– Chiar înainte de Summitul NATO de la Ankara, care se desfășoară săptămâna aceasta, președintele Nicușor Dan s-a întâlnit la Istanbul cu omologul său turc, Recep Erdogan. În ce punct se află relațiile noastre cu Turcia și în ce măsură ne putem baza pe sprijinul acesteia în contextul tensiunilor de la Marea Neagră și al tentației Statelor Unite ale Americii de a-și limita prezența militară în Europa?
– Relațiile României cu Turcia se dezvoltă constant, mai ales după o creștere semnificativă a investițiilor turcești în România. Președinția sprijină această creștere, inclusiv în domeniul militar. Înseamnă însă aceasta că ne putem baza pe Turcia ca aliat și protector statornic în condițiile reducerii implicării SUA în Europa? Greu de spus, căci Turcia își menține tendințele dominatoare și impune condiții uneori greu de acceptat, cum a fost cea de a construi cea mai mare moschee din Europa în București, în vremea guvernului Ponta. În plus, România nu este un partener egal cu Turcia, nici ca mărime, nici ca forță militară, deci trebuie să fim foarte atenți, mai ales că președintele Erdogan nu este un democrat, și nici nu s-a dovedit un aliat fidel al nimănui până acum. Important este în această fază ce putem face împreună cu Turcia în Marea Neagră, în condițiile războiului din Ucraina. Există, de pildă, un program comun de deminare, pe care dorim să-l extindem inclusiv la structura submarină, pentru a securiza investiția Neptun Deep, care va intra în exploatare în 2027 și poate face din România cel mai mare producător de gaze naturale din Europa. Alt obiectiv de interes ar fi mutarea rotațională a Centrului NATO de la Marea Neagră, de la Istanbul la București, în 2028. Să nu uităm însă că zona Mării Negre este afectată în primul rând de războiul din Ucraina, iar summitul NATO de la Ankara a fost dominat de problema apărării Europei în condițiile diminuării prezenței americane. Eforturile diplomatice de a menține o protecție americană au fost dublate de discuții concrete privind sporirea capacității de apărare a Europei, inclusiv în cadrul unui forum industrial. România nu se poate baza exclusiv pe Turcia în acest context, ci trebuie să privilegieze statele europene mai avansate tehnologic – și mai stabile politic – decât Turcia, ceea ce face și să fie mult mai activă diplomatic în direcția asigurării garanțiilor de pace pentru Ucraina, ceea ce, deocamdată, nu face.
– Preşedintele Poloniei, Karol Nawrocki, a anunțat că îi retrage omologului său ucrainean, Volodimir Zelenski – „Ordinul Vulturului Alb”, cea mai înaltă distincţie oferită de statul polonez. Ce motive stau în spatele acestei decizii? În ce fel va afecta acest conflict diplomatic susținerea pe care Polonia o oferă statului vecin în războiul de apărare împotriva agresiunii ruse, susținere care e ea însăși, zilele acestea, motiv de dispute politice la Varșovia?
– Tensiunile apărute recent între Ucraina și Polonia au un potential de risc major pentru stabilitatea Europei Centrale, iar responsabilii trebuie căutați la nivelul elitelor politice din ambele state, care au lăsat istoria zbuciumată a relațiilor lor să determine politica din zilele noastre. Pe scurt, decizia președintelui Zelenski de a numi o unitate a forțelor speciale ucrainene „Eroii UPA” a fost percepută la Varșovia drept o insultă, având în vedere că UPA, fosta Armată Insurgentă Ucraineană, a masacrat în perioada interbelică și în cea imediat postbelică aproape 100 000 de polonezi în Volânia, zonă istorică aflată azi în Ucraina. Dar istoria relațiilor dintre polonezi și ucraineni este extrem de complicată, iar polonezii nu sunt nici ei inocenți, având la active propriile masacre și deportări în stil stalinist ale populației ucrainene. Reluarea disputelor pe aceste teme nu poate decât să înrăutățească relațiile dintre cele două state și să avantajeze Rusia, ceea ce doar premierul Donald Tusk pare să înțeleagă. Kievul nu are însă dreptul să uite că, imediat după invazia rusească din 2022, Polonia a fost primul stat care a dat și a intermediat ajutoare masive pentru Ucraina. Faptul că între timp Ucraina și-a deschis canale proprii de comunicare cu SUA și Europa de Vest și că s-a întărit militar prin eforturi proprii, ceea ce îl face pe Zelenski mai sigur de sine, nu trebuie să fie dublat de sfidarea unui aliat statornic, mai ales că situația din Polonia este complicată pe plan intern. Președintele Nawrocki este un aliat al lui Trump și, deși nu își permite să susțină Rusia, poate alimenta tensiunile din relația cu Ucraina, mergând până la blocarea negocierilor de aderare la UE, ceea ce ar afecta și Republica Moldova, care negociază în tandem cu Ucraina. În acest context, Ucraina încearcă să facă din România poarta sa spre Occident. România ar putea deci să se afirme ca jucător regional major în UE și să ajute Republica Moldova. Așteptăm gânditori vizionari și inteligenți la Cotroceni.
