Moțiunea de cenzură din 5 Mai, depusă în comun de PSD și AUR împotriva guvernului Bolojan, a fost cea mai mare greşeală tactică a celor două formațiuni în bătălia lor pentru conservarea electoratului fidel. PSD a făcut parte din coaliția la putere, alături de PNL, USR, UDMR și minorități. A acționat, așadar, împreună cu partenerii săi politici de moment, pentru rezolvarea situației dificile a economiei țării după criza fiscală în care a fost implicat în guvernarea anterioară. Deciziile guvernului Bolojan de reparare a efectelor crizei fiscale (austeritatea, restructurarea instituțională și posibila reorganizare teritorial-administrativă) au fost asumate cu acordul reprezentanților săi în cabinet. De altfel, la formarea acestuia, liderii PSD-ului au contrasemnat protocolul prin care aprobau solidar un program administrativ de eradicare a cauzelor unor astfel de crize, un program de prevenire a reapariției lor. În consecință, suntem în drept să întrebăm de ce, aflându-se la masa deciziilor, PSD-ul a hotărât, într-o perioadă de dificultăți economice majore, să dărâme guvernul din care a făcut parte. Mai ales că, după același protocol de coaliție, în maximum un an, liderii săi urmau să preia șefia administrației, având legal posibilitatea să corecteze „excesele” partenerilor lor din prima perioadă a guvernării comune.
Recurgerea la moțiunea de cenzură, sub pretextul subțire că demnitarii săi nu mai puteau să suporte „stilul dictatorial” al premierului liberal Ilie Bolojan, a ascuns temerea exacerbată a liderilor PSD-iști că măsurile legislative adoptate de acesta (împreună cu o echipă de reformiști din cabinet) vor face imposibilă păstrarea integrală a „sistemului politico-administrativ”, pe care gruparea lor se bazează. PSD-ul, partid clientelar (și clientelizat) prin definiție, a realizat că legiferarea imposibilității distribuirii arbitrare a fondurilor statului (urmată de restructurarea instituțională aferentă) îi taie mijlocul esențial de conservare a fidelității susținătorilor săi, de garantare a votului lor. Cu o legislație financiară clară și o administrație reformată, echidistantă partinic și profesionalizată, liderii PSD-iști nu mai pot distribui preferențial fondurile bugetului de stat și nu mai pot recurge la știutele „pomeni electorale”, aruncate la diversele alegeri, cetățenilor de rând. Impunând moțiunea de cenzură împreună cu AUR, liderii PSD-ului au căzut în „capcana loialității”, crezând că astfel își vor conserva sprijinul clientelei, nemulțumită de „reglementările bolojeniste”.
La moțiune, PSD-ul s-a asociat cu AUR-ul, partid auto-declarat antisistem, format și crescut pe fondul frustrării susținătorilor PSD-ului, dezamăgiți de rezultatele funcționării „sistemului” susținut de acesta. Prin apelurile sale emoționale, inclusiv prin cultivarea propagandistică a „mitului salvatorului”, AUR-ul a oferit o alternativă la promisiunile de justiție socială și echitate administrativă ale PSD-ului. Cetățenii cât de cât informați (și dispuși să judece rațional jocul politic) au realizat, totuși, că AUR-ul se definește prin lipsa oricărui program socio-economic concret, care să scoată țara din criză. Naționalizările, susținerea producției locale, impozitarea dură a companiilor străine sunt fantasmagorii care vor prăbuși și mai mult economia românească aflată încă în criză. Deși AUR-ul a ajuns să depășească PSD-ul în impactul electoral, a decis, totuși, să îl sprijine la moțiune pentru a-și atinge scopul propriu, alegerile anticipate, menite să îi ofere integralitatea puterii. AUR-ul mizează pe haosul politic de după moțiune pentru a se erija iarăși, propagandistic, drept „salvatorul” țării.
Asocierea PSD-AUR are ca singure „merite” obligarea celorlalte partide de a se detașa clar de „binefacerile sistemului” și forțarea electoratului spre căutarea (și susținerea) unor noi grupări politice, prin care să realizeze înnoirea clasei politice actuale. Moțiunea de cenzură întăreşte PNL-ul condus de Ilie Bolojan, punând în paranteză fosta lui „colaborare” cu PSD-ul, și dă o nouă șansă electorală USR-ului, ai cărui miniștri au dovedit determinare și eficiență în amputarea exceselor „sistemului”. Chiar și UDMR-ul s-a detașat de rapida aventură PSD-istă, înțelegând că, acum, continuarea asocierii cu falsul „partid al celor mulți” este o rețetă pentru dezastru.
Lovitura PSD-AUR și-a arătat deja primele efecte perverse: leul s-a prăbușit în fața euro-ului, capitalurile au început să fugă din țară, iar creditorii României au anunțat dobânzi mult mai mari la împrumuturile pe care le acordă. PSD și asociatul său, AUR, au pus, într-adevăr, în funcțiune, rețeta pentru dezastru.
