Mai întâi ni s-a spus că n-a intrat nicio dronă în România. Apoi, în fața evidenței, prinse în stufăriș, autoritățile au trebuit să admită, cu jumătate de gură, situația. Nu e nici acum clar dacă atunci a fost vorba despre fragmente de dronă distrusă sau de o dronă întreagă – acesta e nivelul informării publice în România ultimilor ani, în care candidații la președinție sunt creați și crescuți cu TikTok-ul! Oricum, în suficient de scurt timp, dilema a devenit irelevantă: dronele au început să circule ca pe bulevard prin estul țării, și nu oricum, ci cu escorta de lux a unor avioane ridicate de la sol cu bani mulți și eficiență zero, o metaforă cum nu se poate mai potrivită pentru modul de lucru al statului român. După ce au testat miriștile, dronele au început să survoleze cartiere rezidențiale, ba să mai și cadă pe câte un acaret. De fiecare dată, am fost rugați să nu ne panicăm.
Între timp, alarmele Ro-Alert au devenit o obișnuință în zona Galațiului și era doar o chestiune de timp până când ceva mai grav se va întâmpla. După ce colegii de flanc estic din NATO, polonezii și balticii, au avut parte de sperieturi, a venit rândul României. Doar o minune a evitat un dezastru zilele trecute, când o dronă rusească a lovit blocul de locuințe dintr-un cartier al Galațiului. Tactica struțului, adoptată sistematic de autorități de la începutul războiului din Ucraina, n-a funcționat! După cum nici „pacifismul” propovăduit de partidele putiniste de la noi, care s-au opus pe față legii privind apărarea în fața atacurilor moderne cu drone, nu pare să-i liniștească pe oamenii care trăiesc de luni de zile sub amenințarea unor explozii. Dronele își fac de cap dincolo de granițele Ucrainei și Rusiei, iar ca să le anihilezi, nu e suficient să reciți replici din filme de categorie B, precum Călin Georgescu.
Dronele încărcate cu explozibil deosebit de distrugător au devenit o realitate palpabilă – au intrat peste 30 pe teritoriul României și, în loc să-și fi concentrat eforturile pe consolidarea apărării populației și pe construirea de majorități care să faciliteze un răspuns cât mai bun al statului la provocările momentului, președintele Nicușor Dan e ocupat să rezolve mărunte lovituri de palat la care e egal părtaș cu agenții Rusiei din Parlamentul de la București. Să stai închis în birou un an de zile și să nu răspunzi la telefoane „ține” la Primăria Capitalei, dar să fii președintele unei țări lovite de drone militare și să ți-o ia înainte cu comunicarea de criză omologii tăi din Uniunea Europeană e prea de tot! Din păcate, președintele Dan întruchipează toate metehnele statului român recent: ezitant, „neconflictual”, în sensul cel mai PSD-ist al cuvântului, complet lipsit de direcție. Ne-am trezit abia în al 13-lea ceas, după provocarea de la Galați, să cerem asistență ucrainenilor în doborârea dronelor! Asta, după ce, prin ieșiri total neinspirate, însuși Nicușor Dan a relativizat responsabilitatea evenimentului de la Galați! Cu un președinte debusolat, cu un guvern interimar cu puteri fatalmente limitate, cu perspectiva unui premier decorativ și, colac peste pupăză, cu scandaluri de corupție la vârful Armatei, România e într-o situație de vulnerabilitate din care doar chingile tot mai largi, din păcate, ale apartenenței la UE și la NATO o țin departe de colaps. Față de gravele probleme de sistem care ies la iveală la fiecare tragedie care ne lovește, drona de la Galați pare ceva de-a dreptul anecdotic. Țara întreagă pare un teren minat – nu știi ce și unde o să explodeze, ca-n jocurile de calculator cu care-și omoară timpul funcționarii de la stat, în așteptarea orei 5…
