• După câțiva ani de elaborare, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și-a asumat, împreună cu alte instituții publice, o Strategie națională de promovare a produselor agroalimentare românești 2025-2029, împreună cu un Plan de acțiune aferent. Documentul a fost deja publicat în Monitorul Oficial. Ce prevede? •
Mâna întinsă de la Bruxelles
Înainte să fie concepută strategia în discuție, Ministerul Agriculturii s-a antrenat în acest sens, beneficiind de fonduri europene. Mai exact, a derulat un proiect al cărui titlu complet este „Consolidarea capacității MADR de a elabora politici și reglementări specifice în vederea implementării unui sistem strategic național pentru trasabilitatea și integritatea produselor agroalimentare”. Insist asupra acestui detaliu. Uniunea Europeană, mult hulită în ultimii ani de tot soiul de inși, mai mult sau mai puțin vizibili în spațiul public, a acordat o sumă de bani importantă Ministerului Agriculturii de la București. Așadar, o mână întinsă de la Bruxelles, în interes național. Proiectul s-a desfășurat din 2019 până în 2023 și a avut o valoare totală de aproape 28 de milioane de lei. Din această sumă, peste 23.500.000 de lei au provenit din bugetul european. Restul, de aproape 4.500.000 de lei, de la bugetul de stat. Proiectul a avut și un caracter inovator dat de dezvoltarea unui Sistem informatic integrat de management și monitorizare (SIIMM) în domeniul agroalimentar. După doi ani de la încheierea proiectului, ministerul a definitivat strategia de promovare a alimentelor românești. Timpul instituțional, vedem bine, are alte ritmuri. Dar să acceptăm că o strategie publică de o asemenea anvergură necesită o perioadă îndelungată, măsurată în ani. Au nevoie funcționarii și experții de la București de mult timp, ca să scoată pe piață un document valoros, pe care se va întemeia promovarea producției alimentare din România. E treabă serioasă, nu-i așa?
Greuceni regionali
Undeva, în cuprinsul documentului, suntem asigurați că „Strategia are ca viziune obținerea de către România de beneficii maxime (s.m.) de pe urma producțiilor sale agricole, a calității produselor agroalimentare și a tradițiilor sale culinare și, prin promovarea acestora, să asigure mai multă prosperitate și rezultate economice pozitive în folosul populației”. Mai mult, până în anul 2030, România aspiră să fie „lider regional” în producția și exportul de produse agroalimentare cu valoare adăugată. Recunosc că nu îmi este clar la ce regiune se referă autorii strategiei, fiindcă ei nu fac precizări în acest sens. E vorba numai de statele membre din sud-estul Uniunii Europene (Ungaria, Bulgaria, Grecia, Croația, Slovenia și Cipru) sau sunt luate în considerare și țările non-UE, cum ar fi Serbia, Muntenegru, Macedonia de Nord etc.? Principalii noștri competitori în regiune sunt, trebuie să subliniez, țările comunitare: Bulgaria, Grecia, Ungaria și chiar Cipru. De pildă, la exportul de brânză pe piața europeană, grecii, ungurii și ciprioții ne-au dat clasă în 2024. Grecia a vândut 95.696 t de brânză (cel mai probabil, sortimentul Feta), Ungaria, 27.359 t și Cipru 21.729 t. Noi am livrat pe piața UE 20.802 t. Nu văd cum vom reuși să depășim Grecia în următorii cinci ani, mai ales că aceasta mai vinde peste 20.000 tone de brânză și în afara UE, în timp ce noi abia depășim 2.000 t. Nu avem cum! Suntem buni însă la exportul de carne de pui. Exportăm mai mult cu câteva zeci de mii tone decât Grecia și Bulgaria. În același timp, mult mai puțin decât Ungaria. Există în derulare un program ministerial pentru dezvoltarea sectorului avicol. Nu văd însă cum vom putea să-i întrecem pe unguri la acest produs. Autorii strategiei nu s-au obosit să menționeze categoriile de alimente cu valoare adăugată la care ar urma să devenim lideri în regiune. Măcar câteva exemple s-ar fi cuvenit să ofere. Așa, au lăsat problema în aer. E ceva vag, abstract, neprecizat. Aspirăm să fim Greuceni regionali la exportul de alimente cu valoare adăugată (procesate, produse finite), dar nu ne-am lămurit cu ce produse îi vom întrece pe greci, unguri sau bulgari. Să ne înțelegem, nu spun, Doamne ferește, că nu există spațiu de creștere la categoria produse finite. Materii prime agricole avem otova, sunt și bani publici gârlă aruncați în joc pentru obținerea de produse finite (cereale, bovine, ovine, etc.). Ce reclam este claritate și realism în formularea obiectivelor.
