Aproape nicio altă aromă nu trezește în noi o senzație de siguranță la fel de pro­fundă: nota caldă și suavă a păstăii exotice ne calmează simțurile, ne îmbunătățește starea de spirit și ne dăruiește liniște interioară. În aromaterapie, vanilia este folosită pentru a atenua stresul și a favoriza somnul, precum și pentru a reduce neliniștea și stările depre­sive.

Parfumată și dulce, cu o ten­tă balsamică, aroma va­niliei este mai seducătoare de­cât oricare alta. Mulți oameni adoră acest parfum senzual și cald, care îi face să se simtă imediat bine și în sigu­ranță. Când îl simțim, ies la su­prafață amintiri din copilărie, cu cornulețe proas­pete sau o budincă de vanilie, care ne tre­zesc senti­mente pozitive și liniștitoare. La efec­tul relaxant și benefic pentru sănă­tate al parfu­mului de vanilie se adaugă gustul ei minunat, care face ca atât de­serturile, cât și alte preparate să devină și mai delicioase. Aroma neobișnuită, dul­ceagă și ușor iute a vaniliei se dato­rează vanilinei, care este principalul ei compus.

Experiența ne arată că parfumul vaniliei poate avea, într-adevăr, un efect calmant și anxiolitic, dar și de îm­­­bunătățire a stării de spirit și de relaxare. În aromaterapie, sunt valori­ficate tocmai aceste proprietăți, extrac­tul de vanilie fiind utilizat în cazul unor simptome apărute pe fond de stres, nervozitate, fluctuații ale dispo­ziției, stări de anxietate și tulburări de somn. Aceste efecte sunt susținute de studii. În cadrul unuia dintre ele, aro­ma suavă a redus semnificativ an­xie­tatea în cazul pacienților adulți care efectuau un examen RMN, aceștia reu­șind să suporte investigația efectuată în tubul închis cu mai multă senină­tate. Alte studii au arătat că vanilia are efec­te pozitive în cazul celor aflați în doliu și care trec prin stări depresive.

Din câte se pare, vanilina influen­țează pozitiv sistemul de recompensă al creierului. Nou-născuții, de exem­plu, plâng mai rar atunci când îi simt aro­ma, iar mai multe studii indică re­ducerea numă­rului epi­soa­delor de apnee în cazul co­piilor născuți pre­ma­tur. Atunci când aro­ma vaniliei a pătruns în incubator, aceștia au înregistrat un nu­măr semnificativ re­dus de pauze respi­ra­torii, iar saturația de oxigen și frec­ven­ța lor cardia­că s-au îm­bunătățit.

Sugarii înșiși de­gajă un ușor miros de vanilie în zona ce­fei și la nivelul fonta­ne­lei – un parfum ca­re-i surprinde plăcut pe mulți dintre proas­peții părinți. Prin urmare, este posibil să nu fie o coincidență că vanilia este adesea nu­mită în aromaterapie un „parfum ti­pic pentru copii”. Aroma le este recoman­dată în special persoanelor care sunt vulnerabile sufletește, care s-au închis în ele și cărora le este greu să se detașeze. Copilul lor interior caută afec­țiune, siguranță și căldură.

Vanilia este un ingredient esențial al pro­du­selor care induc căldură sufletească, re­laxare și siguranță – și care pot contribui chiar și la un somn odihnitor. Pentru momen­tele de stres acut, există un sfat simplu: turnați o picătură de extract de vanilie pur pe o batistă de hârtie sau pe o piatră folosită pentru aromaterapie și inspirați conștient mirosul – are un efect calmant minunat. Parfumul vaniliei se armo­nizează exce­lent și cu alte arome, cum ar fi cele de portocală și lavandă: a­mes­tecați într-o lampă de aromaterapie câ­te trei picături de ulei esen­țial de portocală și de lavandă, cu o picătură de ex­tract de vanilie – astfel se creează o experiență ol­fac­tivă bi­ne­făcătoare și relaxantă.

În aromaterapie, vani­lia este folosită frecvent pen­tru parfumarea încăpe­rilor, dar este potrivită și pentru îngrijirea pielii. În cosmetică, se amestecă, de exemplu, 20 de picături de extract de vanilie, cu 50 de mililitri de ulei de mig­da­le, obținându-se astfel un ulei de îngrijire care nu li­niștește doar mintea, ci și pie­lea.

