– Retragerea unei părți importante a trupelor americane din centrul și estul Europei este una dintre știrile cele mai neliniștitoare din ultima vreme. Ce reacții a stârnit acest anunț al Administrației Donald Trump în Statele Unite și în țările din regiunea noastră, afectate și ele de această mișcare strategică? Au NATO sau UE un plan de întărire militară a zonei, după retragerea soldaților americani?
– Cea mai semnificativă reacție față de decizia de retragere parțială a militarilor americani staționați în România a venit din partea senatorilor republicani Roger Wicker și Mike Rogers, care conduc două importante comisii de apărare din Senat. Ei au condamnat decizia Pentagonului, adoptată „fără un proces de consultare riguros, între agențiile responsabile și în Congres”, drept un semnal nepotrivit, care încurajează agresivitatea Rusiei. Nu este clar dacă opoziția lor poate schimba decizia Pentagonului. Comandamentul trupelor americane din Europa a încercat să liniștească spiritele, precizând că nu este vorba de o retragere semnificativă și că ea nu ar semnaliza „retragere americană sau un semn de reducere a angajamentului față de NATO și de articolul 5”. Statele vizate au încercat și ele să minimizeze semnificația retragerii și au pus accentul pe întărirea sprijinului primit din partea statelor europene, dar senatorii americani citați au precizat că europenii nu sunt încă pregătiți să umple golul lăsat de militarii americani retrași. NATO nu a anunțat deocamdată niciun plan concret de compensare, informând doar pe surse că a cerut asigurări că nu vor apărea „nicio lacună și nicio surpriză” ca urmare a Revizuirii Poziționării Globale a armatei SUA – cu alte cuvinte, că nu vor urma și alte reduceri de dispozitive. Poate că vom afla mai multe de la Secretarul General Mark Rutte, după vizita sa la București, dar în prezent, nu există niciun angajament concret al europenilor de a suplimenta efectivele în zona noastră. Experții militari vorbesc de o reorientare a politicii de securitate a SUA, către două zone prioritare: zona Arctica și Atlanticul de Nord, care include Polonia și țările baltice, de unde, de altfel, nu se retrag trupele, și zona Asia-Pacific. Ceea ce înseamnă că, oricât ar părea de ciudat, pentru o zonă adiacentă Ucrainei, Europa de Est nu reprezintă o prioritate pentru Administrația Trump. Semnificația acestei reorientări este dramatică, oricât ar încerca oficialii SUA și NATO și guvernul nostru să ne liniștească.
– Surse de rang înalt din Ungaria, citate de influenta publicație internațională „Politico”, susțin că guvernul de la Budapesta intenționează să-și unească forțele cu Cehia și Slovacia, pentru a forma o alianță sceptică față de Ucraina, în cadrul Uniunii Europene. Poate acest nucleu, format din Viktor Orbán, Andrej Babiš și Robert Fico, să blocheze planurile UE în privința unor teme sensibile, de politică internațională? Are UE pârghii să anihileze o astfel de alianță?
– Într-adevăr, dacă blocul dorit de Orbàn s-ar constitui, UE ar avea puține pârghii pentru a-l contracara, pentru că marile decizii se adoptă prin consens. Nu este însă sigur că el va fi vreodată funcțional. În primul rând, partenerii vor aștepta alegerile din Ungaria, din 26 Aprilie, pentru a vedea dacă FIDESZ rămâne la putere. Deocamdată, sondajele nu îi sunt deloc favorabile. În al doilea rând, cu o populație totală mai mică decât a Poloniei, cu care au format grupul de la Vișegrad, cele trei state sunt prea mici pentru a conta cu adevărat, iar în prezent, Polonia susține ferm Ucraina. În plus, fiecare are prioritățile sale. Deși este apropiat de Putin, premierul slovac Robert Fico cedează, de regulă, la presiunile UE, în schimbul unor concesii din partea Bruxelles-ului, după cum s-a văzut și la recentele dezbateri privind oprirea importurilor de energie din Rusia. În ceea ce privește noul guvern din Cehia, încă neinvestit, premierul desemnat Andrej Babiš, deși eurosceptic, nu poate fi pro-rus, pentru că majoritatea cehilor este fundamental ostilă Rusiei. Într-adevăr, Babiš a criticat finanțarea Ucrainei, dar obiectivul său principal nu ține de Ucraina, ci de blocarea planurilor Comisiei de a reduce emisiile de CO2. În acest scop, are nevoie să se alieze cu Polonia, care susține ajutorarea Ucrainei. Babiš ar putea, deci, folosi tema ajutoarelor pentru Ucraina, ca element de negociere cu CE, pentru a-și atinge obiectivul principal. Totodată, ajutorarea Ucrainei se poate face și în cadrul altor forumuri, cum ar fi cel de la Ramstein. Iar UE și NATO sunt organizații prea mari și puternice pentru a se lăsa blocate de câteva state mici și puțin influente. Dacă liderii marilor state din UE și NATO vor fi convinși de necesitatea unor măsuri, ei vor găsi întotdeauna soluții pentru a le aplica. Dar Viktor Orbàn poate în continuare să se pretindă mai important decât este în realitate, mai ales când îl așteaptă o campanie electorală dificilă.
