BOGDAN GLĂVAN ( Profesor de economie în cadrul Universității Româno-Americane București): „Au trecut 30 de ani de la abandonarea socialismului, și nivelul de trai al românilor a crescut substanțial”

Cum stăm, de fapt, cu economia?

„Estimarea veniturilor realizată de fostul guvern a fost profund greșită”

– Domnule profesor, aș începe discuția noas­tră cu celebra „gaură bugetară” de care se plâng mereu guvernanții când preiau puterea. Cât de mare este ea de fapt?

– „Gaură bugetară” înseamnă, simplificând lu­cru­rile, că statului nu-i ajung banii pentru câte chel­tuieli și-a propus să facă. Din această perspectivă, tot avem găuri de 30 de ani încoace, adică statul a avut mereu deficit bugetar, a cheltuit permanent mai mult decât fondurile colectate de la cetățeni. Diferența a acoperit-o din împrumuturi, iar aceste împrumuturi constante au făcut ca datoria publică să tot crească. Se cuvine să menționăm că, cu cât da­toria crește, cu atât simpla achitare a dobânzilor aferente se adaugă la cheltuieli și, practic, crește deficitul; deci, statul se împrumută pentru a avea de unde să plătească vechile datorii. Datoria urcă în spirală și a făcut ca, în anul 2019, doar cheltu­ie­lile cu dobânzile să se situeze la 13 miliarde de lei. Altfel spus, doar din banii cheltuiți într-un singur an ca să acopere dobânzile la împrumuturile deja contractate de vechiul guvern, statul ar fi putut să construiască o autostradă precum București-Cons­tanța. Problema din acest an a fost agravată de faptul că, pe lângă deficitul deja programat, noul gu­vern a constatat că situația bugetului este mult mai proastă. Pe partea de venituri, statul va încheia anul cu 16 miliarde de lei mai puțin decât pla­ni­ficase la început. De ce? Fiindcă estimarea veni­turilor realizată de vechiul guvern a fost profund greșită, ea s-a bazat pe mai multe scenarii optimiste care nu s-au realizat. De exemplu, guvernul PSD a estimat o creștere economică de 5,5%, în vreme ce economia a crescut doar cu circa 4%. Practic, pro­ducția a crescut mai lent decât au crezut unii la în­ceputul anului și, astfel, guvernul nu a avut de unde să culeagă birurile planificate. Apoi, s-a estimat că guvernul va încasa o sumă importantă de bani de la Uniunea Europeană, celebrele fonduri europene, dar acest lucru nu s-a întâmplat, fiindcă autoritățile publice nu au realizat proiecte pentru care să ceară acești bani. Un alt exemplu: inițial s-a crezut că statul va colecta câteva miliarde de lei din vânzarea licențelor pentru comunicații 5G, doar că și acest plan s-a împotmolit.

Revenind la întrebarea dvs., România nu se află pe marginea prăpastiei, România a căzut în pră­pastie încă din 2009, din motive oarecum similare: un important deficit bugetar, generat tot de angaja­mente populiste, însă atunci, peste acest factor s-a suprapus criza financiară internațională. Astăzi, contextul este diferit, cel puțin deocamdată. Statul are un deficit în creștere, însă economia Europei și a lumii nu se află în criză. Guvernul poate spera să gă­sească creditori, investitori de la care să împru­mute în continuare bani. Însă avem mare nevoie de o însănătoșire a finanțelor publice, altminteri nu fa­cem decât să ne adâncim mai rău în datorii și, inevitabil, vom sfârși într-o prăpastie.

„Problema statului român este infecta administrație publică și corupția endemică”

– Cum se va putea finanța deficitul? Ne putem împrumuta de toți banii? Ar trebui ajustate im­po­zitele? Dumneavoastră ce ați face dacă ați fi mi­nis­trul de finanțe?

