Bijuteria verde a Bucureștiului

– Cum vede un biolog Pădurea Băneasa din București, o pădure pusă în permanență în pericol de exploatări forestiere și presiuni imobiliare?

– O vede ca pe o bijuterie. Scoasă din context, ea ar putea fi catalogată ca o pădure tânără, puternic antropizată, deteriorată de acțiuni umane, însă dacă privești întreg tabloul, cu așezarea ei, o parte chiar în teritoriul Bucureștilor, în oraș, îi înțelegi importanța. Nivelul său de biodiversitate este unul surprinzător de ridicat pentru o pădure de la marginea orașului, în special partea sa estică. A trecut prin momente mai agresive, dar încă arată mai bine decât majoritatea pădurilor din Câmpia Română. Am fost fascinat de ea de la bun început și o ador în continuare.

– Cum ați ajuns să o cunoașteți așa de bine?

– Am descoperit-o lucrând cu copiii de la o grădiniță și o școală din nordul orașului, care voiau să facă ore în pădure. Aveau între 2 și 14 ani, le-am observat reacțiile, care mi s-au părut că trec de simpla curiozitate pentru viața din jur și ajung în zona de dezvoltare comportamentală și neurologică. Îi vedeai cum devin mai independenți, mai curajoși să exploreze, mult mai bine coordonați în mișcări, în gestionarea unui spațiu foarte diferit de un parc, de locul de joacă, de acasă… Le construiam mici instalații din lemn pe care să se cațere. Cei mici nu pot sta cuminți într-un loc, încearcă să umble peste tot. Apoi începeau întrebările, deveneau exploratori și în gândire. Copiii, atunci când li se răspunde calm și rațional, se eliberează de teama de ceea ce nu cunosc și vor să afle mai    multe. La cei mari mi s-a părut că lucrurile funcționează invers, dacă celor mici mersul în pădure le accelerează autonomia, maturizarea, pe ceilalți îi ținea un pic în loc, aveau nevoie de adaptare cu spațiul, dar deveneau repede, din nou, copii, chiar și liceenii se jucau, se cățărau în copaci, le dispărea mina aceea serioasă de adolescenți.

– Tot mai multe studii arată că o pădure sănătoasă emite semnale chimice benefice pentru oameni.

– Am înțeles asta la persoanele ce lucrau toată ziua cu copiii, la educatoare, care au o muncă foarte stresantă, cu copii gălăgioși, care nu știu prea bine să-și comunice emoțiile, cu părinți ce pun presiune. Ele spuneau mereu că abia așteaptă să meargă la pădure, este cea mai plăcută parte a muncii lor, și ele și copiii sunt mult mai relaxați.

Anotimpurile Pădurii Băneasa

– Încercăm un tur al anotimpurilor în Pădurea Băneasa?

– Sigur, m-a fascinat mereu felul în care se schimbă pădurea de-a lungul anotimpurilor. Cum vine primăvara și se lungește ziua, apare explozia de flori, ghiocei, viorele, apoi brebenei, tot mai multe flori, până în Mai, însoțite de foarte multe insecte. Primăvara este perioada în care viața se grăbește, apar schimbări în pădure de la o zi la alta. Am în fiecare primăvară discuții cu oameni care pleacă de la pădure cu brațele pline de ghiocei și viorele, le spun că nu are sens, acele flori se vor usca într-o zi, două, nu rezistă, au un metabolism foarte rapid, în schimb reprezintă singura sursă de hrană a insectelor flămânde ce ies din iarnă, iar strânsul ghioceilor pe termen lung duce în timp la dispariția lor din acele zone de pădure. În fiecare primăvară încerc să conving cât mai mulți oameni să nu cumpere ghiocei la buchet, pentru că sunt braconați din pădure și lasă un gol în urmă. În schimb, copiii sunt foarte grijulii când văd un covor de flori, observă culorile lor diferite, speciile, anemone, floarea-Paștelui, ciuperci roșii semiîngropate, pe care le descoperă cu mare bucurie. Nu aș culege niciodată așa ceva, chiar dacă sunt comestibile, când vezi ce ochi face un copil când descoperă o ciupercă roșie în marea aia verde, înțelegi că mai bine o lași acolo. Primăvara apar mugurii în copaci, păsările sunt superactive, încep să-și depună ouăle, să adune smocurile de blană de câine agățate prin tufe. Oamenii își plimbă câinii în pădure, îi perie, iar pițigoii și alte păsări vânează blana rămasă ca să-și capitoneze cuibul cu ea. Privitul și ascultatul păsărilor sunt activități foarte frumoase pentru copii, le dezvoltă atenția, capacitatea de a sta cuminți, de a avea răbdare. E uluitor să vezi o grupă de copii, care în mod normal sunt gălăgioși, cum stau pe loc, nu suflă o vorbă, și ascultă păsările    zâmbind. E magic! În Mai, apar frunzele, se colorează tot, poți vorbi cu ei despre copaci, cum își extrag apa, cum se hrănesc. Până în Iunie se întâmplă foarte multe lucruri, și astfel le poți explica celor mici, dar și adulților, cum e cu trecerea timpului, prin prisma naturii. Noi orășenii, rupți de natură, nu mai înregistrăm la fel trecerea timpului, e doar o succesiune de cifre și evenimente profesionale și sociale.

