
• Aproape o treime dintre europeni suferă de hipertonie. Aceasta poate deveni un pericol letal. Depistarea precoce a tulburărilor de circulație și un stil de viață echilibrat reușesc să salveze vieți •
Cum interpretăm valorile tensiunii arteriale?
– Tensiunea normală – 120/80 mmHg – constituie, alături de alți factori, baza unei vieți îndelungate și sănătoase.
– La limită – chiar și la acest nivel, vasele de sânge pot începe să se deterioreze. Măsuri importante: control periodic, suficientă activitate fizică, alimentație sănătoasă.
– Hipertensiune ușoară – 140-150/90-99 mmHg. În cazul când valorile nu se îmbunătățesc prin modificarea stilului de viață și există mai mulți factori de risc, s-ar putea să fie necesar un tratament medicamentos. Dacă tensiunea sistolică depășește 140 mmHg, iar cea diastolică se situează în limite normale, avem de-a face cu o hipertonie sistolică izolată. Ea se întâlnește aproape în exclusivitate la persoanele trecute de 55 de ani și impune de asemenea administrarea unor medicamente.
– Hipertensiune moderată – 160-179 /100-109 mmHg. Medicația hipotensoare este o necesitate. Dozele pot fi eventual scăzute prin anumite schimbări aduse modului de viață.
– Hipertensiune severă – > 180 / > 110 mmHg. În această fază, medicamentele sunt indispensabile. Modificarea stilului de viață contribuie substanțial la succesul terapiei și ajută la prevenirea unor leziuni ireversibile ale vaselor de sânge și organelor.
Primul loc printre cauzele mortalității
O sănătate bună presupune, printre altele, o tensiune normală. Și invers – în pofida faptului că se manifestă de cele mai multe ori discret, hipertonia ocupă primul loc printre cauzele mortalității pe plan mondial, fiind responsabilă pentru circa 9,4 milioane de decese în fiecare an. Ea provoacă două treimi din totalul accidentelor vasculare cerebrale și cam jumătate din cazurile de îmbolnăvire a arterelor coronare. Se estimează că în 2025 vor exista pe glob circa 1,5 miliarde de hipertensivi. Dar cu toate că se confruntă cu un risc major, aproximativ două treimi din cei afectați ignoră această problemă de sănătate. Hipertensiunea nu se face deloc observată sau este diagnosticată prea târziu, deoarece nu produce suferință. Bolnavii nu simt niciun fel de dureri și prea puțini sunt cei ce conștientizează gravitatea valorilor crescute ale tensiunii arteriale, deși numai diagnosticarea ei la momentul oportun și un tratament susținut cu consecvență pot împiedica deteriorarea vaselor de sânge și îmbolnăvirea unor organe de însemnătate vitală. În textul care urmează, veți afla cum se poate preveni această afecțiune, ce terapii există și de ce nu avem nevoie întotdeauna de un tratament medicamentos.
Ce este tensiunea arterială?

Pentru ca sângele să poată circula în corp, ajungând la organe și până în vasele capilare cele mai fine, inima trebuie să exercite asupra lui o anumită presiune. De fiecare dată când se contractă, ea împinge sângele în artere și astfel determină creșterea presiunii cu care el apasă asupra pereților arteriali. Atunci când contracția inimii atinge nivelul maxim, presiunea urcă și ea la valoarea cea mai ridicată: aceasta este tensiunea arterială sistolică. Apoi mușchiul inimii se relaxează și, drept urmare, presiunea coboară la valoarea ei de repaus între contracții: tensiunea arterială diastolică. Cele două valori se măsoară în mmHg (milimetri coloană de mercur), exprimând înălțimea până la care presiunea sângelui ar face să se înalțe o coloană de mercur. Este o unitate de măsură moștenită de la matematicianul și fizicianul italian Evangelista Torricelli (1608-1647), cel care a inventat barometrul și a inițiat această metodă de măsurare a presiunii atmosferice. Chiar dacă în prezent se utilizează aparate fără mercur, ele sunt în continuare calibrate în același sistem de măsură.
Care sunt cauzele hipertensiunii?
Persoanele sănătoase au o tensiune arterială flexibilă, adică una care se adaptează permanent la condițiile dictate de activitățile lor cotidiene. Când stăm culcați și ne liniștim complet, inima nu trebuie să depună prea mult efort, deci presiunea scade. În schimb sportul, dar și emoțiile puternice, ca acelea generate de stres, nervozitatea și mânia sau încordarea cu care urmărim un meci de fotbal, pot accelera contracțiile inimii, producând implicit o creștere a presiunii.
Tensiunea arterială este influențată, în esență, de trei factori. Unii oameni se nasc cu o presiune sangvină aflată la limita superioară a valorilor considerate normale. În asemenea cazuri, există un risc major de hipertensiune, deja cuprins în materialul genetic. Însă evoluția lor în deceniile ce urmează depinde în mare măsură de stilul de viață. Aici putem opera oricând corecturi, fiindcă ursitoarele nu ni l-au pus în leagăn, la venirea noastră pe lume. Printre elementele unui mod de viață nesănătos se regăsesc, de pildă, alimentația greșită, consumul excesiv de alcool, fumatul și sedentarismul. Iar la aproape 10% dintre hipertensivi se poate identifica drept cauză o anumită patologie preexistentă, cum ar fi o afecțiune renală sau un dezechilibru hormonal.
Stresul, ca și expunerea sistematică la un nivel ridicat de zgomot joacă, de asemenea, un rol important. Cineva care duce o viață agitată n-ar trebui să se mire dacă descoperă, la un moment dat, că are tensiunea mărită. Un hipertensiv nu este obligatoriu o persoană supraponderală și sedentară. La fel de bine, poate fi un om care aleargă bezmetic dintr-o parte în alta, terorizat de ideea că trebuie neapărat să respecte toate termenele înscrise în agenda sa încărcată.
