• Jigniri, manipulări, presiune: felul în care vorbim unii cu alții ne poate îmbolnăvi. Cum să ne apărăm, cum să con­tracarăm fra­zele „ucigașe” – și de ce dialogurile noastre in­te­­rioare au uneori efecte vindecătoare? •

Ziua a început destul de bine. În mod ex­cepțional, nu s-a produs niciun ambu­teiaj, iar munca merge de asemenea bine. Dar apoi, după-amiaza, a apărut dintr-o dată acea durere de cap. Și senzația unui nod în gât. Parcă și pul­sul a luat-o razna. Dacă ne gândim bine, rea­lizăm că starea de spirit ni s-a schimbat după con­vorbirea telefonică cu mama, care s-a supărat iar pentru că nu am vizitat-o în weekend. Aceleași re­proșuri, repetate la nesfârșit. E cu siguranță ceva ener­vant. Dar se repercutează oare și asupra sănătății?

Creierul percepe răutățile ca pe niște răni   

Între timp, s-a dovedit științific că orice formă de comunicare între oameni declanșează procese neuronale la nivel cerebral. Fiecare cuvânt trebuie procesat neuronal, ceea ce declanșează automat reacții hormonale în corp, influențându-ne astfel sănătatea. Tensiunea arterială ba crește, ba se domolește. Când ne enervăm din cauza unui lucru care a fost spus, e posibil să începem să transpirăm sau ca inima noastră să bată mai tare. Creierul nu face nicio diferență între o leziune sau o du­rere fizică și o rană provocată prin cu­vinte. Cu ajutorul imaginilor RMN s-a putut demonstra că, în ambele cazuri, sunt afectate aceleași zone cerebrale. În cadrul unor studii, cercetătorii au constatat că, în cazul persoa­nelor blocate în tipare de comunicare negative, s-au înregistrat chiar și valori crescute ale marke­rilor inflamatori din sânge. Deci, nu e de mirare că anumite experimente au demonstrat că anal­gezicele au un efect pozitiv dacă sunt administrate în urma unei discuții neplăcute.

Cuvintele nepotrivite perturbă sistemul imunitar

Însă nu doar discuțiile conflictuale și repro­șurile ne încarcă negativ sufletul și, implicit, cor­pul, ci și expresiile verbale prin care ne facem singuri rău, fără să ne dăm seama. De exemplu, când ne insul­tăm aparent în treacăt, numindu-ne „idioți”, când continuăm să spunem „da”, deși de fapt vrem să spunem „nu”, când ne minimalizăm meritele cu prea multă modestie sau când suntem de acord cu orice, din dorința de a le face altora pe plac.

Farmacia verbală

Toate acestea provoacă stres și acționează în organismul nostru aproape ca o inflamație tăcută, ca un foc mocnit. Însă stresul prelungit slăbește sistemul imunitar și favorizează bolile cardiovas­culare și insomnia. E lucru știut că, pe termen lung, tensiunile sufletești pot îmbolnăvi trupul. La fel cum se știe că psihoterapia poate duce la vindecare – ca medicină vorbită, ca să spunem așa. Recoman­da­re: nu permiteți să se ajungă până acolo, ci acțio­nați preventiv – cu medicina cuvintelor. În situațiile neplăcute, ne putem servi din „farmacia verbală” proprie. Pentru ca proiectilele care se abat asupra noastră, chiar din gura unor persoane dragi, să nu mai ajungă să ne atingă sufletul. Și pentru a nu ne mai răni nici pe noi înșine. Putem declara război momentelor în care rămânem fără cuvinte, frămân­tărilor nesfârșite și situațiilor în care ne sunt încălcate limitele, și să devenim mai conștienți de puterea cuvintelor. Să fim dotați, ca să spunem așa, cu instrumente verbale care să ne pro­tejeze, să ne întărească, să ne ferească de mânie și să ne apere. Și să ne ajute să lămurim neînțe­legerile apărute în comunicare: căci mesajul transmis de emițător ajunge adesea complet greșit la receptor. „De fapt, cei mai mulți oameni nu au intenții rele când spun lucruri care ne rănesc, ne pun sub presiune sau ne redeschid răni vechi”, spun specialiștii. „Ritmul alert specific zilelor noastre este cel care duce la această atitudine neglijentă. Și chiar dacă vorbim mult, doar puțini dintre noi au învățat să comunice cu adevărat.” Și să se apere, la nevoie, de greșelile de comunicare.

Claritatea și deschiderea fac bine sufletului

O situație tipică: prietena își schimbă brusc comportamentul, ne temem că e supărată pe noi, dar, de frica unui conflict, nu o întrebăm ce se întâmplă. Strategia corectă este însă să abordăm problema: „Oare ești supărată pe mine? Ce pot face ca să-ți treacă?” Poate că există, într-adevăr, un motiv – caz în care-l putem înlătura. Lămurind însă lucrurile, veți putea probabil răsufla ușurați și râde împreună de această neînțelegere.