Boieria gustului
Am mai scris în paginile revistei Formula AS: România, chiar dacă mai are de lucru la capitolul „Produse finite”, se situează, totuși, pe un loc important în Uniunea Europeană în ce privește valoarea producției agricole. Conform datelor EUROSTAT, preluate de autorii strategiei, în anul 2021, agricultura României era pe locul șapte, cu o producție în valoare de peste 21 de miliarde de euro. Valoarea producției agricole în Uniunea Europeană a crescut cu 8% în anul 2021. În aceeași perioadă, România a avut o creștere de 25% față de anul 2020. Suntem, reamintesc, mari producători de cereale, de semințe oleaginoase (floarea-soarelui, rapiță ), de animale vii și chiar de fructe și legume. Cum stăm însă la capitolul „Securitate alimentară”? Conform Indicelui Global de Securitate Alimentară – Raport 2022 (Global Food Security Index – GFSI), România ocupă poziția generală 45 în topul mondial al securității alimentare, din 113 țări analizate. Zic că nu e prea bine, chiar dacă ne situăm în prima jumătate a clasamentului. Au fost luate în considerare diverse criterii pentru calcularea Indicelui Global al Securității Alimentare – GFSI, printre care disponibilitatea hranei, accesibilitatea acesteia, calitatea și siguranța alimentelor, cu un scor de 68,8 puncte.
Autorii strategiei arată că securitatea alimentară s-a înrăutățit în 2022, față de anul precedent. În Raportul din anul 2021, România ocupă poziția 29 în topul mondial al securității alimentare din cele 113 țări analizate, cu un scor de 72,4 puncte. De menționat este faptul că dintre cei patru piloni care alcătuiesc GFSI: accesibilitatea la hrană, disponibilitatea hranei, indicii globali de mediu și calitatea alimentelor, în România, accesibilitatea la alimente a scăzut constant de-a lungul întregului deceniu în care a fost realizată analiza, situându-ne, în anul 2022, în funcție de acest criteriu, pe locul 50, între cele 113 state, cu scorul de 60,6 puncte. În schimb, pilonul cu cel mai mare punctaj în analiza GFSI este „Calitatea și Siguranța alimentelor”. Acesta a fost de 77,9 puncte, România ocupând pentru acest indicator locul 27 între cele 113 țări și locul 17, între țările din Uniunea Europeană. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că în România sunt produse alimente sigure și de calitate, dar că acestea nu sunt accesibile tuturor consumatorilor. De ce? Din cauza prețurilor. Boieria gustului costă. Strategia însumează câteva zeci de pagini și este baza legală generală pentru promovarea alimentelor românești în următorii ani. Documentul formulează mai multe scopuri. De pildă, asigurarea accesului constant la alimente suficiente, sigure și nutritive, pentru toți cetățenii. Un alt scop: extinderea prezenței produselor agroalimentare românești pe piețele interne și externe. Și încă unul: creșterea eficienței și productivității în sectorul agroalimentar, determinând ca România să fie o țară cu un grad ridicat de competitivitate pe piața globală. Aceste deziderate sunt formulate de funcționari și experți, însă vor trebui îndeplinite cu precădere de antreprenori. În România, sunt active în domeniul agroalimentar peste 10.000 de firme. Strategia ar putea rămâne literă moartă, fără activitatea și performanțele acestor companii, care pun pe piață produsele finite. Statul își asumă să le sprijine. Autoritățile mai au niște obligații și față de noi, de cetățenii consumatori: să asigure libera circulație a bunurilor, indiferent de originea acestora, și să le verifice calitatea.
