– Cazul Ditrău a scos la iveală o realitate despre care nu s-a vorbit mai deloc: faptul că maghiarii din Transilvania sunt captivi unui sistem mediatic controlat de premierul maghiar Viktor Orban, care a pus mâna, prin apropiații săi, și pe presa de limbă maghiară din Ardeal. Ce riscuri comportă această situație? Pot face ceva autoritățile statului român pentru a-și face auzită vocea în zonele majoritar maghiare?
– Înainte de toate, trebuie să ne întrebăm dacă autoritățile statului român au o voce credibilă, nu numai pentru maghiari, ci și pentru români. Nu putem ignora discursul oficial xenofob și anti-european, promovat în ultimii șapte ani de alianța toxică pentru democrație și statul de drept, formată din PSD, ALDE și UDMR. Cum să nu domine Viktor Orban mass-media de limbă maghiară în Ardeal, când Liviu Dragnea i-a dat mână liberă și i-a făcut toate concesiile politice și economice pe care le-a pretins, iar România condusă de Dragnea a făcut corp comun cu Ungaria lui Orban, pentru sabotarea UE și a valorilor ei din interior, spre satisfacția lui Vladimir Putin? Până și modelul de control asupra mass-media a fost copiat de Dragnea de la Viktor Orban, adică trecerea televiziunii și radioului de interes public sub controlul guvernului, prin finanțarea de la buget. Nimeni nu s-a sesizat atunci și mulți nu înțeleg nici acum impactul unei astfel de măsuri, cum nu înțeleg nici consecințele dominației mogulilor penali și antieuropeni în mass-media din România. Desigur, acum avem un guvern PNL, dar este minoritar și depinde politic de UDMR, cum au depins toate majoritățile din ultimii ani. Totodată, nu pare preocupat de statutul televiziunii și radioului public. Problemele comunicării dintre maghiari și autoritățile statului român sunt de altfel istorice și complicate. Ele nu se vor ameliora însă atâta vreme cât zonele majoritar maghiare vor fi considerate de București fiefuri ale UDMR, ceea ce înseamnă că ele sunt cedate, de fapt, prin interpuși, Budapestei, de dragul unor interese politice ale partidelor „românești”. Statul român trebuie să se reformeze, să înceteze să ignore problemele comunității maghiare, lăsându-le exclusiv în grija UDMR, și să ofere o alternativă viabilă la modelul Orban. Este adevărat că o asemenea schimbare ar echivala cu o mutație genetică a politicii românești. Poate de aceea nimeni nu îndrăznește să facă măcar un pas pe această cale.
– Inevitabilul s-a produs: Marea Britanie a ieșit din Uniunea Europeană la finele lunii ianuarie. Chiar dacă tradiția a consacrat binomul franco-german ca motor al UE, Regatul Unit a fost, de multe ori, fie o frână necesară, fie o pedală de accelerație a unor procese. Ce gol lasă Marea Britanie în UE? Cum găsește România această mișcare istorică, în care un partener strategic al său se retrage din UE?
– Nu cred că ieșirea Marii Britanii din UE era inevitabilă. Ea a fost produsul unei propagande mincinoase duse de o elită politică fără scrupule, din cadrul Partidului Conservator, și de o mișcare independentistă populistă manipulată de Moscova. Acești politicieni au speculat nemulțumirile unor comunități afectate de globalizare pe care mai multe guverne le-au lăsat de izbeliște, în loc să le ofere o alternativă. Este riscant, acum, să speculăm asupra unui viitor despre care nici Marea Britanie, nici UE, nu știu prea multe. Europa a pierdut o promotoare a pieței libere și a competiției economice și o contrapondere binevenită la tendințele stângiste promovate de Franța și uneori și de Germania. Totodată, bugetul UE va avea de suferit, pentru că britanicii erau contributori net, adică plăteau la buget mai mult decât primeau de la UE. Deja, problemele financiare îi dezbină pe europeni, statele beneficiare de asistență din partea UE refuzând orice reducere a bugetului lor, chiar dacă, evident, UE are acum mai puțini bani. În privința motorului franco-german, acesta se gripează des în ultima vreme, din păcate, iar UE este tot mai mult dominată de Germania. Plecarea britanicilor îi va încuraja, desigur, pe euroscepticii din Europa Centrală și de Est, ca Polonia, Ungaria și Cehia, de pildă, lăsându-le mai mult spațiu de manevră. UE va trebui să-și mobilizeze toate resursele de inteligență și de înțelepciune, pentru a se reforma și a apăra în continuare valorile europene. În privința României, sub președintele Iohannis, ea s-a apropiat tot mai mult de Germania, deci politic nu va fi afectată de Brexit, iar Marea Britanie rămâne un partener strategic în cadrul NATO. Pericolul pentru noi ar fi doar ca modelul de comportament politic care a generat Brexit-ul să nu-și găsească, cu încurajare de la Răsărit, prea mulți adepți. Deocamdată românii au prea mare nevoie de Europa, care le oferă o alternativă la mizeria de acasă, pentru a se gândi să o părăsească.