Un sfat, în cazul în care dis­cuțiile au ajuns în impas: înainte de a ajunge să spunem lucruri care nu fac decât să înrăutățească si­tuația, spuneți „Hai să încheiem con­versația pentru azi.” Sau: „Sin­cer, nu mai vreau să discut cu tine pe această temă”. Claritatea ne protejează propriile granițe, pro­priul suflet. La fel și înțele­gerea faptului că nu trebuie să îm­păr­tășim mereu aceeași opinie. O comunicare reușită și sănătoasă presupune și o bună înțelegere a modului în care decurg disputele: pentru că generalizările, exage­rările, afirmațiile de tip „tu ești de vină”, concen­trarea asupra proble­melor în locul soluțiilor, tonul acuzator nu fac decât să intensifice stresul. E pre­ferabil să ne exprimăm prin mesaje, în care să ne re­ferim la propria per­soană („Eu percep asta ca fiind dureros”, „Eu simt asta în mod diferit”, „Am impresia că îmi reproșezi ceva”), să-l întrebăm pe celălalt ce a vrut exact să spună făcând o anumită afirmație. Și să venim cu oferte sincere: „Spune-mi de ce ai nevoie ca să-ți fie mai bine?”. Iar la critică e indicat să nu reac­ționăm imediat defensiv, ci să ne luăm în serios interlocutorul: „Mulțumesc pentru observație, mă voi gândi și îți voi răspunde”. Toate aceste tehnici nu ajută numai la dezamor­sarea conflictelor, ci creează și o dis­tan­ță sănătoasă în­tre egoul nostru și o situație împo­vă­ră­toare. Iar asta e e­sen­țial.

Ce semeni aia culegi

La capitolul co­municare toxică de natură să ne îm­bol­năvească, se în­cadrează și do­rința de a le face tu­turor pe plac. Prin­tre semnele de aver­tizare se nu­mă­ră fap­tul că ne scuzăm în permanență, îi dăm întotdeauna drep­tate celuilalt, ier­tăm prea repede ce ne fac alții și nu ne exprimăm decât rar propria opi­nie. Toate acestea duc la rândul lor la stres cro­nic, fiindcă lucrurile rămase nespuse, care sunt su­primate, ne macină pe dinăuntru. Un alt lucru de care e bine să ținem seama este felul în care se desfășoară dialogul nostru interior. Ne certăm sin­guri? Ne spunem: „Iar nu pot să fac asta, sunt atât de nepriceput!”. Dacă da, ne rănim astfel propriul sine. E un fapt dovedit că oamenii care se tratează pe ei înșiși cu bunătate se îmbolnăvesc mai rar de de­presie și sunt mai mulțumiți. Dacă ne criticăm pen­tru un anumit comportament, e bine să ne întrebăm și în ce situații ar putea fi, totuși, adecvat acest comportament. Printre frazele pe care ni le putem spune și care au un real efect vindecător se numără aceasta: „Sunt bine așa cum sunt, chiar dacă uneori mi-aș dori altceva.” Și: „Îmi dau voie să greșesc”.

A cere iertare purifică sufletul

Principiul acestei autosugestii constă în repe­tarea afirmațiilor pozitive, pentru a ne influența subconștientul. Iată alte câteva fraze vindecătoare: „Mă eliberez într-o tot mai mare măsură de sen­zația că trebuie să mă simt responsabil pentru toate cele. Mă respect tot mai mult și țin seama de limi­tele mele”.

Chiar și atunci când cineva nu își cere scuze cu sinceritate sau o face doar pe jumătate – prin așa-numita „nonpology” („non-scuză”) –, asta poate avea urmări negative asupra sufletului nostru. Vinovăția și rușinea rămân astfel în subconștient, împovărând relația și, implicit, propriul psihic. În schimb, regretul sincer resimțit în urma unei greșeli e de folos ambelor părți. A cere iertare pu­rifică su­fletul. La fel de toxic este și comporta­mentul pasiv-agresiv: în interior fierbem, dar în exterior spunem lucruri precum „Nicio problemă, totul este OK!” sau „Nu face nimic, aștept””. Stilul direct este și în acest caz cea mai bună soluție pe care o avem: „Deocamdată, am nevoie de mai mult timp pentru mine, dar după aceea putem face ceva împreună” sau „Punctualitatea e importantă pentru mine, de aceea te rog să nu mai întârzii”.

Chiar și a-i lăuda pe alții și a le arăta apreciere are un efect pozitiv asupra propriilor noștri hor­moni: dopamina se eliberează la fiecare laudă, altfel se înmulțesc mai degrabă hormonii stresului. În schimb, cine îi bârfește pe alții lovește pe termen lung în propriul ego – căci în spatele bârfelor se as­cund aproape întotdeauna nesiguranța și o stimă de sine scăzută, pe care nu facem însă decât s-o con­solidăm vorbindu-i pe alții de rău. În plus, senti­men­tul de vinovăție și de rușine ne împovărează sufletul. Un cerc vicios destul de perfid.

Cuvintele potrivite și un truc de prim ajutor

Comunicarea corectă începe cu noi înșine. Ne putem antrena astfel încât să nu ne mai lăsăm afectați atât de ușor. Putem exersa să nu ne simțim prea ușor atacați sau să nu ne grăbim să spunem „da”, când am vrea de fapt să spunem „nu”. Să știm să trasăm limite. La asta ne poate ajuta și să facem o primă analiză: în ce situații și în preajma căror persoane suntem mai predispuși să ne lăsăm puși sub presiune? De pildă, dacă am permis să ni se mai pună în cârcă o sarcină, deși eram deja cople­șiți de atâ­ta muncă, pu­tem corecta și ulterior lu­cru­rile. Pur și sim­plu, vorbim din nou a doua zi cu persoana care ne-a luat pe nepre­gătite și îi spu­nem: „Îmi pare rău, am reacționat cam pripit și trebuie, din păcate, să-mi retrag promisiunea, pentru că, realmente, n-am timp”. În fond, nu e chiar atât de greu. Abi­litatea de a le da altora replici inspirate nu este, de altfel, neapărat necesară în situații proble­ma­tice. Un truc util de prim ajutor este să răspun­dem cu o întrebare: „Ce vrei să spui?”. Astfel îi oferim celui­lalt ocazia de a reflecta din nou la ceea ce a spus, de a se exprima mai bine și mai clar – iar noi câștigăm timpul de care avem nevoie pentru a ne gândi cum ar trebui să reacționăm de fapt. Un lucru bun și pentru suflet, și pentru sănătate!