Verbina (Verbena officinalis)
Este o plantă perenă, care crește până la înălțimea de 60-100 de centimetri. Are nevoie de un loc însorit, pe un pământ cu umiditate moderată. Florile, colorate într-un liliachiu palid, apar din iulie până în septembrie. Se recoltează din luna mai până la începutul toamnei.
Indicații terapeutice: răni purulente, escare, abcese, furuncule, zona zoster, mastită, ulcere de gambă.
Rețetă
Cataplasme cu verbină
– Părțile aeriene ale plantei, proaspete sau uscate (cantitatea variază în funcție de întinderea suprafeței afectate).
– O pânză de in.
Se aplică una sau două cataplasme de 2-3 ori pe zi. Fierbeți verbina în apă cam 5 minute. Așezați o pânză de in sterilă (proaspăt călcată) pe rană sau pe inflamație și întindeți pe ea planta fiartă și ușor stoarsă prin presare, lăsată să se răcorească până ajunge la temperatura corpului. Cataplasma se poate schimba la nevoie, folosind de fiecare dată o nouă cantitate de verbină fiartă. Procedura poate fi simplificată prin utilizarea unor săculeți de in, în care se introduce planta. Săculeții umpluți cu verbină se fierb în apă aproximativ 5 minute, după care se presează ușor, pentru a elimina surplusul de lichid și se pun pe rană, cât încă sunt călduți. Înlocuiți-i înainte să se usuce complet.
Hildegard van Bingen: „Verbina este mai degrabă rece decât caldă și dacă un om are pe corpul lui carnea stricată din pricina unor răni sau a viermilor, atunci fierbe buruiana de leac în apă, apoi pune o pânză de in pe rănile putrede sau pe locurile putrede cu viermi și pe acea pânză de in, întinsă pe unde este carnea stricată, presară verbina potrivit de caldă, după ce ai stors-o de apă, fără să apeși prea tare. Și după ce s-a uscat, schimb-o cu alta, fiartă la fel, și stoarsă. Fă așa de multe ori, până se duce toată putreziciunea”.
Indicații terapeutice: laringită, gușă, amigdalită, bronșită, pneumonie.
Rețetă
Împachetări cu verbină
– 5-7 linguri cu plantă (în funcție de grosimea gâtului).
– Apă.
Verbina se pune în apă și se dă într-un clocot, după care se așează împrejurul gâtului. Se fixează cu un șervet și se lasă să acționeze timp de 2-3 ore. La afecțiunile în fază acută, procedura se repetă de 2-5 ori pe zi.
Hildegard van Bingen: „Dacă i s-a umflat cuiva gâtlejul, să înfierbânte verbina în apă și s-o așeze pe gâtlej potrivit de caldă, să lege o pânză peste ea și așa să facă până când îi dispare umflătura”.
Căldărușa (Aquilegia vulgaris)
Plantă erbacee, perenă, înaltă de 20 până la 80 de centimetri. E iubitoare de lumină și preferă terenurile cu umiditate medie. Înflorește din mai până în iulie. Florile se prezintă într-o gamă variată de nuanțe cromatice, de la albastru și liliachiu închis până la roșu, galben și roz. Dacă doriți s-o cultivați, vă puteți procura fie semințe, fie răsaduri de la grădinari. Planta se recoltează înainte sau în timpul perioadei de înflorire.
Indicații terapeutice: amigdalită, bronșită, secreții bronșice abundente, inflamație pe căile respiratorii superioare, guturai.
Rețetă
Miere cu căldărușă
– În jur de 50 de frunze (și flori) de căldărușă (aproximativ 15 grame).
– 500 de grame miere.
Planta se taie mărunt, de preferință folosind un cuțit curb cu două mânere, după care se amestecă bine cu mierea. Din această „miere cu căldărușă” luați de mai multe ori pe zi câte 1/2 – 1 linguriță și țineți-o în gură până când se topește.
Hildegard van Bingen: „Căldărușa e rece. Dar cine scuipă multă flegmă să înmoaie căldărușa în miere și s-o mănânce ades, căci ea are să-l curețe și să-i împuțineze flegma”.
Indicații terapeutice: febră, remediu adjuvant la răcelile cu febră.
Rețetă
Vin cu suc de căldărușă
– 1/2 linguriță suc de căldărușă.
– 125 ml vin.
Puneți într-un pahar jumătate de linguriță de suc de căldărușă și amestecați-l cu vin. Beți zilnic de câte 3-5 ori câte un păhărel de lichior din acest amestec. Însă presarea plantei pentru obținerea sucului este un procedeu extrem de dificil. Există o alternativă mai bună: prepararea unei tincturi. Luați 50 de frunze de căldărușă (circa 15 grame) tăiate mărunt și lăsați-le 14 zile la macerat, la temperatura camerei, în 100 mililitri de țuică, votcă sau coniac de 30-40grade. După două săptămâni, îndepărtați frunzele prin strecurare și presați-le. Tinctura este gata.
Hildegard van Bingen: „Dar cine suferă de fierbințeală să zdrobească frunze de căldărușă, să strecoare sucul curs din ele printr-o pânză și să-l toarne în vin și așa să-l bea și are să-i fie mai bine”.
