Negociat intens în cancelariile europene și la Bruxelles, pachetul de stimulare a economiei europene după criza COVID-19 a prins formă la mijlocul săptămânii trecute. Pe scurt, Comisia Europeană, prezidată de Ursula von der Leyen, propune un fond multianual de 750 de miliarde de euro, peste bugetul regulat de 1.100 de miliarde de euro. Cam două treimi din fonduri ar urma să fie reprezentate de granturi nerambursabile, iar banii împrumutaţi din piaţă vor fi returnaţi abia începând din 2028. În plus, regulile pentru primirea lor vor fi mai laxe – implicit, banii mai ușor de accesat – decât cele impuse în mod curent de UE. Câteva țări din nord (în special Olanda și Suedia) ridică obiecții, arătând cu degetul spre țările indisciplinate financiar din sud, Spania și Italia, culmea, chiar cele mai lovite de pandemie. Dar, chiar și așa, și chiar dacă discuțiile care vor urma până prin luna septembrie nu vor fi deloc ușoare, avem deja baza de negociere cu care se vor așeza la masă reprezentanții României. Se vorbește de un ajutor de 33 de miliarde de euro, care va putea fi folosit în primii 3-4 ani, bani care, însumați cu ce urma să primească oricum România ca fonduri UE, ar însemna un total de 70 de miliarde de euro pe noul ciclu bugetar, deci 10 miliarde fonduri europene pe an!
Suma e uriașă, iar banii vin tocmai într-un moment în care fondurile din bugetul UE se reorientau spre sectoare precum cercetare-inovare și strategie verde, și nu pe infrastructură, cum a fost cazul în ciclurile 2007-2013 şi 2014-2020. Practic, cu noul plan de stimulare a economiei, România primește o nouă șansă, după ce și-a bătut joc cu vârf și îndesat de precedentele alocări UE. Poate măcar acum, în al 12-lea ceas, vom reuși să ne punem la punct infrastructura, să lipim cioatele de autostradă din Ardeal, ca să ne conectăm la Europa, iar apoi să „unim”, finalmente, și provinciile istorice între ele, cu drumuri rapide peste Carpați, pentru munteni și moldoveni. Bugetul pe un singur an aproape că ne-ar fi de ajuns să ne facem autostrăzile. Iar infrastructura rutieră e doar un capitol pe care trebuie să îl punem rapid la punct, dacă vrem să contăm cu adevărat în Europa și în lume. S-a văzut chiar acum, de când cu pandemia, cât de mult ne-au lipsit mult-promisele spitale regionale, s-a văzut cât de înapoiat e sectorul educației când vine vorba să se adapteze la soluțiile moderne de învățare la distanță. E șansa și responsabilitatea viitorului guvern, pe care îl vom alege în iarnă, dacă totul merge bine, să gestioneze acest buget uriaș și această șansă istorică a României de a intra, în fine, în plutonul țărilor fruntașe din Europa. Cu toată criza care va urma după pandemie, pe care acum doar o putem bănui, banii de la UE sunt o șansă de care chiar nu ne mai permitem să ne batem joc!