De ce este atât de primejdioasă hipertensiunea?
„Când sângele năvălește cu presiune masivă în artere, pereții lor interiori au de suportat pe termen mediu și lung o forță de frecare crescută. Se întâmplă același lucru ca pe o stradă intens circulată: ea are șansa de a rezista mult timp, dacă trec pe acolo numai autoturisme. Însă când este apăsată mereu de roțile uriașe ale unor camioane de mare tonaj, ne putem aștepta să apară curând gropi în asfalt”, explică specialiștii. Hipertensiunea provoacă deteriorarea lentă a vaselor de sânge (ateroscleroza). În pereții lor se produc inflamații cronice și leziuni, vasele se îngustează și devin rigide din cauza plăcilor de aterom depuse în interior, iar ca ultim pas, se poate ajunge la formarea cheagurilor de sânge (tromboza). Statisticile evidențiază faptul că, atunci când tensiunea depășește continuu limita de 140/90 mmHg, crește riscul de a dezvolta diverse afecțiuni derivate. Tulburările de irigație sangvină la nivelul creierului, inimii, retinei sau rinichilor generează consecințe dramatice: accidente vasculare cerebrale, insuficiență cardiacă acută, infarct miocardic, diminuarea acuității vizuale, insuficiență renală.
Cum observăm că ne-a crescut tensiunea?

Sistemul de avertizare al organismului nostru nu funcționează în cazul hipertensiunii, motiv pentru care boala a și fost supranumită „ucigașul tăcut”. Multă vreme, neplăcerile sunt minime sau chiar inexistente. Dimpotrivă, hipertensivii se simt deseori foarte bine și în formă. Indiciile de tipul îmbujorării feței, al durerilor ușoare de cap și amețelilor, al zgomotelor în urechi sau al dificultăților de respirație la efort sunt nespecifice și de obicei trecute cu vederea. De aceea, mai ales dacă avem printre rudele noastre apropiate pacienți cu hipertonie, medicii recomandă să ne controlăm tensiunea cu regularitate, pentru a identifica din timp acest inamic redutabil al sănătății noastre.
Cum se măsoară corect?
Indiferent dacă are loc într-un cabinet medical sau acasă, măsurarea tensiunii trebuie să se facă într-o atmosferă calmă, după cinci minute de repaus, în absența oricărei conversații, fie ea directă sau purtată la telefonul mobil. Vom sta așezați comod pe un scaun, cu brațul poziționat la nivelul inimii și având grijă ca el să nu fie presat de o îmbrăcăminte strâmtă. Este indicat să renunțăm în prealabil la un eventual program sportiv (cu o oră înainte), la consumul de cofeină și nicotină (în ultima jumătate de oră), ca și la administrarea de descongestionante nazale, care conțin epinefrină. În cazul când medicul a constatat o valoare ridicată, măsurarea va trebui repetată personal la domiciliu sau efectuată pe durata a 24 de ore cu ajutorul unui holter (un dispozitiv aplicat pe trupul pacientului, care înregistrează continuu variațiile presiunii sangvine). Astfel se reduce probabilitatea unei diagnosticări greșite, pe baza denaturării rezultatelor măsurătorii, cauzată de reacția emoțională a pacientului în prezența cadrului medical. Fenomenul este cunoscut și a fost denumit „efectul (sau sindromul) halatului alb”.
Hipertensiunea a fost diagnosticată. Ce urmează?
De la bun început, se cuvine să subliniem faptul că nu există o terapie ideală, o schemă de tratament universal valabilă. Un pacient care apelează pentru prima dată la cardiolog, cu valori ușor mărite ale tensiunii și fără alte probleme de sănătate, va fi invitat mai întâi să-și revizuiască stilul de viață, pentru a face schimbările necesare. Însă dacă el posedă un cumul de factori de risc, tratamentul medicamentos va fi instituit imediat, din motive de siguranță. Un preparat poate reduce nivelul tensiunii cu circa 10 mmHg. De aceea, într-un caz ca acela amintit mai sus, se va prescrie, chiar din faza inițială a terapiei, o combinație de două medicamente. Ele trebuie adaptate întotdeauna la situația individuală a bolnavului: „Nu este permis, de exemplu, ca unui pacient cu sindrom metabolic să i se administreze betablocante, întrucât acestea favorizează creșterea în greutate și declanșarea diabetului de tip 2 și nici nu prezintă încredere din punct de vedere al prevenției cardiovasculare”, avertizează specialiștii.
De ce ne face bine mișcarea?
Activitatea fizică îmbunătățește elasticitatea vaselor de sânge, ceea ce face posibilă scăderea tensiunii sistolice. În același timp, ea activează anumite procese hormonale, care fac vasele să devină mai elastice și influențează volumul sangvin. De asemenea, persoanele care fac mai multă mișcare își reduc țesutul adipos, împreună cu hormonii produși de el, care contribuie la creșterea tensiunii arteriale. Aceste efecte devin vizibile după aproximativ două luni. Hipertensivilor li se recomandă un program de exercițiu fizic moderat, cu durata de 30-40 de minute, de cinci ori pe săptămână.
Hipertensiunea poate fi vindecată?
În anumite situații, da. „La cabinet vedem uneori pacienți care au consumat în trecut multă carne roșie, mâncăruri consistente, puternic condimentate și, totodată, au dus o viață mai degrabă sedentară. În momentul când reușim să-i motivăm pe acești oameni să-și cumpere o bicicletă și să-și reducă greutatea corporală, se produce transformarea: de la hipertonia ușoară sau moderată, ei revin la valori normale ale tensiunii”, relatează medicii.