– Funcția de ministru este o funcție politică și ea impune o judecată și o decizie politică. Deciziile politice trebuie să se bazeze, desigur, pe învăță­min­tele științei economice, dar nu se rezumă la atât, ele țin cont de întregul context instituțional și poli­tic. Așa că o să vă răspund din perspectiva în care mă simt confortabil, aceea de economist. Guvernul se poate împrumuta mai mult și asta va și face. Statul va avea un mare deficit și anul viitor. În le­gătură cu soluțiile propriu-zise, ele au efecte dife­rite, pe termen scurt, respectiv pe termen lung. În 2010, când am căzut, într-adevăr, în prăpastie, gu­vernul a mărit impozitele, țineți minte creșterea TVA la 24%. Măsura a avut efectul scontat, adică a adus mai mulți bani la buget, însă doar câțiva ani. Apoi sumele colectate au început să scadă, până când statul a ajuns să colecteze mai puțini bani decât colecta înainte de creșterea taxei. Efectul era previzibil; toată lumea ar trebui să știe că mărirea fis­calității frânează producția și inițiativa econo­mică și că ea este contraproductivă pe termen lung, chiar din punctul de vedere al statului. Există însă și măsuri politice bune pe termen lung. Simpla arit­metică ne arată că, pe actualele niveluri de impozitare, statul român este cel mai ineficient din Eu­ropa, când vine vorba de colectare. România are impozite relativ mici (și acest lucru trebuie men­ținut), cu excepția contribuțiilor sociale, dar colec­tează prost orice impozit. La TVA, de exemplu, Bul­garia colectează cu 3% din PIB mai mult ca România; este enorm, suma înseamnă practic încă un deficit bugetar! La CAS la fel, cu o povară fis­cală mai mică, statele baltice, Ungaria, Polonia, Slo­venia colectează mai mult decât România. Sta­tul român are venituri de 30% din PIB, Bulgaria are venituri de 35% din PIB, deci o diferență de 5 punc­te de PIB. De ce? Problema statului român este infecta administrație publică și corupția ende­mică. Dacă calitatea guvernării se îmbunătățește, atunci vor fi mai mulți bani la buget, dacă nu – nu. Prin îmbunătățire, mă refer inclusiv la faptul că administrația publică ar trebui să fie un partener-protector pentru oricine dorește să facă o activitate economică. Este absurd ca administrația să pună bețe în roate antreprenorilor, adică celor care creea­ză avuție și plătesc taxe. Statul ar trebui să se îngri­jească, în primul rând, să nu existe bariere la in­trarea pe piață, să faciliteze tuturor înființarea de firme (unde suntem, deloc întâmplător, pe ultimul loc în UE), adică ar trebui să se îngrijească să paveze drumul pentru îmbogățirea oamenilor, fiindcă de bine de rău, asta înseamnă automat niște bani în plus la buget. Modernizarea statului. Să ie­șim defi­nitiv din feudalism și să intrăm cu totul în capita­lism. Dacă se va întâmpla asta, atunci statul va avea destui bani. Dacă nu, nu.

„Eu cred că doar pensia prin acumulare poate salva generația mea și următoarele, de un trai sărăcăcios la bătrânețe”

– Mulți analiști consideră că noua lege a pen­siilor, care le va crește cu 40%, e imposibil de fi­nanțat pe viitor. Dumneavoastră ce credeți? Exis­tă un model extern care să poată fi aplicat și la noi în țară cu succes, astfel încât să nu mai avem astfel de probleme cu pensiile, probleme care re­vin periodic?

– Simpla aritmetică spune că banii necesari pentru achitarea pensiilor anul viitor, după majo­rarea de anul acesta, înseamnă circa 1% din PIB. Până aici, nimic nu se poate schimba. Având în vedere că din septembrie anul viitor, pensiile sunt programate să mai crească o tură, aceasta va crește cheltuiala bugetară cu încă aproape 1% din PIB. La care s-ar mai adăuga 2% în 2021. Având în vedere că statul are, oricum, un deficit de circa 3% din PIB, majorarea pensiilor reprezintă o povară care ar putea duce deficitul bugetar la 5-7% pe ter­men scurt. România nu va funcționa cu un ase­me­nea deficit, putem pune pariu, este în afara legis­lației europene și în afara bunului-simț economic. Așadar, dacă majorarea pensiilor va fi pusă în prac­tică, statul va trebui să colecteze mai eficient impo­zitele, așa cum am explicat mai devreme. În ceea ce privește „modelul de urmat”, eu cred că doar pensia prin acumulare poate salva generația mea și următoarele de un trai sărăcăcios la bă­trânețe. Pen­sia prin acumulare, așa-numitul pilon II de pensii, aparține fiecăruia, nu depinde de nazurile vreunui politician sau de evoluția demografică. Ea este sin­gurul model sustenabil de pensii și repre­zintă, con­form dicționarului, singura pensie în adevăratul sens al cuvântului. Ar trebui ca o cotă din ce în ce mai mare din veniturile noastre să meargă în acest pilon II.

– Știu că prognozele sunt greu de dat, dar aș vrea să vă întreb și cum vedeți în viitor evoluția cursului euro?

– Cursul de schimb va continua să se de­pre­cieze ușor, la fel cum a făcut-o și până acum. Este firesc să se întâmple asta, câtă vreme rata inflației din România este superioară celei din zona euro.

– La final aș vrea să vă întreb cum priviți viitorul economiei României – cu optimism sau pesimism?

– Au trecut 30 de ani de la abandonarea so­cialismului, și nivelul de trai al românilor a crescut substanțial. Să ne uităm de unde am plecat: de la rații alimentare, de la frig în case, de la imposi­bi­litatea de a călători. Câtă vreme românii vor prețui libertatea și nu vor cădea pra­dă de­ma­gogiei și ideilor autoritariste, li­ber­tatea va con­tinua să aducă bene­ficii tuturor, la fel cum s-a întâm­plat mereu în istorie, peste tot în lume.

Nu există comentarii

Răspunde și tu

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian