• Anul comercial Iulie 2025 – Iunie 2026 s-a încheiat cu trei noi recorduri românești la exportul de cereale și semințe oleaginoase pe piețele din afara Uniunii Europene. Aceste performanțe ale agriculturii noastre au fost trecute cu vederea, la nivel public. Prinși cu tot soiul de tracasări politice, am uitat parcă să ne mai bucurăm de succesele naționale •

Coșul cu pâine al saudiților

Pentru prima oară în istoria statisticii, România a vândut în țările din afara blocului comunitar aproape 7.300.000 tone de grâu comun. Această cantitate ne plasează, indiscutabil, pe primul loc în Uniunea Europeană la exporturile de acest tip de marfă agricolă. Livrările din țara noastră reprezintă peste 30% din totalul vânzărilor de grâu moale, efectuate de statele membre. Așadar, o treime din grâul tranzacționat de Uniunea Europeană a provenit din fermele românești. Îmi asum ce spun: niciodată țara noastră nu a oferit lumii un volum mai mare de grâu! Nici măcar în timpul comunismului, când propaganda ne-a amețit că suntem buricul lumii. Tranzacțiile recente au însumat câștiguri de 1.488.510 de euro, care atârnă greu la balanța comercială. De precizat însă că, în ce privește valoarea financiară, am avut ani mai buni: în intervalul Iulie 2022–Iunie 2023, bilanțul a fost de 1.509.900 euro. Vârful a fost atins în anul comercial Iulie 2021–Iunie 2022, când am obținut 1.709.808 euro. În acei ani, am expediat însă cantități mai mici decât anul acesta, dar prețul de vânzare a fost mai mare: 0,31 euro, respectiv 0,26 euro/kg. Acestea sunt prețuri medii de export, nu prețuri medii oferite la poarta fermei. Cel mai bun client este Arabia Saudită, care, din toate țările membre UE, s-a aprovizionat cu grâu aproape numai din România. Performanța cantitativă pe piețele internaționale a fost determinată de recoltele bune din câmp înregistrate în vara anului trecut. Potrivit estimărilor Comisiei Europene, producția românească de grâu a fost, în vara anului 2025, de aproape 13.000.000 de tone, cea mai mare recoltă raportată de statistici în ultimul deceniu și jumătate. Cu siguranță, a fost cea mai mare producție națională din toate timpurile. Dar să nu ne grăbim să invocăm des uzitata formulă propagandistică „Suntem grânarul Europei”. Cea mai mare recoltă națională a fost obținută de Franța, peste 33.000.000 t. Germania și Polonia au produs, de asemenea, mai mult decât noi. Ocupăm locul patru în clasamentul recoltelor anuale. De ce suntem, însă, pe primul loc în UE la exporturi pe piețele terțe? Nu este din cauză că nu mai procesăm grâu în țară. Am mai scris pe aici: în ciuda propagandei negative care debitează că „totul e la pământ”, avem, încă, o industrie de morărit și panificație destul de puternică, aproape două sute de unități sunt membre ale ROMPAN, asociația patronală din sector. Aproape jumătate din producția națională de grâu este procesată în aceste fabrici. Ceea ce a scăzut însă, din diferite cauze, este sectorul zootehnic, care înghițea cantități mai mari de cereale, inclusiv de grâu. Avem mai puține animale de fermă. Dar explicația cea mai sigură este aceasta: producem mai mult decât avem nevoie. Fermierul Mircea Chipăilă, din județul Constanța, mi-a declarat că producem grâu de vreo trei ori mai mult decât este necesar la nivel intern. Suntem, așadar, obligați să-l încărcăm pe vapor și să-l expediem clienților din Asia și Africa.

