• Veziculele lui provoacă mâncărime, usturime și durere, fie că apar pe buze, în zona genitală sau sub for­ma zonei zoster. Și nu este nicidecum vorba des­pre o simplă erupție supărătoare: viru­surile herpe­ti­ce ne însoțesc toată viața și pot crea pro­ble­me serioase •

Odată ce ajung în organism, nu mai există cale de întoarcere. Virusurile herpetice sunt oaspeți de care nu se mai poate scă­pa. Și care așteaptă undeva, în corp, un prilej să lo­vească din nou. Deși orga­nis­mul nu le poate dis­truge după o primă infecție, un sistem imunitar să­nătos le ține în șah. Însă, de în­dată ce imunitatea slăbește, virusurile herpetice migrează prin inter­me­diul nervilor până la nivelul pielii și provoacă o inflamație în corp. Noua „erup­ție” devine vizibilă pe piele. Printre virusurile her­pe­tice care afectează oamenii se numără și virusul Epstein-Barr, care provoacă mononucleoza infec­țioasă, precum și vi­rusul varicelo-zosterian, care pro­voacă zona zoster. Se estimează că nouă din zece oameni sunt purtă­tori ai unui virus herpetic.

Un singur declanșator, dar tablouri clinice multiple

De obicei apare când avem o stare de boală, sun­tem stresați sau ne-am bucurat din plin de plajă: herpesul oral (herpes simplex, numit în medicină HSV-1) este cel mai inofen­siv reprezentant al fa­miliei herpesu­lui. Cine a avut de-a face cu el știe că reapare din când în când, de-a lungul anilor. De­clanșarea lui poate fi pro­vocată, pe lângă radiațiile UV și stres, și de o boală, de febră sau de o fluc­tuație hormonală. De obi­cei, prima in­fec­ție apare în copilărie, fiind trans­misă prin salivă. În res­tul cazu­rilor, trans­mi­terea se face prin vezi­cule, care sunt foarte conta­gioase. Vezicu­lele cons­tituie punctul culminant al erupției. În inte­riorul lor se află o cantitate mare de virusuri her­petice active.

În cazul herpesului genital (HSV-2) este afectată zona intimă. Virusul se transmite de regulă în tim­pul contactului sexual și duce la apariția unor mici vezicule pline cu lichid și a unor leziuni, însoțite adesea de usturime, mâncărime și, uneori, și de febră. HSV-2 este extrem de neplăcut, dar se tra­tea­ză de regulă ușor și nu pune, în mod normal, via­ța în pericol. În schimb, în perioada nașterii, HSV-1 și HSV-2 sunt problematice: dacă mama este in­fectată cu herpes genital sau dacă herpesul oral este transmis, de exemplu, prin sărutarea copilului, nou-născutul se poate confrunta rapid cu com­plicații grave. Virusul Epstein-Barr vizează în special ti­nerii. În loc să afecteze în principal pie­lea și mu­coa­sele, acest virus atacă mai ales celulele de apă­rare (limfocitele B). Astfel, declanșează mo­no­nu­cleoza infecțioasă (numită popular „boala să­ru­tului”), care se manifestă prin oboseală, febră și um­flarea ganglionilor limfatici. Periculos este și her­pesul zoster – același virus care provoacă și va­ri­cela. Varicela apare o singură dată în viață, de re­gulă în copilărie. Ulterior, devenim imuni. Herpesul zoster este, în general, o boală specifică adulților și apare prin reactivarea virusurilor varicelei care sunt latente în organism. Se estimează că 97% din popu­lația adultă a avut varicelă și că aproximativ 20 de milioane fac, la un moment dat, zona zoster.

Riscul scade datorită vaccinărilor

Însă există și câteva vești bune: ne putem vac­cina împotriva zonei zoster cu un vaccin inactivat. Acesta le este recomandat în special persoanelor de peste 60 de ani. Vaccinul poate să prevină o formă severă a bolii. Și persoanele peste 18 ani se pot vaccina. În România, vaccinul este considerat op­țional și se administrează, în general, contra-cost. Specialiștii se așteaptă, totodată, ca incidența va­ri­celei să se reducă semnificativ, în dece­niile urmă­toare, deoarece o mare parte dintre copiii mici sunt vac­cinați îm­potriva va­ri­celei. Drept ur­mare, va scă­dea și numărul infecțiilor cu herpes zoster. Și, nu în ultimul rând, fiecare dintre noi are posibilitatea de a se proteja singur de o in­fecție.

Ghid terapeutic

Următoarele tratamente ajută în cazul diferitelor forme de herpes:

• Virusul Epstein-Barr (EBV)

Declanșată de EBV, mononucleoza infecțioasă decurge de cele mai multe ori fără complicații. Se transmite prin salivă și prin picături de secreție na­zo­faringiană și afectează cu precădere persoanele de până la 30 de ani.

Diagnostic: pentru că simptomele, între care se numără cele de răceală, epuizarea, pneumonia sau mărirea ganglionilor limfatici, seamănă cu cele ale altor boli, diagnosticul nu poate fi confirmat decât printr-o analiză de laborator.

Terapie: se rezumă la tratamentul simpto­matic, atâta timp cât nu apar complicații sau boli secun­dare, cum ar fi tumorile asociate EBV.

• Herpesul genital (HSV-2)

Herpesul genital se numără printre cele mai frecvente infecții cu transmitere sexuală. Chiar dacă contractăm virusul, boala nu izbuc­neș­te întotdeauna, însă atunci când o face, poate recidiva periodic.

Diagnostic: printre simptomele tipice se numără furnicăturile la nivelul organelor genitale, durerea și veziculele din zona intimă.

Terapie: medicamente antivirale, precum aci­clo­vir sau valaciclovir. Unguentele nu ajută.

• Zona zoster (herpesul zoster)

Herpesul zoster este declanșat de virusul vari­celo-zosterian. Tabloul clinic variază, putând ajun­ge de la o infecție locală, până la afectarea unor or­gane precum ochii sau creierul.

Diagnostic: boala apare de obicei după vârsta de 60 de ani sau în caz de imunitate slăbită și se manifestă prin usturime, mâncărime și o erupție cu vezicule.

Terapie: Substanțe antivirale, plus terapie cla­sică împotriva durerii; tratament local cu un anes­tezic precum lidocaina.

Remedii naturiste în caz de herpes oral – ce funcționează și ce nu

Orice persoană care suferă de herpes cu­noaș­te și unele remedii naturiste împotriva acestuia. Dar sunt acestea de ajutor sau ne pot chiar dă­una? Experții ne explică ce anume funcționează și ce nu, în afară de terapia standard, cu creme sau comprimate antivirale (aciclovir, penciclovir):

• Mierea conține substanțe active care pot avea efect antioxidant, anti­microbian sau antiviral. Pentru aces­te proprietăți este cunoscută în spe­cial mierea de Manuka din No­ua Zeelandă. „Totuși, mierea nu poate decât să susțină vindecarea”, spun specialiștii.

• Pasta de dinți sau unguentele pe bază de zinc pot favoriza uscarea veziculelor, însă pot provoca totodată iritații suplimentare.

• Uleiul de arbore de ceai, oțetul de me­re sau alcoolul au în mod cert un efect iritant și nu sunt recomandate.

• Pliculețele răcite, de ceai negru sau verde calmea­ză și răcoresc – „dar nimic mai mult”.

• Usturoiul este și el un re­mediu contro­versat.