Regina mirodeniilor

În majoritatea bucătă­riilor europene, vanilia este de decenii un condi­ment standard pentru de­serturi și produse dulci de patiserie. Bucătăria mo­dernă o folosesc însă și ca ingredient în preparate sărate. Bucătarii dornici să experimenteze creează cu ajutorul ei rețete inedite, frământând, de exem­plu, semințe de vanilie în gnocchi de cartofi sau ma­rinând pește în ulei de vanilie. Vanilia este considerată un potențiator de aromă: ea evidențiază alte gusturi, fără a le acoperi. În plus, aroma de vanilie intensifică percepția gus­tului dulce, permi­țând folosirea unei cantități mai mici de zahăr în prepararea deserturilor.

Nu este, așadar, de mirare, că vanilia naturală este deosebit de apreciată în întreaga lume. În același timp, ea se numără și printre cele mai scum­pe condimente din lume, deoarece cultivarea, creș­terea și prelucrarea păstăilor de vanilie sunt extrem de laborioase. De exemplu, fiecare floare de va­nilie în parte trebuie polenizată manual, cu multă migală, de către așa-numiții „matchmakeri” („pe­țitori”), cu ajutorul unor bețișoare de bambus. În Mexic, țara de origine a vaniliei, această sar­cină era îndeplinită de păsările colibri și de anumite specii de albine, care nu există în alte regiuni. După o polenizare reușită, se dezvoltă păstăi alun­gi­te, complet inodore. Acestea sunt recoltate ne­coapte și verzi, fiind supuse unui proces îndelun­gat de fermentare: mai întâi sunt opărite, apoi învelite în pături și așezate pentru câteva zile în cu­tii speciale, în care „transpiră” și din care sunt scoa­se periodic, pentru a fi masate și împachetate din nou. Abia în urma acestui proces se formează, printr-o reacție chimică, vanilina și, odată cu ea, par­fumul caracteristic de vanilie. Abia în această perioadă, păstăile capătă, la rândul lor, culoarea de un brun-închis lucios. După încheierea fermenta­ției, ele sunt uscate pe grătare și legate în mănun­chiuri. Păstăile sunt gata pentru comercializare abia la aproximativ un an de la recoltare.

Păstăile de vanilie de bună calitate sunt de un negru-brun, lucioase și elastice și au un conținut ri­dicat de vanilină. Semnul cel mai distinctiv al cali­tății îl constituie cristalele albe de pe păstaie, care apar prin cristalizarea naturală a vanilinei în tim­pul maturării și fermentării. Această „pro­mo­roacă” este adesea confundată, în mod eronat, cu mu­cegaiul. Vanilia mucegăită este însă umedă, mi­roase a mucegai și este acoperită de depuneri pu­drate, verzui-albăstrui. Pentru ca aroma și calitatea să se păstreze cât mai mult timp, păstăile de vanilie trebuie depozitate întotdeauna etanș, la întuneric și la răcoare, de preferință într-un recipient de sticlă, ținut la temperatura camerei sau chiar în frigider.

Proprietăți terapeutice demonstrate științific

Planta de vanilie și principalul său compus aro­matic, vanilina, se numără printre aromele naturale cel mai bine studiate.

Inflamații

Vanilina are atât efecte antioxidante, cât și antiin­flamatoare, precum și proprietăți antimicrobiene.

Dureri

Parfumul vaniliei influențează direct sistemul limbic din creier și atenuează astfel reacțiile la stres.

Stres

Vanilia reduce ne­liniștea și anxietatea, deoarece mirosul ei plă­cut scade în mod măsurabil frecvența cardiacă, nivelul hor­mo­nilor de stres și sen­za­ția de încordare resimțită de pacienți. Studiile pre­liminare sugerează că parfumul vaniliei poate îm­bună­tăți calitatea som­nului și poate avea un efect re­laxant. Aceste efecte sunt moderate ca intensitate, dar sunt relevante din punct de vedere statistic. În cer­cetările privind seda­rea controlată de pacient (o metodă medicală mo­der­nă, în care pacientul are po­sibilitatea de a-și administra singur doze mici de cal­mante, în funcție de cât de multă durere sau anxie­tate simte) mirosul de vanilie a redus teama de durere.

O aplicație medicală specială eficientă cercetată până în prezent este reducerea pauzelor respiratorii în cazul copiilor născuți prematur.