează și oameni care înțeleg că trebuie făcută o schimbare și sunt dispuși la dialog, faptul că avem cetățeni care își oferă din timpul și energia lor, spre binele comunității. Dezbaterea a început cu excelenta prezentare a peisagistei apreciate pe plan internațional, Diana Culescu, a continuat cu răspunsurile oferite de Alex Purcaru, unul dintre foarte puținii români atestați internațional în arboricultură, și a continuat cu dialogul lor cu publicul și cu reprezentanții instituțiilor.
Alex Purcaru
„Copacii nu au picioare să fugă din calea pericolului”
„Pentru a vorbi despre arbori, ar trebui să-i cunoaștem mai bine, să înțelegem cum funcționează. Dacă am face asta, nu ne-am canaliza energia în acțiuni costisitoare în timp și bani și, totodată, periculoase pentru arbori. Arborii știu să își facă singuri managementul ramurilor și al coroanei. Ce am putea noi să facem este să le oferim un nivel optim de dezvoltare la nivelul solului. Focusul ar trebui să fie pe condițiile de care au nevoie arborii. La nivel urban, vorbim de un mediu artificial de dezvoltare, cu alte condiții față de cele de care au parte în natură. Cu solul compactat din oraș, arborii au puține șanse, sunt plantați, trăiesc doi trei ani și se usucă. Este motivul pentru care am achiziționat un aparat de decompactare a solului. Cu acest echipament ajuți mult mai mult un arbore decât dacă îl stropești cu diferite substanțe sau tai din el, lucruri care nu-i fac deloc bine. Să tai dintr-un arbore, așa, preventiv, fără vreun motiv, înseamnă să-i faci rău, să-i afectezi din capacitatea de a se dezvolta. Dacă l-ai îngrijit bine, i-ai asigurat condiții de sol, ai plantat specia potrivită la locul potrivit, în afara unor minime tăieri de corecție, la început, nu ar trebui să mai tai din el, știe să își rezolve singur problemele. Dacă ajungi să tai masiv din coroana unui arbore, cum se întâmplă frecvent la noi, înseamnă că cineva nu și-a făcut treaba bine. Să nu uităm că arborii sunt plante ce trăiesc pe planeta asta de câteva sute de milioane de ani, noi suntem veniți mult după ei în timp. Nu au picioare să fugă din calea pericolului, așa că și-au dezvoltat niște sisteme de protecție, de supraviețuire, foarte importante. Din păcate, cred că noi nu înțelegem nici 20% din ceea ce știu arborii să facă. Perioada următoare va fi foarte interesantă, odată cu noile tehnologii ce ne oferă informații despre arbori. Sunt multe cauze ce duc la uscarea arborilor. De pildă, arborii de aliniament au puține șanse, în lipsa unui spațiu generos pentru extinderea rădăcinilor. Apar și șantiere în jurul lor, se sapă la rădăcini, și arborii nu mai au energia cu care să lupte, mai le facem o «toaletare», băgăm aiurea drujba și gata, putem să-i ducem la groapă”.
Diana Culescu
„Toaletare înseamnă orice: poți tăia un copac de la jumătate”
„Arborii mor în București, în primul rând pentru că instituțiile cu impact asupra spațiilor verzi nu au personal calificat, nici pe teren, nici la birou. Dacă cei de la birou dau note de comandă aiurea, precum «toaletare», termen ce nu există în literatura de specialitate, tu, muncitorul, poți face orice cu acel copac, îl poți tăia de la jumătate. Așa și face, taie ca să se vadă. Cei din administrațiile publice nu înțeleg cum funcționează vegetația și arborii. Vedem imagini de la Paris, Berlin, chiar și aproape, la Budapesta, cu arbori falnici și sănătoși, și nu știm că este vorba de un întreg sistem, bine gândit. Arborii nu au nevoie doar de apă, ci și de aer în solul în care cresc, altfel se sufocă. La noi, observăm des arbori stradali betonați sau, prin parcuri, arbori cu rădăcinile aeriene tăiate. Arborii au nevoie de o microfaună și de o microfloră în jurul lor. Veți vedea pe internet, anunțuri entuziaste ale unor primari, ce se laudă că au pus peste tot gazon și floricele. Dar, ce să vezi, sub arbori nu crește gazon! Astfel, se ajunge la așa numitul sol nud – sol mort. Într-un metru cub de pământ, cresc 2 milioane de miliarde de bacterii, 3-4 miliarde de nematozi, plus tot felul de fungi, toate acestea ajutând foarte mult arborele să se hrănească. Cum ele trăiesc în primul metru sub pământ, acolo vor fi și rădăcinile. Vă imaginați cum cineva calcă cu șenilele utilajelor, taie rădăcinile de suprafață, scoate toată rețeaua fungică, distruge bacteriile, pentru a planta ceva ce nu crește: gazon! Avem foarte multe spații verzi, cu sol nud, mort. Dacă mergeți la Versailles, veți observa că, în afara aleilor, nu strânge nimeni frunzele căzute printre arbori. Arborii nu mint niciodată, ei își transmit starea de sănătate prin limbajul corporal, dar cine își bate la noi capul să observe asta? O amenințare foarte gravă pentru arborii din București este lipsa unui Registru Verde.
Un astfel de document ne-ar arăta câți arbori supraviețuiesc după primii trei ani de la plantare. Toată lumea se laudă câți arbori a plantat, ar trebui să ne sufocăm în arbori la câți s-au raportat, dar ei sunt înlocuiți permanent cu alții noi. Arborii pleacă din pepiniere cu hrană în ei pentru trei ani, apoi se usucă, pentru că nu își pot extrage hrana dintr-un sol tasat, cu foarte puțin oxigen. Plantăm arbori în locuri în care aceștia nu au cum să crească, arbori cu defecte. Alte motive pentru uscarea arborilor: lipsa oricăror protecții în cazul șantierelor, sau chiar în parcuri, la instalarea sistemelor de iluminat sau irigat, folosirea unor echipamente ce nu au ce căuta pe spațiile verzi. Dacă nu te bazezi pe date, faci tratamente la nimereală, contra dăunătorilor, dai cu de toate, omori tot, și ce e rău și ce e bun, chiar și organismele ce-i ajută să lupte. Anul acesta am mers pe teren cu un arborist american cu mare experiență, să vedem ce se întâmplă în Parcul Circului, unde s-au uscat sute de arbori. După ce am dat o tură, s-a oprit și m-a întrebat «Diana, voi chiar nu le lăsați arborilor nici o șansă să se salveze?»”.
