„Sunt bolnav, divorțat, nu am casă, mă apasă datoriile”
Stimată redacție a revistei „Formula AS”,
Numele meu este Ștefănescu Aurelian, sunt divorțat și locuiesc în municipiul Bârlad, jud. Vaslui, cu viză de flotant, la o soră de a mea. Sunt o persoană în vârstă de 56 de ani, cu numeroase probleme medicale, iar venitul pe care îl realizez numai din creșterea albinelor nu îmi permite să-mi găsesc o casă unde să locuiesc de unul singur, fără a mai deranja rudele!
În urma sentinței civile nr. 11 din 21.01.2020, prin pierderea proprietății asupra imobilului situat în Bârlad, str. Fdt. Islaz nr. 9, am rămas cu o datorie de 28.000 lei, rezultată din valoarea creditului rămas neachitat și partea de 50% a partajului în favoarea fostei mele soții și a pensiei de întreținere (echivalentul pe 5 ani înmulțit cu salariul mediu pe economie conform sentinței civile nr. 2504 din 5.10.2021) pentru fiul nostru, Ș.P.G.. În aceste condiții nu mai pot să împrumut nici o sumă de bani de la bănci. Din cauza necazurilor am făcut depresie anxioasă, o boală psihică (din anul 2019) și nu mă mai pot angaja, nu am putut să mă reîntorc la muncă ca funcționar public, la U.A.T Comuna Priponești, județul Galați, unde am fost concediat prin destituire. Nu dețin nici un cont bancar, sunt executat silit de Banca Transilvania încă din 2015.
Rugămintea pe care v-o adresez este să mă ajutați cu o anumită sumă de bani, ca să-mi achit obligațiile restante. Cu respect,
ȘTEFĂNESCU AURELIAN – str. Islaz nr. 99, Bârlad, jud. Vaslui, cod 731033
„Stau cu fața în sus, sechestrată între patru pereți”
Doamnă director,
Mă numesc Roman Adela și domiciliez în orașul Adjud, jud. Vrancea. Am în mână revista Formula AS, dăruită de o vecină, și citesc, cu ochii în lacrimi, pagina în care se scrie despre ajutoarele acordate unor oameni.
Printre ei mă număr și eu, și de aceea îndrăznesc să vă scriu această scrisoare. De ani de zile stau numai cu fața în sus, sechestrată între patru pereți. Piciorul meu drept este amputat de deasupra genunchiului, nu pot merge nici la toaletă; la ieșirea din bloc, până la ambulanță, ca să mă ducă la spital, mă transportă înfășurată într-o pătură. Vă dați seama, ce chin și umilință pe sufletul meu!
Am o pensie mică, iar la recalculare mi-au dat doar 8 lei în plus, atât a rezultat din calculul făcut, nu am avut vechimea legală, întrucât marea majoritate a timpului am fost bolnavă, ca în final să ajung să-mi amputeze piciorul! Utilitățile la bloc sunt mari, nemaivorbind de medicamentele multe care îmi trebuiesc în fiecare lună, plus anumite articole intime, neputând merge la toaletă. Necazurile s-au ținut lanț de mine, căci în timp ce mi s-a amputat piciorul la spitalul din Bacău, soțul meu a decedat, în urma unui accident vascular cerebral. Asta este realitatea crudă în care trăiesc! De aceea, v-aș ruga cu lacrimi în ochi să mă luați și pe mine în evidență, pentru un ajutor financiar, pentru a-mi ușura greul așa de negru al vieții.
Alăturat anexez copie din cartea de identitate, cupon pensie, consimțământul scris și semnat, actele medicale ce atestă realitatea, certificatul de deces al soțului.
Cu respect,
ROMAN ADELA – Str. Vasile Alecsandri, bl. 49, sc. 2, et. 2, ap. 31, Adjud, jud. Vrancea, cod 625100, tel. 0744/99.38.46
(Scrisoarea este însoțită și de o fotografie impresionantă care dovedește infirmitatea.)