La rădăcina succesului

Cui datorează fermierii români recoltele bune? Un răspuns constă în condițiile climatice favorabile. În ultimii doi ani, au fost precipitații suficiente în timpul iernii și primăverii. Ninsorile și ploile au condus la creșterea rezervei de apă în sol, grav afectată în anii anteriori, și astfel au contribuit decisiv la evoluția pozitivă a culturii de grâu, înființată în toamnă. Înghețurile târzii, din Martie–Mai, nu au mai fost atât de agresive, cel puțin nu în zonele de câmpie sau, dacă s-au manifestat și aici, nu pe suprafețe mari. Lumina și căldura soarelui s-au revărsat la timp, când plantele au avut nevoie. De dincolo de contextul meteorologic permisiv vine un alt răspuns, de natură geopolitică: aderarea României la Uniunea Europeană, în 2007, a deschis o nouă pagină în istoria agriculturii noastre, una a succesului. Prin Politica Agricolă Comună (PAC), sunt alocate sectorului agro-alimentar românesc trei miliarde de euro anual, sub formă de subvenții agricole și granturi. Fermierii au cumpărat mașini și utilaje performante și au introdus în cultură soiuri și hibrizi performanți. Producțiile la hectar au crescut considerabil. De la 2,5–3 tone de grâu/ha s-a ajuns la peste 7 t/ha. Un fermier din județul Cluj mi-a dezvăluit că a ajuns la 10 t/ha. Numeroase ferme de la noi arată acum ca fermele din vestul Europei: silozuri noi, mini-parcuri fotovoltaice, tractoare și combine de ultimă generație. În câmp, culturile sunt irigate cu echipamente moderne, așa-numitele „aripi de ploaie”. E plin Bărăganul de aceste instalații de irigat, le vezi desfășurate când mergi pe autostradă, spre mare. Sigur, agricultura noastră este sensibilă față de realitățile internaționale. Criza militară din Golful Persic a condus la creșterea prețului fertilizanților. Aceasta înseamnă ori cheltuieli mai mari, ori reducerea cantității de îngrășăminte aplicate plantelor, cu repercusiuni asupra calității bobului de grâu. Anul acesta, din cauză că fermierii au utilizat cantități mai mici de azot, un fertilizant esențial, cantitatea de proteină este deficitară în numeroase ferme. Pragul minim este de 11–11,5 %, pentru ca grâul să fie eligibil pentru panificație. Sub acest nivel, este considerat grâu furajer. În vara anului 2026, mulți fermieri au recoltat grâu cu procent de proteină sub 11%. Consecința este un preț mai mic.

Semințele negre

La finalul anului comercial Iulie 2025 – Iunie 2026, România a înregistrat două noi recorduri la exportul de materii prime agricole: semințe de floarea-soarelui și semințe de rapiță. Cantitatea de floarea-soarelui vândută pe piețele din afara Uniunii Europene a ajuns la peste 720.000 t. Nivelul atins în sezonul menționat depășește cu mult performanțele din ultimul deceniu și reprezintă o creștere de 156% față de sezonul precedent, când România a exportat 281.699,8 tone. Țara noastră este pe primul loc în clasamentul UE al exportatorilor, cantitatea vândută fiind peste jumătate din valoarea vânzărilor europene. Cel mai bun client al nostru este Turcia, care ne-a cumpărat aproape toată marfa (97%). O nouă ispravă comercială am bifat și la livrările de semințe de rapiță: 280.000 t, cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu. Deși ocupă locul al patrulea în Uniunea Europeană la producția de rapiță, România este lider european la exporturile către țările din afara blocului comunitar. Cei mai buni clienți sunt Marea Britanie și Pakistan. Țara noastră a devenit un important furnizor de semințe oleaginoase, datorită creșterii suprafețelor de cultură și, implicit, a producției naționale. În 2022, abia am recoltat 35.000 t de rapiță. Anul trecut, producția a fost de 2.500.000 t. La floarea-soarelui, am strâns 1 milion de tone, în 2022. Anul trecut, am sărit de 2 milioane de tone. Avem, firește, și o industrie proprie de procesare a semințelor oleaginoase. Pe rafturile magazinelor găsim în proporție covârșitoare ulei comestibil din sursă internă. Cantitatea mare recoltată de pe câmp depășește, ca în cazul grâului, nevoile noastre de consum. Și atunci, devenim exportatori de top. Anul comercial Iulie 2025 – Iunie 2026 a fost așadar unul excepțional pentru România la vânzările de grâu, floarea-soarelui și rapiță. Performanțele obținute dovedesc că agricultura românească este vie, productivă, relevantă pe plan internațional. Haideți să scoatem capul din valul de neajunsuri, să renunțăm la tot soiul de chițibușerii și să ne bucurăm din toată inima că, în anumite clasamente agricole, suntem pe primul loc.

Fotografiile autorului