– Președintele ucrainean Volodimir Zelenski se confruntă cu un val de critici și cu proteste de amploare, după demiterea recentă a popularului ministru al Apărării, Mihailo Fedorov, aflat în conflict cu șeful armatei, generalul Oleksandr Sîrskîi. Ce anume a dus la această situație de criză? Care mai e climatul politic intern în Ucraina, după atâția ani de război, și în ce fel afectează conflictele interne situația Ucrainei în războiul cu Rusia?
– Criza politică recentă din Ucraina, care a dus deja la înlocuirea comandantului armatei, Oleksandr Sîrskîi, este expresia unui conflict între generații și mentalități. Lui Fedorov, fost ministru al digitalizării, cu succese notabile în informatizarea administrației, i se datorează succesele recente ale Ucrainei în producția și utilizarea dronelor, care au creat atâtea probleme Rusiei.
Tot el a pus capăt practicilor corupte din domeniul achizițiilor militare, care au supărat, se pare, personaje importante, care beneficiau de contracte preferențiale, și a regândit sistemul de recrutare a militarilor pe bază de contracte, în condițiile în care tot mai mulți tineri ucraineni refuză să lupte pe front. De altfel, protestatarii din stradă au cerut deschis tehnici de luptă care să reducă pierderile de vieți în rândul militarilor. La polul opus, generalul Sîrskîi este supranumit „Măcelarul” pentru o serie de decizii discutabile, inclusiv cele luate în timpul asediului orașului Bahmut, soldat cu un număr imens de morți. Luând inițial partea vechilor generali, președintele Zelenski a ridicat împotriva sa nu numai societatea civilă ucraineană, foarte activă și dârză, ci și o parte a ofițerilor mai tineri, care s-au aliniat în spatele lui Fedorov, demisionând din funcțiile de comandă. Totodată, aliații din NATO și UE, care îl apreciază pe Fedorov, i-au cerut lui Zelenski să rezolve situația.
Până la urmă, era un conflict inevitabil, în condițiile în care curajul și competența unui ministru cu adevărat reformist au deschis perspectiva unei victorii cu costuri umane reduse. Din acest motiv, președintele Zelenski a fost nevoit să renunțe în final la generalii de școală veche și la protejarea corupților.
– Ambasadorul Germaniei la Chişinău, Hubert Knirsch, s-a aflat zilele trecute în centrul unui scandal diplomatic, după ce, în cadrul unui interviu acordat unui post TV din Republica Moldova, s-a pronunțat asupra identității românești a Basarabiei. Ce anume a deranjat în declarațiile sale și în ce fel se apără diplomatul german, după protestele de la Chișinău și București?
– Ambasadorul Knirsch i-a revoltat pe unioniștii și pe pro-europenii din Republica Moldova prin încercarea sa perversă de a relativiza unitatea de limbă și credință a populației care trăiește pe cele două maluri ale Prutului. Deși a afirmat, corect, că doar Republica Moldova și România pot decide asupra unirii dintre ele, Hubert Knirsch a ținut să pună explicit sub semnul întrebării afirmația moderatorului emisiunii, Vitalie Călugăreanu, cu privire la unitatea de limbă și religie dintre România și Republica Moldova, invocând existența unor persoane care susțin că vorbesc altă limbă. A fost limpede că se referea la limba moldovenească, acest construct politic sovietic inventat pentru a justifica ficțiunea politică a unei națiuni moldovenești distincte. I s-a amintit, totuși, domnului Knirsch că Moldova de peste Prut a fost ruptă de România prin pactul Molotov-Ribbentrop din 1939, deci românii au tot dreptul să-și dorească reunificarea, la fel cum și-au dorit-o și germanii în 1989-1990. Este semnificativ totodată că ambasadorul Knirsch a fost apărat de personaje cunoscute pentru simpatiile lor pro-ruse. Hubert Knirsch s-a apărat de două ori pe Facebook, dând vina pe traducător, fără a elimina însă ambiguitățile privind unitatea de limbă și credință a românilor din România și din Republica Moldova. A încercat doar, în mod penibil, să contracareze indirect acuzația privind propaganda putinistă prin interesul său pentru situația unor minorități. Credibilitatea lui Hubert Knirsch este însă umbrită de cariera sa recentă: în mandatul său de ambasador în Georgia, între 2018-2022, a fost acuzat de opoziția democratică din acea țară de susținerea pe față a partidului pro-rus „Visul Georgian”. Mai mult, el a coordonat departamentul politic al ambasadei germane de la Moscova atunci când alți diplomați erau expulzați pe bandă rulantă, ceea ce, corelat cu protestele din Georgia și Republica Moldova, sugerează că în ministerul de externe de la Berlin nefericita epocă Merkel încă nu s-a încheiat.