– Sunt și animale mai mari în pădurea Băneasa? Pe lângă secetă, apar și furtuni?

– Înainte vedeai multe căprioare, iepuri, odată cu seceta a mai scăzut numărul lor, poate și vânătoarea a avut un impact. E șocant pentru copii să afle că în altă parte a pădurii cineva împușcă căprioare și iepuri. Mai sunt și jderi, pe care nu-i prea vezi, dar îi poți mirosi, emană un miros special, cu care impregnau construcțiile din lemn pe care le făceam pentru copii, își petreceau noaptea acolo. Urmăream cu copiii și trecerea bursucilor prin vizuina lor, îți dădeai seama după latrinele lor, gropile în care își lasă excrementele, dacă erau goale însemna că n-au mai trecut de mult pe acolo. Vara găsești cerculețe cu blană de pe unde au dormit peste noapte atât bursucii, cât și căprioarele. Vara e anotimpul insectelor și este foarte plăcut să aduci copiii de la stadiul „uite un gândac, hai să-l omorâm!” la „uite un gândac, hai să ne uităm la el mai de aproape!” Să-i vezi că trec peste frici. Poți vedea rădașcă, croitori, gândaci de trandafir, creaturi fascinante. Tot vara, copiii învață să se ferească de căpușe și de țânțari, învață că libertatea și plăcerea de a te plimba prin pădure are niște costuri. În ceea ce privește furtunile, Bucureștiul este o insulă de căldură și poate atrage fenomene meteo violente, cum a fost furtuna din 2025, care a făcut ravagii în pădure. Amenințările care apar pentru că avem prea puțină natură omoară și natura rămasă.

Leacuri pentru bucuria copiilor

–    Să-ntoarcem și ultima filă din calendar: care-i farmecul pădurii toamna și iarna?

– Ca biolog, toamna am o oarece panică, pentru că văd tot mai puține insecte în Băneasa, iar asta arată că, dacă nici insectele nu se descurcă, înseamnă că ai o problemă foarte gravă cu întreg acel ecosistem. La sfârșit de toamnă, găseam pe pământ păianjeni amorțiți, chiar și păianjenul-lup, care arată ca o mică tarantulă, și îi puteam lua în palmă. Iarna învățăm să fim atenți cu mormanele de frunze în care se pot adăposti arici sau alte animale ce hibernează. Iar atunci când ninge, fericire mare, se păstrează urmele tuturor animalelor din pădure.

– Cât de importantă este Pădurea Băneasa pentru bucureșteni?

– Are un rol crucial la nivel de sănătate și cultură. Vara poți înțelege în câteva secunde, când intri sub cupola copacilor și dispare canicula, că respiri altceva. Apoi vrei să fie așa și în oraș. Pădurea Băneasa este cel mai bun argument pentru Centura Verde a orașului, trebuie să crească, să înghită toată marginea lui. Cred că educarea copiilor poate duce mult mai repede la o reacție a părinților. Dacă vor cere activități, excursii, îi vor face pe părinți să deschidă ochii la niște lucruri pe care le-au uitat. Dacă vine copilul acasă mai fericit, mai liber, mai sănătos, este și datorită orelor petrecute în natură, iar părintele înțelege că acesta este un aspect esențial.